Constanta.RO

Geneza Republicii Mazăre. Cum a ajuns un student la marină baronul Sud-Estului sălbatic

0

Cufundate în negura timpului, o serie de informații devin astăzi mai actuale decât oricând. Războiul pentru răpunerea așazisului stat paralel” este în toi. În spațiul public sunt reșapate ca prin minune personaje dispărute precum ELAN SCHWARTZENBERG sau SORIN OVIDIU VÎNTU, unii de peste mări și țări, cu declarații din cele mai surpinzătoare.

La Constanța, mulți au trăit cu impresia că RADU MAZĂRE a fost un mare luptător anti sistem, că NICUȘOR CONSTANTINESCU era un dictator local sau că afacerist mai mare ca SORIN STRUTINSKY nu se inventase. Multă mitologie!

Și tocmai din acest motiv încercăm să dovedim, analizând faptele, un lucru la care puțini s-au așteptat: Republica de la Constanța fusese conturată atent, înainte de apariția lui Radu Mazăre, acesta fiind doar un pion instalat într-un joc bine gândit, pe care la acel moment nu-l controla.

Republica din Constanța nu a început cu Radu Mazăre, iar în prezent este mai mult decât vizibil că ea nu s-a terminat prin demisia lui din fruntea administrației și nici măcar prin fuga în Madagascar. Ca să înțelegem mai bine acest sistem, proiectat pentru a pune mâna pe resursele orașului și regiunii, vă prezentăm în continuare modul în care a evoluat sistemul invizibil din Constanța, încă de la creația acestuia din anii 90. Iată, așadar, geneza sistemului mafiot din Constanța, iar în paralel, modul în care Radu Mazăre s-a intersectat cu acest sistem.

Septembrie 1987: Student la Institutul de Marină

Acesta este momentul în care bucureșteanul Radu Mazăre devine student la Institutul de Marină Civilă din Constanța, unitate de învăţământ superior înființată prin Decretul Consiliului de Stat nr.38/1972, devenit legea nr. 37/1972, cu durata de 4 ani, subordonată Ministerului Educaţiei şi Învăţământului.

Ajunsese aici, așa cum avea să povestească în 2014 colonelul în rezervă Petre Luță, în exclusivitate pentru Constanta.ro, datorită relațiilor pe care le deținea tatăl său, răposatul Ștefan Mazăre, care ocupa în anii ‘80 poziția de Șef al Serviciului Tehnic în cadrul Ministerului Agriculturii și coordona Întreprinderea de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea:

Tatăl lui lucra la Ministerul Agriculturii și răspundea de flota de pescuit oceanic de la Tulcea și de recrutarea studenților pentru pescuit oceanic. Eram în relații bune pentru că el fiind șef serviciului tehnic ne-a dat către Institut foarte mulți bani.”

Radu Mazare 1985 - Călător pe munte

Radu Mazare 1985 – Călător pe munte

Datorită faptului că absolvenții de la marină aveau posibilitatea să plece din țară imediat după terminarea facultății, secția civilă a instituției devenise foarte căutată. Aici veneau tineri din toate colțurile țării, dornici să vadă lumea și care sperau să găsească pe mare o viață mai bună față de cea de la uscat.

Spre finalul anilor ’80, atunci când Radu Mazăre devenise student, prietenul tatălui său, colonelul Petre Luță, ocupa funcția de șef al învățământului, poziție din care intervenea atunci când era cazul să-i scape pielea tânărului rebel.

La momentul respectiv, cei de la secția civilă, acolo unde era și Mazăre student, aveau un regim foarte strict, asemenea studenților de la secția militară. Nu era ușor pentru un tânăr de 18-19 ani să se adapteze. Majoritatea studenților reușeau însă sa facă față, în schimb Radu Mazăre prezenta mereu o problemă la capitolul disciplină. Nu-i plăcea să execute ordine și nici să participe la activitățile de rutină. Se baza în schimb pe spatele asigurat de bătrânul său tată.

Deoarece nu se putea adapta rigorilor regimului militarizat, Radu Mazăre a fost propus de mai multe ori pentru exmatriculare în Senatul Facultății dar a fost salvat mereu de prietenii tatălui său din conducerea instituției:

Venea mereu la mine cu o ținută în pantaloni scurți, mânecă scurtă, și chemam câte un comandant de companie să-l îmbrace dar în ziua următoare era la fel. Îi plăcea să iasă în evidență așa cum face și acum. Ăștia de la facultate îi făceau mereu dosar de exmatriculare iar eu, care eram și secretarul Senatului, aveam grijă să bag dosarului lui ultimul și nu mai aveam timp să-l discutăm a povestit Petre Luță.

Sorin Strutinsky, Nicusor Constantinescu (centru) si Radu Mazare

Sorin Strutinsky, Nicusor Constantinescu (centru) si Radu Mazare

Și tot în cadrul facultății avea să-i cunoască pe viitorii săi asociați, camarzii de arme Nicușor Constantinescu zis „Big Hunter”, Sorin Strutinsky poreclit „Strugu-Rinsky” [atunci când mergeau la munci agricole Sorin era însărcinat cu paza cramei de vinuri – n.a.]și Valentin Ionescu zis „Grizzly”. Erau o gașcă de toată frumusețea. 

6 Februarie 1990: Ruperea Institutului de Marină

Student fiind în cadrul Institutului de Marină, unitate militară centrală și de coordonare a garnizoanei Constanța, în Decembrie ’89 alături de colegii săi, Radu Mazăre participă activ la evenimentele desfășurate în acele zile fierbinți pe străzile orașului.

După data de 22, odată cu înlăturarea de la putere a familiei Ceaușescu și cu destabilizarea conducerii de partid și de stat este trimis să asigure protecția funcționarilor Primăriei Constanța [Casa Albă – n.a.], misiune îndeplinită cu succes. După cum se poate observa, într-un mod în care doar hazardul vieții știe să așeze lucrurile, tocmai această instituție avea să-i marcheze lui Mazăre întreaga sa carieră politică.

În febra evenimentelor și a mișcărilor de reformă revoluționare, prin intermediul Ligii Studenților de la marină, Radu Mazăre alături de alți studenți, susținuți de anumite cadre didactice interesate, propune separarea secției civile de cea a marinei militare. Își doreau practic un regim deschis, asemenea studenților de la facultățile civile, dar fără să țină de cont de faptul că, rigorile unui regim militar se pliau mai bine pe cerințele meseriei de navigator.

Academia Navală și Universitatea Maritimă Constanța - fostul IMC

Academia Navală și Universitatea Maritimă Constanța – fostul IMC

Sub această presiune, guvernul condus de Petre Roman emite Hotărârea 480 din 06 Februarie 1990 prin care s-a încercat și realizat, în parte, scindarea învățământului de marină tradițional, cu implicații negative sub toate aspectele, în primul rând de ordin financiar. Și astfel, secțiile civile ale Facultăților de Navigație și Electromecanică navală (unde Mazăre era student) au devenit autonome, rupte din Institutul de Marină „Mircea cel Bătrânși reorganizate în Institutul de Marină Civilă (viitoare UMC) cu sediul în strada Mircea, sub vechea siglă rămânând doar studenții pregătiți pentru Marina Militară.

Această mișcare, ale cărei resorturi n-au fost investigate nici până azi, a dus la situația hilară în care orașul Constanța ajunge să găzduiască în paralel, la o distanță de nici cinci kilometri, două facultăți de marină civilă, ambele finanțate de la bugetul de stat.

Spunem asta pentru că, la scurt timp după scindare, în cadrul „Academiei Navale Mircea cel Bătrân” s-a înființat o nouă Facultate de Marină Civilă, care pregătește și azi ofițeri pentru flotele comerciale, la fel ca Institutul de Marină Civilă (actuala UMC), cele două instituții de învățământ devenind concurente pe banii statului.

Februarie 1990: De la Liga Studenților la ”CONSTRAST”

În urma acestui „succes” neașteptat al Ligii de la marină, Radu Mazăre alături de colegii săi Nicușor Constantinescu, Sorin Gabriel Strutinsky, Valentin Ionescu și Bogdan Ionescu, cu banii adunați de la prietenii din facultate, înființează în Februarie 1990 revista „CONTRAST.”

Din umbră, finanțator dar și patron al publicației era de fapt locotenentul de intendență VASILACHE DELCĂ sau Viorel pentru prieteni. Acest ofițer de armată conducea filiala locală a „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, organizație înființată de ION RAȚIU în 1984 în Elveția, la Geneva pentru a contracara acțiunile legionarilor români aflați în exil.

Proaspăt aterizat de la Londra, hotărât să influențeze destinele României, seniorul ION RAȚIU căuta în 1990 să unească toate forțele anti-Iliescu din țară, mai mult sau mai puțin conștient de liniile deja trasate la nivel înalt.

Prin intermediul lui VASILACHE DELCĂ, seniorul reușise astfel să pună mâna pe publicația „CONTRAST acolo unde activau tinerii absolvenți ai Institutului de Marină, adică Mazăre, Constantinescu, Strutinsky și Vali Ionescu, determinând astfel la Constanța o puternică mișcare de opoziție pentru noua putere instalată la București.

Ianuarie 1992: Americanii, Ion Rațiu și SOTI TV

Pe data de 9 Decembrie 1991 își începea emisia prima televizune independentă din Europa de Est. Este vorba de SOTI TV” sau Societatea pentru Organizarea unei Televiziuni Independente” care se dorea o alternativă la postul public de televiziune [Televizunea Română Liberă – n.a.]. În cartea „Romania since the Second World War: A Political, Social and Economic History” scrisă de Florin Abraham, se spune că Ion Rațiu a dorit să înființeze o televiziune încă de la alegerile din 1990 dar fără sorți de izbândă.

ION RATIU si SOTI Constanta

ION RATIU si SOTI Constanta

În schimb, serviciile secrete americane n-au așteptat prea mult, inițiativa fondării unei televiziuni independente fiind pusă pe tapet la București în primele luni de după schimbarea regimului comunist.

Prin intermediul „U.S. Agency for International Development (USAID), care folosea ca interfață fondul de investiții „International Media Fund” administrat la vedere de Marvin Stone, s-au pus bazele SOTI TV, care avea să-și deschidă stații locale în marile orașe ale României, printre care și la Constanța.

Mult mai târziu, în 2015, ziaristul Paul Pârvu care lucrase în anii ’90 la cotidianul Telegraf” avea să povestească faptul că stația SOTI de la Constanța a fost ideea lui Ion Rațiu și a beneficiat de un contract de finanțare din partea acestuia.

22 Mai 1992. Finalul episodului ”Contrast” și fuga în America

Acest lucru n-a fost însă pe placul americanilor, înțeleși cu Gorbaciov să-l susțină pe Ion Iliescu și care nu agreau varianta revenirii celor din exil la conducerea țării, mai ales că mulți dintre aceștia manifestau probabil nostalgii monarhiste și oricum nu făceau parte din plan.

Prezent ca observator al alegerilor din Mai 1990, trimis special al președintelui George H.W. Bush, guvernatorul statului New Mexico, GARREY CARRUTHERS avea să declare pe 22 Mai 1990 că alegerile din țara noastră au fost corect organizate:

Procesul a fost unul solid. Am fost foarte încurajați de cele văzute. Suntem foarte mândri să fim aici și să vedem răsăritul democrației românești. Au fost niște alegeri foarte bune. Dacă noi în Statele Unite am avea asemenea alegeri cu o participare de 90-95% am fi foarte, foarte fericiți” declara Garrey E. Carruthers, la București, pe 22 Mai 1990.

GARREY CARRUTHERS si GW BUSH

GARREY CARRUTHERS si GW BUSH

În aceste condiții aventura „CONTRAST” avea să dureze mai puțin de 2 ani de zile, până când Rațiu a fost ales Deputat de Cluj în Mai 1992 iar medicul pediatru Corneliu Neagoe primar la Constanța, ambii de la țărăniști, moment în care finanțarea revistei a fost stopată.

Între timp, intermediarul asocierii, locotenentul DELCĂ, devenise patron în toată puterea cuvântului. Acesta își desfășura afacerile prin intermediul societății „DELTAMAR SRL” din Constanța în spatele căreia se ascundeau nume grele precum DINULESCU LEONTIN ALEXANDRU (acuzat de devalizarea Bankcoop-ului) sau tovarășul AURELIAN GUBANDRU numit în 1986 de Nicolae Ceaușescu în funcția de vice-președinte al Băncii pentru Agricultură și Industrie Alimentară.

La scurt timp după închiderea afacerii „CONTRAST” locotenentul avea să părăsească România stabilindu-și reședința în America, în statul Maryland, acolo unde câțiva ani mai târziu avea să fondeze societatea „DELTAMAR INTERNATIONAL INVESTIMENTS, Inc.” [chiar dacă greșit “investiments” în loc de investment” aceasta este denumirea societății – n.a.].

Și tot în Statele Unite avea să-și ia tălpășița în ’97 și ALEXANDRU DINULESCU, fostul director BankCoop de unde a fost repatriat cu surle și trâmbițe la cererea INTERPOL tocmai în anul 2003, după ce în 2000 primise o condamnare de 10 ani în România.

Vasilache Delcă

Vasilache Delcă

Octombrie 1991 – 16 Februarie 1992: De la ”Contrast la Telegraf”

După ce Ion Rațiu, prins la mijloc de interesele ruso-americane își retrăsese finanțarea, marinarii de la Constanța au ajuns, în Octombrie 1991, la Mihail Cârciog, patronul trustului de presă EXPRES” din București.

Dacă ziaristul de investigații Ovidiu Ohanesian are dreptate, „EXPRES” se afla sub influența băieților cu ochi albaștri, Ion Popescu de la fosta Direcție de Informații Externe (DIE) și a ofițerului Rudolf Rotaru de la UM 0644 fosta Direcție a IV-a de Contrainformații Militare.

Mihail Cârciog si baietii de la Telegraf Constanta

Mihail Cârciog si baietii de la Telegraf Constanta

În realitate, afacerea de presă de la București era finanțată de Mihai Cârciog, unchiul lui Mihail Cârciog, stabilit la Londra ca și Ion Rațiu. Acest unchi misterios plecase din România înaintea instalării comuniștilor la putere și rămăsese în Italia, la Roma, acolo unde ocupase funcția de șef de Legație din partea statului român. Împreună cu Iosif Constantin Drăgan, Cârciog pusese mâna pe activele companiilor mixte româno-italiene, cei doi parteneri reușind în câțiva ani să desăvârșească un adevărat imperiu financiar românesc peste hotare.

Chiar și la 40 de ani distanță, legăturile celor doi cu patria erau unele deosebit de strânse: În timp ce Cârciog se implicase în presa de opoziție, Drăgan avea să se căsătorească în 1995 cu Veronica – fiica fostului Șef al Statului Major al Armatei, generalul Gușă. Și așa cum avea să recunoască ani mai târziu, relația dintre Veronica Gușă și miliardarul român din exil a fost intermediată de fostul șef al biroului de Contrainformații de la Constanța al Directiei de Informații a Armatei, nimeni altul decât viitorul scriitor de succes Pavel Coruț.

Schimbarea strategiei de la Moscova

Un alt aspect controversat este rivalitatea dintre Ion Rațiu și seniorul Mihai Cârciog, amănunt care poate explica interesul celui din urmă pentru preluarea presei de opoziție din Constanța. Prin această mișcare influența lui Ion Rațiu scădea în timp ce foștii băieți de la externe redobândeau puterea pierdută pentru scurt timp în intervalul 1990-1992.

Schimbarea de strategie devenise obligatorie în urma debalansării de forță care se petrecuse la București în Septembrie 1991, atunci când Petre Roman fusese forțat să renunțe la poziția de premier. Venirea minerilor în București pe 24 Septembrie petrecută în urma puciului din 19-21 August 1991 de la Moscova prin care Gorbaciov fusese înlăturat de la putere în Rusia avea o mare legătură cu restabilirea echilibrului de forțe între Ion Iliescu și Petre Roman.

Aflat în bune relații cu Ion Rațiu, fostul premier Roman căuta să-și regrupeze armata politică cu sprijinul băieților din flota maritimă de la Constanța reprezentați de Traian Băsescu. Replica lui Ion Iliescu n-a întârziat să apară, în primul rând prin deschiderea unor investigații cu privire la situația economică a flotei de nave (1993) iar în subteran prin preluarea mașinăriei de propagandă din mâinile opozanților săi [mai multe ziare primeau finanțare cu sprijin direct de la Cotroceni – n.a.]. Bătălia a fost pe viață și pe moarte.

16 Februarie 1992: Partidul Democrat ia ființă în SUD-ESTUL sălbatic

Și toate acestea erau legate de Constanța, unde avea să ia ființă pe 16 Februarie 1992, cu banii lui Cârciog, noul cotidian Telegraf” cu Radu Mazăre redactor șef și Nicușor Constantinescu director.

În afacere s-au asociat atunci Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Sorin Gabriel Strutinsky, Preda Radu Eugen cu Mihail Cârciog și omul său de încredere Iliuță Naghi. Lesne de sesizat, încă de la început, Cârciog și Naghi au deținut controlul operațiunilor, cei doi fiind proprietarii a 56% din firmă, în timp ce grupul marinarilor deținea doar 44%. 

În paralel, în Septembrie, tot la Constanța, s-a organizat congresul de constituire al Partidului Democrat (PD) condus de fostul premier deposedat de putere Petre Roman, alături de fostul ministru de la transporturi, Traian Băsescu (care ajunsese să vândă înghețată prin stațiunea Mamaia).

Putem spune astfel, fără riscul îndepărtării de adevăr, că micul grup de tineri ziariști de la Constanța a fost mutat în 1992 din sfera de influență londoneză a lui Rațiu sub umbrela unor structuri mai apropiate de cercurile de putere de la București.

15 August 1992: ”De ce huidui măi animalule?”

În ziua cu pricina, una foarte călduroasă la malul mării, se aflau la Constanța în scopuri electorale și președintele în funcție Ion Iliescu și contracandidatul său Emil Constantinescu. În timp ce Iliescu s-a dus la Prefectură, unde a fost primit cu șampanie de Secretarul general al Prefecturii Judeţului Constanţa, fostul procuror DRAGOȘ CHILEA, Emil Constantinescu vizita redacția ziarului Telegraf, situată exact

Paul Parvu

Paul Pârvu

vis-à-vis de Prefectură.

Platoul din fața Prefecturii era înțesat cu agitatori, persoane aparent civile, anume trimiși în dispozitiv pentru huiduirea lui Ion Iliescu. În aceste împrejurări, în momentul în care a ieșit pe ușa prefecturii, agasat de urletele celor prezenți, Ion Iliescu ordonă SPP-ului să oprească coloana oficială, și, coborând enervat din mașină, se agață de beregata primului individ care-i pică în mâini.

Din întâmplare, acesta avea să fie ziaristul Paul Pârvu, angajat la ziarul Telegraf, care se afla la fața locului alăturii de șefii săi de la

redacție, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu:

De ce huidui, măi animalule!? Așa l-a apostrofat Ion Iliescu pe ziaristul Telegraf, momentul fiind surprins de aparatele de fotografiat ale celor prezenți.

Această întâmplare avea să devină simbolul mișcării anti-Iliescu al grupului de ziariști de la Constanța, motiv pentru care s-a tot susținut, în mod neadevărat, că Radu Mazăre ar fi fost cel agresat de președinte.

1993: Radu Mazăre condamnat la locul de muncă

Radu Mazăre a fost condamnat pentru prima dată în anul 1993, atunci când instanța a decis ca patronul de presă să execute 1 an de închisoare la locul de muncă” adică la conducerea ziarului Telegraf.

Sentința fusese dată într-un dosar de vătămare corporală din culpă, în urma unui accident de mașină provocat de Radu Mazăre pe 15 Mai 1991. Evenimentul, petrecut pe raza comunei Brănești de lângă București, se soldase cu rănirea gravă a unei persoane, Radu Mazăre ajungând și el la urgență cu fractură deschisă la picior. Până la finalizarea procesului, Mazăre a reușit să cadă la înțelegere cu victima sa, situație de care instanța avea să țină cont atunci când s-a pronunțat decizia amintită.

17 Mai 1995: Condamnat pentru insultă și calomnie

Pe data de 12 Aprilie 1994, în paginile ziarului Telegraf apărea articolul intitulat Fostul viceprimar Dan Miron și actuala judecătoare Revi Moga, prin concurs de infracțiuni au realizat excrocheria Vinalex.”

Materialul de presă era semnat de redactorul șef Radu Mazăre și ziaristul Constantin Cumpănă iar cei vizați erau viceprimarul Dan Miron, de profesie avocat [numele său apare și în dosarul retrocedărilor – n.a.]și jurista primăriei Revi Moga, devenită între timp judecător. De altfel, Revi Moga avea să fie judecătorul care în 2016 ANULA TAXA DE LINIȘTE a fostului primar Radu Mazăre. Viața e nostimă uneori !

Vicele DAN MIRON

Vicele DAN MIRON

Deranjată mai mult de caricatura care însoțea articolul, din care se putea înțelege că între ea și viceprimar ar exista o relație extraconjugală, Revi Moga le-a intentat celor doi un proces de calomnie, ziariștii fiind condamnați pe 17 Mai 1995 la șapte luni de închisoare cu executare.

Pe lângă pedeapsa privativă de libertate, celor doi le-au mai fost interzisă exercitarea profesiei de jurnalist pentru un an de zile și plata sumei de 23 milioane lei vechi (echivalentul a 2033 EUR) către reclamantă, cu titlu de prejudiciu moral.

În sprijinul lui Radu Mazăre au sărit imediat revoluționarii din Constanța, reuniți sub Asociația TOMIS. Aceștia au strâns peste 20.000 de semnături de susținere pe care le-au înaintat procurorului șef Tănase Joița cerându-i revocarea mandatului de aducere.

Între timp Poliția Constanța se făcea că nu reușește să dea de urma lui Radu Mazăre din pricina adresei din buletin, în ciuda faptului că acesta făcea parte din juriul Festivalului de la Mamaia transmis ÎN DIRECT de TVR.

În paralel, un alt grup de revoluționari s-a deplasat în Valea Jiului, pentru a-i cere liderului minerilor să organizeze o mineriadă” care ar fi trebuit să aibă loc în luna Iunie, la Constanța, în vederea anulării condamnării lui Radu Mazăre. În primă fază Miron Cozma ar fi râs, dar ulterior cererea de prestări servicii venită de la Constanța a fost luată în serios, minerii pregătindu-și bâtele pentru fezandarea justiției constănțene. 

Problema a fost rezolvată într-un final cu sprijinul lui Ion Iliescu, cei doi ziariști fiind grațiați de fostul președinte aflat în 1996 pe final de mandat.

10 Octombrie 1995: Banii de la Bancorex

Rezultată în urma asocierii grupului Mazăre cu Mihail Cârciog, societatea CONPRESS ADVERTISING a căpătat un nou avânt în 1995 atunci când un offshore din Luxemburg i-a acordat un credit în valoare de 1,34 milioane USD.

Conform Notei de Constatare 616, din 7 Mai 1999, a Ministerului de Finanțe „în anul 1995 SC Conpress Advertising SRL a încheiat un contract cu Sovereign Group Ltd., Luxembourg. În baza acestui contract, firma Sovereign Group Ltd., s-a obligat să acorde un împrumut extern de 1.960.000 USD (firmei Conpress), dobânda acestuia fiind stabilită la suma de 541.000 USD plătită anticipat pentru o perioadă de 3 ani”.

Radu Mazare - Bancorex

Radu Mazare – Bancorex

Offshore-ul din Luxemburg s-a angajat să acorde CONPRESS un împrumut în valoare de 1,34 milioane USD, care trebuia rambursat de CONPRESS 3 ani mai târziu, cu tot cu dobânda de 541 mii USD. Pe lângă dobândă, CONPRESS trebuia să mai achite un comision de 1000 USD către BANCOREX și altul de 78.400 USD către firma de consultanță BOYER SA. Totalul de plată se ridica astfel la 1,96 milioane USD bani datorați de CONPRESS firmei SOVEREIGN, iar în afacere a intervenit și sucursala Constanța a BANCOREX care s-a obligat să garanteze întreaga sumă.

Pentru obținerea garanției din partea băncii de stat, CONPRESS în solidar cu societățile afiliate CONPRESS HOLDING și CONPRESS SIX” a ipotecat mai multe bunuri printre care un teren intravilan de 5.500 mp din Năvodari, imobilul din bulevardul Mamaia nr.296 (acolo unde funcționa ziarul Telegraf” și stația SOTI TV”), gaj asupra unor mijloace fixe în valoare de 970.450.763 ROL (lei vechi), gaj pe conturi și a emis și un bilet la ordin în favoarea BANCOREX, tot în valoare de 1.960.000 USD scadent tot la data de 18.10.1998.

Cu toate garanțiile depuse în 1995, firma lui Radu Mazăre nu și-a mai achitat datoriile, obligând astfel BANCOREX ca la finalul anului 1998 să vireze în conturile unui obscur offshore suma de 1.960.000 USD. Câteva luni mai târziu, BANCOREX a intrat în incapacitate de plată și astfel, în perioada Mai-Iulie 1999 s-a hotărât ca activele neperformante ale Băncii să fie predate Agenției pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB, viitoarea AVAS).

Și tocmai în 2006 [8 ani de la scadență – n.a.] Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului anunța printr-un comunicat de presă că a valorificat creanțele deținute asupra societății debitoare Conpress Advertising SRL.” Din comunicatul cu pricina rezulta că, printr-o licitație organizată pe 28 Martie 2006 de AVAS au fost valorificate active aparținând Conpress Advertising în valoare de 1.183.400 USD, soldul creanței în valoare de 1.182.913,10 USD fiind astfel recuperat în totalitate.

Aproape fără îndoială, implicarea BANCOREX în această afacere s-a făcut la dispoziția conducerii centrale a băncii din București. La momentul respectiv, această bancă era condusă din funcția de președinte de Răzvan Liviu Temeșan, personaj care în anul 2014 avea să-și recunoască public calitatea de ofițer acoperit recrutat de serviciile noastre secrete în anul 1993.

1995: Telegraf, vecin cu Fondul Național de Investiții. La Constanța începe să bată Vântu 

Imobilul din bulevardul Mamaia nr.296, acolo unde funcționa ziarul „Telegraf” care fusese gajat pentru obținerea garanției BANCOREX se afla în 1995 la doar câțiva metri distanță de sediul celebrului FNI (Fondul Național de Investiții). Cu doar două luni înainte ca firma CONPRESS să semneze contractul de garanție cu BANCOREX în zonă se mutase SORIN OVIDIU VÎNTU, omul care avea să controleze din spate reorganizarea” BANCOREX-ului.

Astfel, la data de 17 August 1995 este înregistrată în municipiul Constanţa S.O.V. INVEST CONSTANTA” SA, cu sediul social pe Bulevardul Mamaia la nr. 288. Această societate specializată în „administrarea fondurilor mutuale” avea ca acționar pe Sorin Ovidiu Vîntu care participa prin „Societatea Generală de Investiţii” SRL cu 80% din capital. În ciuda aparențelor, activitatea firmei era coordonată totuși din București, motiv pentru care societatea SOV INVEST CONSTANȚA” își deschide o sucursală în sectorul 4 al capitalei, cu sediul pe Splaiul Unirii la nr.6 B.

FNI Constanta - SOV Invest

FNI Constanta – SOV Invest

Apropierea de sediul „Telegraf” ne-a determinat să-l întrebăm pe Sorin Ovidiu Vîntu din ce motiv firma ca urma să administreze FNI-ul a fost deschisă chiar la Constanța și dacă se cunoștea atunci cu Radu Mazăre. În stitul său caracteristic SOV avea să ne răspundă următoarele:

„În București, grație GELSOR-ului, eram foarte cunoscut, în țară, nu. Pe vreamea aceea nu vroiam să se știe că eu sunt cel care deține compania de administrare, pentru a nu-mi afecta tranzacțiile pe bursă. Mazăre al vostru era mult sub radarul intereselor mele de atunci. Habar n-aveam ca există.”

1996-2000: De la Bancorex la Iacobov și invers

În această perioadă, la Constanța, încep să-și facă simțită prezența o serie de personaje, care aveau să ajungă celebre în anii care au urmat, atât prin anvergura afacerilor deținute dar și a scandalurilor pe care le-au generat. Dacă ar fi să ne referim doar la cele legate direct de administrație, una dintre primele mișcări interesante a fost privatizarea transportului public din Constanța, afacere care i-a adus în prim plan pe CORNELIU IACOBOV și SORIN OVIDIU VÎNTU, grup supranumit triunghiul corupției Bacău-Roman-Piatra Neamț.”

Inițiativa fondării unei societăți private de transport, ca alternativă la Regia Autonomă de Transport Constanța (RATC), i-a aparținut lui CONSTANTIN FRĂȚILĂ, fost arbitru devenit investitor de succes. Înființată în 1997 de Frățilă, firma de transport persoane GRUP MEDIA SUD” (GMS) a fost cumpărată în 2000 de CORNELIU IACOBOV, anul în care Radu Mazăre avea să devină primar.

Camiliu Babinciuc si Radu Mazare (atunci primar in functie)

Camiliu Babinciuc si Radu Mazare (atunci primar in functie)

Și Iacobov și Frățilă erau specialiști în piața de capital, zonă ce avea să-i transforme în anii ’90 din bugetari în oameni deosebit de bogați. Nu cu mult timp în urmă, la începutului lui 1998, Iacobov fusese cercetat de o comise parlamentară pentru un presupus prejudiciu de 1,5 miliarde de lei vechi (ROL) adus F.P.P.2 Moldova (SIF Moldova).

În această zonă activa și Sorin Ovidiu Vîntu, părintele Fondului Național de Investiții, care opera în tandem cu Iacobov și F.P.P. 2 Moldova la sediul din Splaiul Independenței, București. Triunghiul era susținut din umbră de Viorel Hrebenciuc, așa cum avea să explice un fost ofițer de informații retras la pensie.

Radu Mazare si Corneliu Iacobov

Radu Mazare si Corneliu Iacobov

Într-un interviu acordat la începutul anului 2013 publicistului Eduard Ovidiu Ohanesian, fostul ofițer Emilian Traian Andreescu (nume conspirativ Anton Traian), activ în DIE pe zona America de Nord înainte de 1989, devenit după ‘89 consilierul lui Dan Corneliu Pascariu la Bancorex a povestit următoarele:

Vîntu se infiltrase în Bancorex prin FPP2 Moldova, care de fapt conducea banca… E ceea ce eu numesc triunghiul corupției Bacău-Roman-Piatra Neamț. Acolo, în triunghiul ăla, vârful era Hrebenciuc, FPP2 Moldova cu Iacobov în frunte, și partea privată cu Vîntu, care era omul lor din Roman. FPP2 Moldova și-a cumpărat pe Splaiul Independenței… Vîntu stătea la etajele superioare ale clădirii FPP2 Moldova. Acolo își avea el birourile. Acolo își avea sediul central. Toți oamenii din jurul lui erau oamenii lui Talpeș.”

Conform relatărilor fostului ofițer, în perioada în care ocupa funcția de șef al Secretariatului General al Guvernului (1996 – 2000) politicianul Viorel Hrebenciuc s-a implicat activ în reorganizarea” BANCOREX în colaborare cu oameni din anturajul afaceristului Sorin Ovidiu Vîntu. A fost momentul în care Vîntu l-a impus la conducerea direcției de relații cu presa a BANCOREX pe Răzvan Eugen Haritonovic – devenit ulterior președintele societății de asigurare-reasigurare ASTRA – implicată în scandalul prăbușirii Băncii Române de Scont:

Vîntu fiind un speculator, a vrut să-și creeze un vârf de lance în bănci. În primul rând în Bancorex. Îi trebuia o bancă unde să-și țină contul cazan pentru afaceri. În momentul ăla, când i-a impus prin Hrebenciuc lui Temeșan să reorganizeze banca, a făcut o direcție de relații cu presa, în care l-a adus pe alt om de-al lor, tot prieten cu ei de la Roman-Bacău. Așa-numitul Haritonovici, unul gras, umflat, cu barbă. El avea un rol principal. Ăsta l-a tras pe Vîntu spre bancă, înțelegi ? Ei erau gașcă, dar toți erau de sus de la Hrebenciuc. Avea întâlniri secrete plătite de BANCOREX, Marinel Burduja (din gașca lor), fost primar de Piatra Neamț. Se făceau mese acolo cu ăsta de la SRI, cu Timofte. Erau găști. Ale SIE erau toate băncile, anglo-română, franco-română… Erau ale BANCOREX, nu a lui SIE. Directorii erau de la SIE” a explicat Emilian Traian Andreescu.

Implicarea unor ofițeri de informații în afacerile BANCOREX a fost confirmată și de fostul președinte al băncii, Răzvan Liviu Temeșan care și-a recunoscut calitate de ofițer acoperit”. În cadrul unui interviu acordat în anul 2014 canalului Digi24, Temeșan a precizat:

Am fost deconspirat prin publicarea în presă a fișei mele de recrutare. S-a ocupat domnul Talpeș de asta. Am fost recrutat în anul 1993”.

Pe care dintre voi să-l facem primar?

Despre modul în care a ajuns Radu Mazăre primar, circulă mai multe povești interesante. Sursa noastră cea mai credibilă, un domn prezent în mijlocul evenimentelor,susține că totul a fost pus la cale de gruparea de la Moldova, adică triunghiul despre care vorbea Traian Andreescu de la SIE. Băieții s-au așezat la masă alături de ziariștii frenetici de la Constanța, pe care i-au întrebat, scurt: Pe care dintre voi să-l facem primar?

După lungi discuții a fost selectat Radu Mazăre. Acesta urma să candideze drept independent, dar cu un sprijin clar din partea social democraților și-n mod special cu acordul lui Ion Iliescu.

Pe Mazăre l-au vrut primar pentru că știau că este pe moarte

Fabulos este însă motivul pentru care Radu Mazăre a fost ales să candideze: Radu era carismatic, tânăr și inteligent, dar mai deținea o calitate: Era grav bolnav ! Doctorii îi mai dăduseră cel mult doi ani de trăit, din cauza unei boli grave a ficatului. Cinic, dar moldovenii l-au ales exact din acest motiv, punând la cale strategia “retrocedăm tot ce putem iar apoi să dea vina pe mort.”

Ghinionul lor a fost că Radu Mazăre a încercat un tratament experimental, ajutat de celebrul doctor Florea Voinea, cu interferon, tratament care i-a salvat ficatul tânărului ce avea să mai fie alese de vreo două ori primar.

Cu Mazăre cocoțat primar, cele două găști care controlau orașul, atât cea din Moldova dar și cea a lui Mazăre, au dat drumul la tunuri, fără scrupule și menajamente. 

2002: Iacobov, Agathon și Scandinavia.

Corneliu Iacobov activase politic încă de la evenimentele din Decembrie 1989 fiind legat de FSN și mai apoi de Partidul Social Democrat (PSD), formațiune pe care a și finanțat-o masiv în perioada 2000-2004.

După ce și-a trecut GMS în portofoliul afacerilor sale, Iacobov l-a numit la cârma societății din Constanța pe CAMELIU VASILICĂ BABINCIUC alias CAMI” – al cărui nume apărea încă din 1997 în câteva dosare de contrabandă cu țigări de pe litoral.

Corneliu Iacobov - Scandinavia - Mamaia

Corneliu Iacobov – Scandinavia – Mamaia

După ce Mazăre ajunge primar, Iacobov inaugurează în stațiunea Mamaia hotelul de 5 stele SCANDINAVIA, stabiliment nășit cu mare fast de ministrul turismului DAN MATEI AGATHON alias “Șpagaton”

Poziționat în mijlocul stațiunii, pe malul lacului Siutghiol, SCANDINAVIA avea 20 de camere și patru apartamente de lux, restaurante și cluburi de zi și de noapte, piscine interioare și exterioare, precum și o mică bază turistică de agrement. În timpul sezonului estival, aici concertau diverse mondenități ale momentului aflate în căutarea celebrității. Pretul unei camere cu vedere spre lacul Siutghiol era de 150 USD, cu vedere spre stradă 130 USD, în timp ce un apartament costa 200 USD pe noapte.

Achiziția MAZ-urilor pentru Constanța

Mergând pe firul epic, în ciuda privatizării parțiale a transportului public de persoane din municipiul Constanța, în anul 2001, acum primar al orașului, Radu Mazăre decide înlocuirea parcului auto al regiei locale de transport. Este momentul în care Ion Iliescu intervine pe lângă Mazăre în favoarea firmei românești ROCAR însă contractul pică iar administrația constănțeană alege ca furnizor compania MAZ” din Belarus. Simultan și municipiul Iași a achiziționat tot MAZ-uri, semn că,planul era făcut la centru, la București și executat de baronii locali.

Radu Mazare in plimbare cu noile MAZ-uri ale RATC

Radu Mazare in plimbare cu noile MAZ-uri ale RATC

Interesantă coincidența de nume, ar spune unii, însă nu Radu Mazăre ci protectorul său politic MIRON MITREA a avut ideea acestei achiziții.

Mitrea era prieten cu afaceristul CAMI BABINCIUC omul lui Iacobov de la GRUP MEDIA SUD și „SCANDINAVIA”, fostul ministru al transporturilor devenind și nașul lui Sergiu Babinciuc, fiul lui Cami.

Nu întâmplător, în ziua condamnării sale definitive, 13 Februarie 2015, Miron Mitrea se odihnea la hotelul LAGUNA din stațiunea Mamaia de unde s-a și predat poliției în vederea ispășirii pedepsei. În Constanța, este bine cunoscut faptul că Miron Mitrea și-a ispășit mare parte din pedeapsa cu închisoarea, ”muncind” la grătare pe unul dintre conacurile prietenului său Babinciuc.

2 Iulie 2004: Concesionarea publicității stradale din Constanța

Așa cum avea să se afle în urma scandalului „Panama-Papers”, omul de afaceri Elan Schwartzenberg devenea în 1997 mare jucător pe piața de publicitate printr-o afacere de panotaj stradal administrată prin firma EXCLUSIV MEDIA din București.

Business-ul era controlat din Insulele Virgine Britanice, de offshore-ul Collio Financial SA (devenit ulterior O.M.E Limited). Nu este foarte clar de unde a avut Schwartzenberg banii pentru o asemenea afacere (poate din blugii pe care susține că frații Mazăre îi aduceau din Turcia iar el îi vindea în Iași), cert este că, la momentul respectiv controla 17% din piața de publicitate outdoor din România.

Valentin G. Ionescu, Elan Schwartzenberg si Ionut Barbu

Valentin G. Ionescu, Elan Schwartzenberg si Ionut Barbu

Din amintirile ziaristului Paul Pârvu, fost angajat la grupul de presă deținut de Radu Mazăre, afaceristul ELAN SCHWARTZENBERG ar fi ajuns la Constanța în anii ’90 la braț cu VALENTIN GHEORGHE IONESCU zis „Grizzly.” După cum explicam la începutul materialului, Grizzly a fost coleg la Institutul de Marină cu Mazăre, Constantinescu și Strutinsky, iar 1992, după închiderea publicației „CONTRAST” plecase să lucreze la București în presa centrală.

În capitală, Grizzly a intrat în diverse afaceri devenind și colaboratorul lui Schwartzenberg:

Cu frații Mazăre fac afaceri de la revoluție până astăzi. Eu aveam o consignație în Iași iar ei aduceau marfă. Ulterior ne-am ocupat de publicitate. Aveam panouri în Constanța cu ani de zile înainte ca Radu Mazăre să ajungă primar. Vindeam pachete publicitare împreună pentru că aveau cel mai de succes ziar” a explicat Elan Schwartzenberg, în interviul acordat jurnalistei Sorin Matei, în Februarie 2018.

Ziua Nationala a Romaniei la Constanta, luni, 1 Decembrie 2003. In imagine Frații Radu si Alexandru Mazăre.

Ziua Nationala a Romaniei la Constanta, luni, 1 Decembrie 2003. In imagine Frații Radu si Alexandru Mazăre.

Pe această filieră a vechilor prietenii, pe 2 iulie 2004, primarul Radu Mazăre semna contractul de colaborare nr. 86215 cu firma „SEAVIEW MEDIA SRL din Constanța, prin care tot ce însemna publicitate stradală a fost concesionat de municipalitate, pentru 15 ani, acestei societăți. Administrator la vedere era Alina Elena Iacovici, viitoare soție și fostă soție a lui IONUȚ BARBU, asociat în diverse afaceri cu Elan Schwartzenberg. Două luni mai târziu, Barbu avea să devină chiar el administrator cu acte în regulă al „SEAVIEW” de managementul căreia se ocupă și în prezent, sub administrația prietenului Făgădău.

2000 – 2004 De la Mihăeși la Mazăre, via Sorina Hortolomei Moșcu

Să nu credeți că schema concesionării publicității era una nouă, inventată de Mazăre. Nu, nici pomeneală! Până în anul 2004, în Constanța funcționase un alt contract similar celui amintit, semnat de fostul primar Mihăeși, cu firma „MEDIA PROD ROMANIA CO” SRL.

Este vorba despre contractul Nr. 36026 din 31.05.2000 pe care și-a pus semnăturile primarul de atunci Gheorghe Mihăeși, șefa de la A.D.P.P., Gabriela Petro, juristul Ion Negura, iar din partea societății private MEDIA PROD semnase Gabriel Oprea în calitate de director.

Așa cum probabil ne-am obișnuit, această societate luase ființă cu doar 8 luni de zile înainte de semnarea contractului din 6 August 1999. Ani de zile acționar la MEDIA PROD a fost societatea „MILLENIUM GLOBAL DEVELOPMENT” deținută mai departe de „GALACTICA HOUSE”, la capătul firului fiind de fapt HORTOLOMEI-MOSCU SORINA-GINA despre care s-a spus că opera ca interfață a primarului Radu Mazăre în foarte multe afaceri.

Ce demonstrează însă tot acest lanț de relații și combinații, țesut cu mare sârguință, este faptul că, multe dintre afacerile încolăcite de bugetul local al Constanței, au fost antamate cu mult înainte ca Radu Mazăre să ajungă primar sau Nicușor Constantinescu președintele Consiliului Județean.

Așa cum spuneam încă de la început, totul a făcut parte dintr-un plan bine conturat, cu legături în serviciile secrete și politică. Radu Mazăre a fost doar un pion în câmpul tactic, responsabil de Republica Constanța. Urmând exact același plan, băieții ăștia de pe la București și de pe la SIE au controlat absolut toate regiunile țării prin intermediul baronilor locali !




About Author

Lasa un raspuns

8 + 1 =