Constanta.RO

Cel mai mare tun olandez din România. Cu încasări de 215 milioane de euro, Van Oord e în faliment

0

Compania străină care a încasat de la statul român, în perioada 2013 – 2015, peste 215 miloane Euro a intrat în insolvență. Discutăm despre VAN OORD DREDGING AND MARINE CONTRACTORS B.V. sucursala locală, din Constanța, a companiei olandeze VAN OORD cu sediul central în Rotterdam.

Povestea activității din România a actestei firme olandeze poate constitui oricând scenariul unui film despre practicile comerciale abuzive și lipsa eticii guvernanței corporative în actuala Europă. Derularea faptelor așa cum sunt prezentate în următoarele rânduri, ne vorbește despre slăbiciunea statului român, care acceptă și înțelege să protejeze capitalul străin în detrimetul firmelor autohtone.

Beneficiarele unui lobby susținut și bine țintit, realizat în general prin intermediul reprezentanțelor diplomatice acreditate în țara noastră, societăți străine precum VAN OORD, reușesc de ani de zile să se impună în fața firmelor românești. Mai mult decât atât, odată ajunse în posesia celor mai bănoase contracte din bani publici, aceste entități își maximizează profiturile prin neplata furnizorilor locali sau prin stimularea muncii la negru atunci când tarifele impuse firmelor noastre sunt mult sub limita decenței și uneori a legii. În final intervin și metodele de optimizare fiscală, atunci când banii publici colectați prin diverse prestări sunt redirecționați spre spații unde taxarea profiturilor și transferurile financiare reprezintă elemente facultative și nu obligatorii.

VAN-OORD-ROMANIA

Ei bine, nimic din toate acestea nu s-ar putea întâmpla fără complicitatea autorităților române, care fie din nepăsare sau neputință, ori mai rău, din pricina unor interese de grup meschine, acceptă și chiar încurajează fenomenul amputării capitalului autohton.

Anul 2013 avea să adune la Constanța, în jurul celor 170 milioane de euro pentru “lărgirea plajelor” interesele mai multor entități economice, străine și locale, reunite aparent întâmplător. Datorită sumelor și implicațiilor acestui proiect pentru “reducerea eroziunii costiere” înscris în topul celor mai mari lucrări de infrastructură realizate vreodată de statul român, piramida managerială și de execuție a cuprins, așa cum este normal, în linie: un consultant tehnic care să prospecteze și supervizeze lucrările, un contractant principal, precum și subcontractori și furnizori locali.

La capătul lanțului a tronat, încă din prima clipă, beneficiarul final, adică statul român prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, direcția locală a Administraţie Naţionale ,,Apele Române” o regie autonomă aflată încă din 2002 în coordonarea Ministerului Mediului.

Finanțarea asigurată din bani publici europeni

Finanțarea lucrărilor a fost asigurată din bani publici europeni, prin Programul Operațional Sectorial de Mediu din România (POS Mediu), unul dintre cele 9 programe operaționale din cadrul Obiectivului “Coeziune” din perioada de programare a Uniunii Europene 2007-2013. Proiectul în cauză s-a legat concret de Axa Prioritara 5 a POS Mediu, intitulată „Implementarea unei infrastructuri adecvate pentru prevenirea riscurilor naturale în zonele cele mai vulnerabile,” domeniul major de interventie 2 “reducerea eroziunii costiere”.

În vederea obținerii banilor europeni, Ministerul Mediului a realizat, încă din 2010, un ghid al solicitantului bazat pe o evaluare mai veche din 2006 făcută cu sprijinul unor consultanți străini. Mai departe, din 2011, Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a întocmit documentația necesară, anunțând la finalul anului că urmează să acceseze cca 150 de milioane de euro pentru “lucrările de reabilitare ale coastei.”

Din partea statului român, cel mai longeviv în funcție personaj la ministerul de resort a fost politicianul român de naționalitate maghiară, Attila Korodi, care avea să coordoneze încă din 2004 din poziția de secretar de stat de și apoi de ministru “managementul fondurilor europene alocate” protecției mediului. De altfel, în perioada Aprilie 2007 – Decembrie 2014, cu excepția etapei în care Rovana Plumb a fost ministru, cu mici pauze, Attila Korodi a condus la vârf destinele mediului.

Și totuși, în aprilie 2013, după ce Comisia Europeană prezidată atunci de José Manuel Barroso a aprobat cererea părții române, Rovana Plumb avea să semneze contractul de finanțare, în valoare de 170.450.084 Euro al proiectului intitulat „Protecția și reabilitarea părții sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona municipiului Constanța și Eforie Nord.”

Firmele străine, ciorchine la făcut bani în România

În aceste condiții, pe 2 Iulie 2013, în urma finalizării procedurilor de licitație, pentru ducerea la îndeplinire a lucrărilor, statul roman a angajat următoarele societăți: pentru zona Mamaia Sud a fost desemnată câștigătoare asocierea dintre PORR BAU GMBH VIENA, FRANCO GIUSEPPE SRL și DINAMICA SRL iar pentru zonele Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord consorțiul VAN OORD DREDGING AND MARINE CONTRACTORS BV Olanda și SOCIETATEA DE CONSTRUCȚII ÎN TRANSPORTURI BUCUREȘTI SA. Manager al proiectului și consultant tehnic pentru supervizarea lucrărilor a fost aleasă societatea ROMAIR CONSULTING SRL, pentru calitatea sa de inginer.

Ordinul de începere a lucrărilor (proiectare și execuție) a fost dat pe 01.08.2013, iar două luni mai târziu, pe 8 noiembrie 2013, consorțiul VAN OORD – SCT Bucureşti SA apela la COMPREST UTIL SRL din Constanța pentru “livrarea de piatră, betoane și pefabricate speciale din beton (acropode), cu punere în opera.” Implicarea societății COMPREST s-a dovedit necesară pentru succesul proiectului, în condițiile în care, prin intermediul firmei afiliate SOMACO CONSTRUCT, afaceriștii constănțenii exploatează de mulți ani cariera de granit Sibioara, de unde extrag piatră dură absolut necesară unor lucrări de infrastructură maritimă. Mai mult decât atât COMPREST deține o licență internațională pentru fabricarea acropodelor – acele blocuri din beton proiectate să reziste la acțiunea valurilor și curenților marini.

În față olandezul, în spate românii cu munca

În formula prezentată mai sus, pentru fiecare etapă realizată, statul român achita facturile emise de compania olandeză VAN OORD, care-și plătea mai departe datoriile către partenerul de consorțiu SCT Bucureşti SA, iar aceasta din urmă achita firme constănțene COMPREST UTIL SRL livrările de materiale și lucrările efectuate în baza notelor de recepție.

Totul a funcționat prost, încă din prima lună fiind întârzieri de plată, până la momentul în care societatea COMPREST UTIL nu și-a mai încasat facturile de la SCT Bucureşti SA care acuza și ea la rându-i că nu-și primește banii de la VAN OORD. Mai mult decât atât, la cererea unor furnizori neplătăți, SCT Bucureşti SA intrase, prin decizia instanței, în reorganizare judiciară și deci nu mai putea ordona plăți după bunul plac al managementului.

Cum au țepuit olandezii cu un milion de Euro o firmă românească

Datorită situației tensionate și pentru a se evita blocarea lucrărilor care depindeau de materialele furnizate de COMPREST UTIL , cele trei firme au semnat pe 27 ianuarie 2015 un Acord Tripartit, prin care olandezii de la VAN OORD se obligau să achite facturile emise de COMPREST UTIL pe numele SCT Bucureşti SA. Practic, din acel moment, toate plăţile materialelor furnizate şi puse în operă de COMPREST au revenit în sarcina directă a olandezilor în calitate de lider al consorțiului.

GRIGORE COMANESCU - patronul grupului COMPREST UTIL

GRIGORE COMANESCU – patronul grupului COMPREST UTIL

Vigilenți, cei de la COMPREST UTIL au ținut să insereze în acord o condiție specială, și anume că proprietatea materialelor furnizate se transferă către VAN OORD doar după ce firma olandeză își achită datoriile către COMPREST UTIL. Ei bine, chiar și în aceste condiții, cu 2 zile înainte ca statul român să facă recepția lucrărilor, olandezii încă mai datorau COMPREST UTIL suma de 3.950.026,16 lei (aproape 1 milion de Euro), bani pe care firma din Constanța n-a reușit să-i recupereze nici până în acest moment.

Informat despre întreaga tevatură, pe 29 decembrie 2015, statul român prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a recepționat lucrările de la firma VAN OORD, considerând problema sumelor datorate de olandezi societăților românești o chestiune de competența instanțelor comerciale.

Aflați într-o situație absolut disperată, abandonați de autorități, administratorii COMPREST UTIL UTIL s-au adresat la începutul lui 2016 instanțelor constănțene pentru obținerea în regim de urgență a unei ordonanțe de plată. Dezbaterea cauzei a avut loc pe 29 februarie 2016, însă pronunţarea a fost amânată de trei ori la rând. În cele din urmă, soluţia s-a dat pe 15 martie 2016, atunci când, în mod paradoxal, instanţa a constatat că VAN OORD nu are calitate procesuală. Cu alte cuvinte Tribunalul susținea că banii pe care firma COMPREST UTIL trebuie să-i încaseze se află de fapt în conturile SCT Bucureşti SA și nu la olandezi.

Olandezii și-au cărat banii afară, românii au rămas cu paguba

Situația fără precedent i-a determinat pe cei de la COMPREST UTIL să deschidă alte două dosare, solicitând constatarea stării de insolvență a filialei din România a VAN OORD și înscrierea la masa credală a SCT Bucureşti SA aflată în reorganizare. În aceste împrejurări, judecătorul sindic de la Tribunalul București a stabilit că suma în cauză solicitată de COMPREST UTIL este datorată de olandezii de la VAN OORD și nu de partenerii lor de consorțiu SCT Bucureşti SA așa cum spusese anterior instanța din Constanța.

Cu această primă victorie obținută, COMPREST a deschis al patrulea dosar, iar pe 31 Ianuarie 2018, Tribunalul Constanța avea să decidă că olandezi trebuie să-i achite firmei constănțene suma de 4.651.806 lei, reprezentând debitul principal de 3,9 milioane de lei și dobânda legală de peste 700.000 de lei. Dar nici de această dată firma COMPREST UTIL n-a reușit să-și încaseze banii, VAN OORD apelând la tot felul de tertipuri juridice, mergând chiar până la concedierea firmei de avocatură, și asta doar pentru obținerea unor amânări.

VAN OORD, un faliment așteptat, de 215 milioane de Euro

Într-un final, pe 14 iunie 2018, Curtea de Apel Constanța a decis deschiderea procedurii de insolvență împotriva filialei VAN OORD România și a trimis dosarul spre soluționare Tribunalului Constanța.

Pe lângă COMPREST UTIL, mai sunt și alte fime lăsate cu buza umflată, precum SCT Bucureşti SA sau fima expertului pe probleme de mediu Traian Petrescu care nu și-a mai încasat, din 2012 până azi, banii pentru un studiu realizat în beneficiul VAN OORD.

Digul de larg al Portului Constanța, tot olandezii, dar alt nou scandal

Contractul pentru reabilitarea zonei costiere nu este singurul pe care olandezii l-au primit plocon de la statul român. Chiar înaintea începerii lucrărilor amintite, mai exact 1 februarie 2013, conducerea Portului Constanța (CNAPMC) încheiase cu VAN OORD un contract în valoare de 420,4 milioane de lei (aprox. 92 milioane Euro) pentru „prelungirea digului de larg din Portul Constanța.” În aceast proiect partea de consultanță a fost atribuită societății Royal Haskoning – tot niște olandezi aciuați ca prin minune pe la Constanța.

Evident și această lucrare s-a lăsat cu scandal, după ce firma locală Grup Servicii Petroliere, descalificată la licitație, a depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție prin care acuza multiple nereguli în procedura de atribuire. Conform avocaților GSP, lucrările contractate de administrația portului aveau costuri extrem de ridicate iar pentru a favoriza firma VAN OORD managementul CNAPMC a operat mai multe modificări în cele două contracte după atribuirea lucrării, în sensul majorării prețului.

DNA a fost informată, nimic nu s-a schimbat

Informațiile puse pe tavă procurorilor de cei de la GSP aveau să fie întârite și de corpul de control al ministerului transporturilor, care a constatat diverse ajustări ale contractului realizate după atribuire în dauna statului și în beneficiul firmei olandeze VAN OORD.

După finalizarea lucrărilor, și după ce și-au primit toți banii, olandezii au găsit de cuvință să dea statul român în judecată solicitând, nici mai mult nici mai puțin, de 23 milioane Euro pentru „costurile aferente de staționare” și „costurile aferente extinderii de timp” la care s-au adăugat dobânzi și penalități. Și-au motivat pretențiile argumentând că proiectul a fost modificat chiar în timpul derulării lucrărilor, situație care a generat costuri suplimentare, adică o creștere a valorii generale a contractului cu aproximativ 25%.

Olandezii își protejează firmele de familie și adoră banii rușilor

VAN OORD este o afacere de familie, aspect folosit de olandezi pe post de element de marketing, asezonat evident de tradiția în domeniul maritim și activitățile portuare din Rotterdam, acolo unde își au sediul central de peste 100 de ani. Din 2008 conducerea firmei a fost preluată de Pieter Van Oord, un afacerist crescut în sânul afacerilor familiei, care nu și-a ascuns susținerea pentru Jesse Klaver liderul partidului politic Groenlinks. Nu întâmplător, acest business condus deja de a patra generație de VAN OORD-zi, a fost transformat într-o afacere internațională, cu peste 5000 de angajați.

Pieter Van Oord - CEO Van Oord Olanda

Pieter Van Oord – CEO Van Oord Olanda

Mare parte din veniturile VAN OORD sunt realizate din servicii de dragaj maritim (peste 75%), diferența fiind împărțită între lucrări pentru insdustria petrolieră și energie eoliană. Așa au ajuns olandezii să dezvolte relații apropiate cu Moscova, companiile de dragare din Olanda fiind deosebit de active în Rusia ultimelor decenii în proiectele de infrastructură strategică.

Van Oord și proiectele strategice ale Moscovei

Legat de speța noastră, trebuie spus că VAN OORD a instalat conducele rețelei principale pentru exploatarea offshore din Sahalin, Orientul Îndepărtat, acolo unde rușii au inaugurat primul câmp offshore mixt de petrol și gaze naturale. În anul 2012, tot VAN OORD a instalat și Platforma Arcutun Dachi lângă Sakhali iar în St. Petersburg a contribuit la realizarea strategiei pentru terminalul dedicat navelor de croazieră, mărind suprafața insulei Vasilyevsky. Pe parcursul acestor relații olandezo-ruse întinse pe zeci de ani VAN OORD a activat în zona de Nord a Rusiei, la Marea Barents și Marea Kara în peninsula Yamal, participând și la construirea proiectului Nordstream care leagă zăcămintele de gaze ale Rusiei, peste Marea Baltică, cu Germania.

Arhitectul olandez Erick van Egeraat  alaturi de Vladimir Putin si delegatia Van Oord

Arhitectul olandez Erick van Egeraat alaturi de Vladimir Putin si delegatia Van Oord

Implicarea Kremlinului în toate aceste contracte este atât de evidentă încât, în 2007, la finalui lunii Septembrie, în vederea pregătirii jocurilor Olimpiadei de la Soci, argitectul olandez Erick van Egeraat însoțit de preprezentanții VAN OORD i-a prezentat direct și personal președindetului Vladimir Putin planurile pentru construirea unui arhipelag artificial.

Proiectul intitulat “Insula Federației” ce urma să fie pus în operă, chiar vis-a-vis de Constanța peste Marea Neagră, a primit aprobarea lui Putin însă a fost înghețat în anul 2012. Cu toate acestea olandezii au reapărut pe firmament în Rusia, la începutul lui 2018, atunci când Erick van Egeraat a fost invitat de Putin să proiecteze complexul VTB Arena în pregătirea campionatului mondial de fotbal de anul acesta.

Pe de altă parte, VAN OORD este de ani de zile sponsorul Formului Companiilor de Dragaj (Forum of Dredging Companies) ținut anual la Moscova. Evenimentul este organizat sub auspiciile Ministerului Transporturilor din Rusia și Agenției Federale pentru Transportul Maritim și Fluvial al Rusiei (Rosmorrechflot).

Pieter Van Oord in centrul imaginii

Pieter Van Oord in centrul imaginii

Portul Constanța deranjează Olanda

Revenind pe țărmurile noastre, povestea cu „protecția și reabilitarea litoralului românesc” este una veche, inițiată încă din vremea guvernului Năstase. Primii care s-au grăbit să ne ofere „consultanță” în această problemă dar și pentru „dezvoltarea Portului Constanța” a fost prietenii noștri niponi de la JICA (Agenția de Cooperare Internațională Japoneză).

Așa a apărut la Constanța, prin 2007, un anume Yoshimi Goda – mare profesor la Universitatea din Yokohama – care explica cum „viteza de eroziune a plajelor noastre este de aproximativ 2 metri pe an.” N-a durat mult, și din 2008, olandezii de la VAN OORD și-au făcut simțită prezența lucrând pentru răposatul Dinu Patriciu la Rompetrol. VAN OORD a construit pentru Rompetrol un terminal petrolier în portul Midia în valoare de 150 de milioane dolari. Proiectul a fost considerat unul strategic, concurent direct al conductei Burgas-Alexandropolis, pentru că ocolește pe uscat Bosforul. Evident că bulgarii n-au fost foarte fericiți și din acest motiv spuneau că pe litoralul românesc se face „turism petrochimic” aluzie la prezența rafinăriei Petromidia (Rompetrol) pe coasta Mării Negre.

După isprava din România, Pieter VAN OORD a fost numit “Port Man of the Year 2017”, dsitincție care se acordă încă din 1981 oamenilor care ajută la dezvoltarea portului Rotterdam. De altfel motivul real pentru care Olanda se opune de 10 ani intrării României și Bulgariei în spațiul economic Schengen este conservarea supremației portului Rotterdam ca poartă de intrare a mărfurilor extracomunitare.

Ei bine, unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Olandei este Rusia, care ne vinde prin Rotterdam mărfuri în valoare de 30 de miliarde Euro anual, în general produse petrochimice purtătoare de accize.

Nu întâplător Olanda este văzută de cancelariile occidentale ca una dintre cele mai apropiate țări UE de Moscova. Concluziile acestea nu sunt pripite dacă ne uităm cum au pus olandezii batista pe țambal în investigația privind doborârea din Iulie 2014 a cursei civile MH17 a Malaysia Airlines, eveniment în urma căruia și-au pierdut viața 193 de cetățeni olandezi.

Harta Zonei Schengen - Romania si Bulgaria lasate pe dinafara

Harta Zonei Schengen – Romania si Bulgaria lasate pe dinafara

Din momentul intrării în faliment a sucursalei din România a VAN OORD există posibilitatea că nimeni să nu mai răspundă legal pentru viciile ascunse ale lucrărilor executate pe litoralul nostru. Situația este cât se poate de gravă având în vedere că presa locală și națională a relatat pe larg cum, în timpul lucrărilor, olandezii împreună cu inginerul proiectului au schimbat soluția tehnică inițială, înlocuind elementele prefabricate din beton cu piatră de calcar. Lipsa structurilor prefabricate din beton a dus, în doar 2 ani de zile, la expunerea nucleului digurilor submerse care a condus la împrăștierea blocurilor din piatră.

Dacă tocmai aceste diguri menite să protejeze litoralul împtrovia efectului de eroziune, se vor dezintegra, înseamnă că am asitat la cel mai mare jaf din istoria Uniunii Europene, realizat cu sprijinul direct al companiilor străine implicate și sub umbrela autorităților de la București.

 

 

 




About Author

Lasa un raspuns

− 2 = 1