Constanta.RO

Biserica Sf Mina

0

Biserica_Sf_Mina,_Constanta Piatra de temelie a fost pusă la 31 iulie 1994, de către Înalt Prea Sfinţitul Lucian, Arhiepiscopul Tomisului. Lăcaşul s-a înălţat din dorinţa parintelui paroh Nicolae Picu de a mijloci rugăciunile credincioşilor către un mare sfânt, grabnic ajutător al celor păgubiţi. În perioada lucrărilor de ridicare a bisericii, sfintele slujbe s-au oficiat într-un cort militar până în anul 1997, când pe 11 noiembrie, în ziua de cinstire a Sf. M. Mc. Mina, s-a oficiat prima liturghie în noua biserică.
Părintele Nicolae Picu afirmă ca meritul pentru ridicarea sa aparţine membrilor fondatori ai Societăţii Filantropice Asezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina din acea vreme, înfiinţată în anul 1992, cât şi credincioşilor bisericii. Construită în stil autentic maramureşean, cu o suprafaţă totală de 263 mp şi turla de 41 de metri, este una din cele mai mari biserici de lemn din ţară. A fost ridicată dupa proiectul iniţial al arhitecţilor Nicolae Goga şi Virgil Antonescu, iar din 1995 supravegherea lucrărilor a fost realizată de către Nils Auner (restaurator în cadrul departamentului „Patrimoniu naţional”). Au lucrat şi prelucrat lemnul la faţa locului echipa de lemnari din Ieud condusă de artistul popular Gavrilă Hotico. Pictura a fost realizată de iconarul George Sorin Nicolae din Bucuresti, iar pietraria a fost lucrată de către meşteri din Slava Cercheză, conduşi de Mihei Gurei. Scheletul metalic ce susţine turla bisericii a fost executat de Şantierul Naval Constanţa.
Mobilierul interior, proiectat de arhitectul Daniel Sabău din Alba-Iulia, se integrează ansamblului prin simplitate şi rafinament. Biserica păstreaza planul dreptunghiular, în formă de navă, cu toate compartimentele specifice, într-o îmbinare măiestrită de elemente tradiţionale maramureşene. Acoperişul este numai din lemn, şindrila lucrată în coadă de rândunică, fără elemente metalice. Stilul general de decorare este cel gotic, identificat în special în realizarea catapetesmei, în acord cu stiul brâncovenesc al părţii sale inferioare (uşile împărăteşti şi cele diaconeşti). Ca anexe ale construcţiei centrale, în partea sudică se află poarta maramureseană cu 4 turnuleţe, în coltul sud-estic al bisericii se află Altarul de vară; troiţa din fata bisericii este darul lasat de către meşterii lemnari fiind încadrată într-un element decorativ. Pe latura nordică a bisericii se află clopotniţa lucrată în acelaşi stil, care adăposteşte clopotele mari, celelate două mai mici aflându-se în turlă.
Prin strădania preotului paroh Nicolae Picu şi a celorlalţi preoţi slujitori, această biserică rămâne unul dintre cele mai pitoreşti lăcaşe de cult dobrogene. Este primul şi cel mai de seamă rod al întemeierii Asociaţiei şi, de atunci, luminătoare şi stăruitoare mărturie de jertfă misionară.

Acest articol a fost citit de 6252 ori!




About Author

Lasa un raspuns

8 + 2 =