Constanta.RO

Îmbătrânirea este o boală, nu un proces programat. Cum îți poate prelungi viața o plantă din România

0

În urmă cu doar zece ani, îmbătrânirea era privită ca un proces firesc și ireversibil. În prezent însă, această abordare este depășită, întrucât, tot mai mulți specialiști consideră îmbătrânirea o boală tratabilă. Recent, guvernul american a aprobat demararea unei ample cercetări asupra medicamentului generic, despre care mediul științific susține că ar avea efecte vizibile privind încetinirea îmbătrânirii. În rândurile următoare vă propunem un studiu unic asupra îmbătrânirii, informațiile prezentate fiind publicate pentru prima dată în limba română.

Fiecare formă de viață de pe Terra are o anumită durată, adică nimic nu trăiește la infinit iar asta nu reprezintă desigur o noutate. Principala diferență o constituie totuși durata de viață în sine, care diferă de la o specie la alta și de la un regn la altul. Regnul vegetal are o durată medie de viață mult peste cel animal, plantele trăind practic mai mult decât animalele.

De exemplu, viermele Caenorhabditis Elegans trăiește în medie 14 zile, homarul europena în jur de 50 de ani iar pinul Bristlecone din California cam 5000 de ani fiind unul dintre cei mai bătrâni arbori de pe Pământ.

Dar analiza noastră vizează viața omului și mai puțin a celorlalte viețuitoare. Ei bine, oamenii au o durată de viața maximă de aproximativ 120 de ani și din câte se cunoaște, istoric , foarte puțini dintre semenii noștri au depășit vârsta de 100 de ani.

Chiar dacă în mintea multora persistă ideea greșită că, înainte, oamenii trăiau mai mult, datele ne contrazic. În urmă cu doar 200 de ani nicio țară din lume nu avea o speranță de viață mai mare de 40 de ani. Cifra a început să crească o dată cu revoluția industrială, datorită modernizării comunităților umane.

Apa curentă și electricitatea au însemnat condiții mult mai bune de igienă la care s-au adăugat descoperirile foarte importante din domeniul medical, antibioticele și vaccinurile. De-asemenea nutriția s-a schimbat foarte mult, prin dezvoltarea mijloacelor de păstrare a alimentelor pe o perioadă mai lungă de timp în condiții optime. Toate aceste schimbări au însemnat o viață mai lungă pentru om.

Speranța de viață la nivel global între 1770 și 2015.

Speranța de viață la nivel global între 1770 și 2015.

Și astfel, începând de la anul 1800, speranța de viață s-a dublat în întreaga lume ajungând azi, în medie, în jurul vârstei de 72 de ani. În prezent este mult mai puțin probabli ca o persoană să moară, înainte de bătrânețe, din cauza unei boli infecțioase. În schimb, persoanele vârstnice au în continuare o speranță de viață scăzută: dacă la 1850 o persoană în vârstă de 70 de ani putea spera să atingă 79 de ani, în prezent poate atinge un maxim de 86 de ani. Cu alte cuvinte, în 168 de ani de evoluție industrială am reușit să câștigăm doar 7 ani în plus la speranța de viață pentru persoanele vârstnice.

Pornind de la această constatare s-a ridicat întrebarea: Dacă omul poate trăi 120 de ani, de ce speranța de viață atinge doar 72 de ani? Discutăm totuși despre o diferență de 48 de ani pierduți, pentru care nu avem încă o explicație foarte clară.

Atunci când discutăm despre îmbătrânire trebuie să analizăm și să constatăm totodată, care sunt principalele simptome ale acestui fenomen fiziologic, aparent ireversibil: pierderea parțială a auzului, scăderea acuității vizuale, o musculatură tot mai slabă, încetinirea ritmului cardiac, o mai mare presiune arterială și o receptivitate tot mai scăzută a creierului.

Principala cauză a mortalității rămâne îmbătrânirea corpului și nu boala

Omul poate ajunge să-și trăiască tihnit bătrânețea, dar calitatea vieții sale va fi mult scăzută, motiv pentru care, timpul trăit în planul conștient se diminuează accelerat. Determinant este faptul că toate simptomele descrise se însumează, motiv pentru care, pe măsură ce îmbătrânim, crește vertiginos și riscul de a muri din cazua unei boli cronice.

Simptomele îmbătrânirii la om

Simptomele îmbătrânirii la om

Așa s-a ajuns la o nouă concluzie, și anume că îmbătrânirea este cel mai mare risc care poate duce la moarte și nu bolile. Este adevărat că oamenii ajung să moară la bătrânețe, în general din cauza bolilor cronice dobândite în timpul vieții, dar principala cauză a mortalității rămâne îmbătrânirea corpului și nu boala în sine, fie ea cronică sau nu. 

Încetinirea procesului de îmbătrânire este cheia supraviețuirii

Este demonstrat statistic că, de exemplu, prin vindecarea cancerului, speranța de viață a pacientului este prelungită cu maxim 4 ani, deoarece, în perioada următoare acesta se îmbolnăvește de altceva și tot moare. Așa s-a ajuns la concluzia simplă: tocmai încetinirea îmbătrânirii devine cheia unei vieți mai lungi și de o calitate superioară. 

De ce îmbătrânim ?

Fenomenul îmbătrânirii este rezultatul creșterii numărului de leziuni la nivel celular. Aceste leziuni încep să se acumuleze chiar înainte de naștere, încă din stadiul intrauterin. Procesul care demarează imediat după concepere, denumit duplicare celulară sau reproducerea celulelor umane duce la dezvoltarea țesuturilor corpului nostru. În timpul acestui proces au loc erori la nivel molecular iar acestea conduc în timp la diferite anomalii.

Genetica de ultimă oră ne spune că timp de 20 de ani corpul nostru are capacitatea să corecteze aceste leziuni, dar după vârsta de 20-25 de ani acest proces se oprește și începe automat reversul, adică îmbătrânirea.

S-a observat totuși că, speciile de animale din jurul nostru îmbătrânesc diferit, la vârste diferite, parcă în baza unui program prestabilit. De exemplu, un câine trăiește de șapte ori mai puțin decât un om, fenomen vizibil pentru care genetica actuală nu are încă o explicație clară.

În mod necesar și aici s-a ridicat o nouă întrebare: De ce avem procese de îmbătrânire atât de diferite în funcție de specie?

Descoperirea “Limitei Hayflick”

Ei bine, în 1961, Doctorul Leonard Hayflick a făcut o descoperire epocală. Acesta a observat că, majoritatea celulelor din corpul omenesc se divid de 40 – 60 de ori (în medie de 50 de ori), după care acest proces încetează. Astfel a apărut limita Hayflick. Părea deci că toate celulele noastre sunt programate să moară, diviziunea celulară având o limită programată genetic.

Cauza stopării divizării celulelor a fost descoperită ceva mai târziu, în anul 1980, iar explicația este următoarea: Cromozomii din celulele umane au niște “capace de protecție” numite telomeri așezate la extremitățile cromozomilor. După fiecare diviziune, aceste capace se tot scurtează până când telomerii nu mai pot proteja cromozomii iar celulele nu se mai divid. Dacă am putea face ca telomerii să nu se scurteze prea mult, atunci celulele s-ar înmulți în continuare având ca efect lungirea vieții omului.

Crmomozomii si diviziunea celulară

Cromozomii si diviziunea celulară

Culmea este că asemenea celule există deja, fiind vorba despre celulele canceroase. Curios, dar până la acest moment nimeni n-a reușit să înțeleagă cum anume, indiferent de vârsta omului, aceste celule reușesc să se dividă la nesfârșit, uneori foarte agresiv. Au fost chiar situații în care s-a observat că atunci când sunt atacate, celulele canceroase au tendința să se răspândească și să se reașeze în organism cu o viteză ceva mai mare ca până atunci.

Experimentul pe viermele “Caenorhabditis Elegans”

După cum aminteam, viermele C. Elegans are o durată medie de viața de 14 zile. Savanții americani au ales doi viermi, care aveau 13 zile (deci erau aproape de moarte) iar unuia i-au modificat o genă din A.D.N., mai exact gena DAF-2 care reglează nivelul de insulină din organism.

În aceste condiții viermele absorbea mai puțini nutrienți din alimente. Astfel, corpul viermelui (adică celulele) a început să se organizeze pentru situația lipsei de hrană, crezând că este supus înfometării. Rezultatul acestui experiment a fost absolut uimitor: Nu doar că viermele a devenit mult mai agil pentru vârsta lui, dar și-a dublat brusc durata de viață.

Analizele de laborator

Analizele de laborator

Experimentul a fost refăcut pe Drosofile (musculița de oțet) iar rezultatele au fost similare. Ulterior s-a trecut la organisme tot mai complicate, testul final fiind făcut pe șoareci, cărora, printr-un procedeu similar le-a fost extinsă durată de viață cu până la 50%.

Și mai interesant este faptul că, în urma blocării genei care se ocupă de reglarea insulinei, nu doar că organismele au trăit mai mult dar s-au și îmbolnăvit mai târziu devenind rezistente la bolile cronice. 

Citiți materialul științific aici: “Extended Life-Span Conferred by Cotransporter Gene Mutations in Drosophila” Science  15 Dec 2000, Vol. 290, Issue 5499, pp. 2137-2140, DOI: 10.1126/science.290.5499.2137

Care este explicația ?

Alimentele sunt metabolizate în organism cu ajutorul insulinei. Dacă organismul secretă mai puțină insulină sau dacă receptorul pentru insulină nu funcționează, așa cum este cazul receptorului DAF-2 din experimentul prezentat, atunci organismul intră într-o stare de alertă specifică pentru protejarea ADN-ului iar asta se pare că duce la prelungirea vieții.

S-a emis astfel ipoteza că persoanele care depășesc vârsta de 100 de ani este foarte posibil să aibă o mutație în sensul celor explicate anterior iar aceasta să fie de fapt fericita cauză a longevității lor.

Industria anti-aging și metformina (metformin)

În prezent, industria anti-îmbătrânire se ridică anual la cca 250 miliarde de dolari. Produsele din această categorie se adresează în general femeilor și tratează probleme de suprafață, legate în principal de înfățișare. Practic, aceste produse se concentrează pe simptomele îmbătrânirii și nu pe cauzele acestui proces.

Și totuși, în lumina noilor descoperiri, companiile farmaceutice și-au orientat masiv cercetările pe sectorul anti-aging sau life-extension, încercând practic să scoată pe piață produse care să încetinească îmbătrânirea. Au însă nevoie de o demonstrație ştiinţifică și nu doar de obișnuitele teste clinice.

Metformină

Metformină

Așa s-a descoperit, în mod suprinzător, că există deja pe piață anumite medicamente care au ca “efect secundar” prelungirea vieții. Aceste medicamente au fost deja aprobate pentru tratarea unor boli și sunt prescrise zilnic pacienților din întreaga lume. Mare speranță a specialiștilor dedicați domeniului life-extension o reprezintă în acest moment un medicament generic, folosit în tratarea diabetului zaharat numit “metformină.”

“Galega Officinalis” planta care lungește viața

Ingredientul activ din metformină provine din planta “GALEGA OFFICINALIS” , cunoscută la noi sub denumirea de Ciumărea, Iarba Ciumei sau Liliacul Francez. Planta mai este cunoscută în lume ca Indigo Fals sau Iarba Profesorului în timp ce la noi se mai găsește sub denumirile de Scrântitoarea, Bican de Pădure, Bobițel și Unghia Găii.

Un studiu realizat de cercetătorii britanici a arătat că, 78.000 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2, care au luat metformină au trăit mai mult decât cei fără diabet. S-a mai observat totodată că, bolnavii de diabet care se tratează cu metformină au cu 30% mai puține boli cardiovasculare și se îmbolnăvesc cu 30% mai rar de cancer.

GALEGA OFFICINALIS

GALEGA OFFICINALIS

Citiți materialul științific aici: Can people with type 2 diabetes live longer than those without? Diabetes Obesity and Metabolism, November 2014, DOI: 10.1111/dom.12354

Gena umană IGF-1

Ca și în cazul genei DAF-2 de la vierme, metformina are același efect asupra versiunii umane a acestei gene, numită IGF-1 care reglează insulina. În plus, medicamentul acționează și asupra altor mecanisme moleculare cum sunt  gena SIRT1  (Codare Proteină) și mTOR sau AMPK, legături pe care știința actuală nu le înțelege în totalitate și nu le poate explica.

GENA IGF-1

Chiar dacă la prima vedere sună puțin science-fiction, autoritățile americane au luat în serios acest medicament iar agenția federală americană Food and Drug Administration (FDA) a aprobat testarea metforminei ca posibil tratament pentru boli asociate îmbătrânirii. Nu s-a avizat o cercetare specială pentru tratarea îmbătrânirii în sine, pentru că, FDA nu recunoaște și nu clasfică îmbătrânirea drept o boală tratabilă.

Despre Metformină (metformin)

Publicații științifice din întreaga lume au acordat spații largi în ultimii ani acestui medicament generic, care se găsește și în România la prețul de 11 lei cutia. Ei bine, acest medicament pare să aibă un spectru larg de efecte, dar cel mai interesant este faptul că, metformina poate bloca sau diminua mulți dintre factorii fundamentali responsabili pentru accelerarea îmbătrânirii.

Printre aceștia merită enumerați următorii: protejează împotriva glicării proteinelor și deteriorarea ADN-ului, a funcției mitocondriale slabe și a inflamației cronice. S-a arătat că metformina facilitează repararea ADN-ului, fenomen esențial în prevenirea cancerului. Prin blocarea acestor procese degenerative fundamentale, metformina poate preveni dezvoltarea celor mai tulburătoare boli.

De asemenea, metformina crește producția cunoscutelor molecule de longevitate în celulele umane, așa cum sunt mTOR and AMPK – care reduc depozitarea grăsimilor și a zahărului determinând funcționarea specifică tinereții a proceselor la nivel celular.

Studiile au arătat că, prin activarea AMPK, metformina influențează în mod deosebit durata vieții. De exemplu, viermii rotunzi tratați cu metformină au o activitate AMPK mai mare și trăiesc cu aproximativ 20% mai mult decât animalele netratate folosite în experimentele de laborator. Șoarecii tratați cu metformină și-au lungit perioada de viață cu peste 6% față de martorii netratați. Dar poate cel mai interesant, diabeticii care au luat metformină au ajuns să trăiască cu 15% mai mult decât persoanele sănătoase care nu au diabet.

Trebuie spus că, activitatea AMPK scade odată cu vârsta, și astfel oamenii devin mult mai vulnerabili la bolile asociate îmbătrânirii. Din fericire, o multitudine de studii recente arată că metformina joacă un rol major în activarea AMPK și-n prevenirea tulburărilor legate de vârstă, inclusiv a cancerului, bolilor cardiovasculare, obezității și declinul neurocognitiv. Deoarece AMPK este prezent în toate țesuturile corpului nostru, metformina este extrem de importantă în reducerea dezechilibrelor metabolice din întregul organism.

În Noiembrie 2015, agenția federală americană Food and Drug Administration a aprobat demararea unor cercetări din fonduri publice asupra metforminei pentru a se putea determina dacă acest medicament are efecte asupra încetinirii îmbătrânirii. Este pentru prima dată în istoria FDA când așa ceva este autorizat, pentru că, după cum aminteam, îmbătrânirea n-a mai fost până acum abordată ca o boală. În consecință, amercanii au demarat din 2016 testarea metforminei pe oameni, cercetările fiind încă în desfășurare la momentul publicării acestui articol.

Europa – longevitatea și stilul de viață

Sardinia și Ikaria sunt cele două locuri din Europa unde oamenii trăiesc cel mai mult. Pe insula Saridinia din Italia, unul din 600 de oameni trăiește pese 100 de ani, în timp ce, pe insula grecească Ikaria, unul din 3 oameni depășește 90 de ani de viață.

Sardinia, Italia și Ikaria, Grecia

Ce au în comun? Oamenii de pe aceste două insule fac regulat mișcare, duc o viață socială bogată (prieteni și întâlniri) și țin o dietă preponderent, dar nu exclusiv vegetariană. În ambele insule se consumă regulat vin roșu, câteva pahare zilnic. Grecii mai consumă în mod frecvent și ulei de măsline presat la rece. Acestea par să fie secretele longevității la vârfurile speranței de viață din Europa.

AVERTISMENT ! Nu încercați tratamente fără avizul unui medic de specialitate.

 

 

 




About Author

Lasa un raspuns

88 − 84 =