Constanta.RO

Gabriel Comănescu transformă uzina Upetrom din Ploiești în mall. Banii vin din Africa. Investitorii sunt anonimi

0

După modelul Electroputere Parc, acel centru comercial ridicat în 2011 peste fostele hale ale societății Electroputere din Craiova, sau Mega Mall din București, construit în 2015 pe locul fostei întreprinderi Electroaparataj, a venit acum și rândul fabricii de utilaj petrolier Upetrom 1 Mai din Ploiești.

Zilele acestea a început demolarea clădirilor fostei uzine 1 Mai din Ploieşti, care era înainte de 1989 una dintre cele mai mari fabrici de lume în producția și repararea utilajelor de foraj. Pe suprafața de 9,5 hectare de teren astfel eliberată urmează să fie ridicat în următorii trei ani “Ploiești Value Center” sau “noul mall” al Ploieștiului dezvoltat de tradiționalii investitori anonimi sud-africani.

Ce mall se construiește în locul Upetrom?

Upetrom 1 Mai Ploiesti

Upetrom 1 Mai Ploiesti

Upetrom a scos la vânzare la începutul anului 2017 o suprafață de 110.000 mp, încadrată în zona “A” a orașului Ploiești, informația fiind confirmată în Iulie 2017 de Radu Petrescu, purtătorul de cuvânt al companiei. Din explicațiile oferite presei, măsura vânzării a fost impusă de nevoile societății, mai ales că, pe această suprafață “nu se desfăşoară activitate industrială.”

Ploiesti Value Center sau Noul Mall din Ploiesti

Ploiesti Value Center sau Noul Mall din Ploiesti – sura: Prime Kapital

La o lună după acest anunț, pe 22 August 2017, Upetrom a intrat în insolvență din pricina pierderilor masive înregistrare în ultimii șapte ani de activitate, administrator judiciar fiind desemnat PriceWaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL (parte a grupului multinațional PwC).

Exact în acest interval (1 Iulie – 22 August 2017) s-a vândut se pare și suprafața de teren amintită, prima schiță a noului centru comercial fiind dată publicității la începutul lunii August, înainte ca Upetrom să intre în insolvență.

Un alt mall cu banii africanilor ANONIMI!

În prima etapă presa informa că noul proiect de la Ploiești ar aparține fondul de investiții NEPI Rockcastle plc dar ulterior s-a aflat că, de fapt, “Ploiești Value Center” este manageriat de către Prime Kapital, în asociere cu MAS Real Estate Inc (MAS REI).

Confuzia a pornit de la faptul că, Prime Kapital aparține unor foști angajați ai NEPI, mai exact lui Martin Slabbert, fostul CEO al NEPI, și lui Victor Semionov, ambii fiind co-fondatori și angajați ai NEPI în perioada 2007-2015. La câteva luni după ce NEPI a inaugurat proiectul Mega Mall din București (14 Mai 2015), cei doi angajați au părăsit compania devenind fondatorii Prime Kapital înmatriculată pe 24 Martie 2015 în Isle of Man.

Portofoliul de investitii al africanilor de la MAS Real Estate Inc

Portofoliul de investitii al africanilor de la MAS Real Estate Inc

Succesul Prime Kapital Ltd., pare să se datoreze asocierii cu MAS Real Estate Inc., un alt fond de investiții înregistrat în anul 2010 în Insulele Virgine Britanice, și acesta legat ca și NEPI tot de Africa de Sud. De altfel, și Prime Kapital și cei de la MAS REI primesc consultanță de la Peregrine, un grup de societăți specializat în administrarea companiilor (offshore) din zone cu taxare redusă surpranumite și paradisuri fiscale.

Nu este foarte clar unde începe portofoliul Prime Kapital Ltd și unde cel al MAS Real Estate Inc, cert este că, aceste entități operează în tandem pe piața românească, iar proiectele pe care le au în dezvoltare în acest moment ating valoarea de 775 millioane de Euro.

Upetrom 1 Mai Ploiești datorii de 52,2 Milioane de Euro !

Legat de investiția din Ploiești și de soarta fostei uzine, la data de 3 August 2017, Upetrom și-a cerut intrarea în insolvență sub protecția Legii 85/2014 iar cererea i-a fost admisă de către instanța prahoveană. La data respectivă, Upetrom a precizat că „nu deține lichiditățile bănești care să acopere datoriile certe, lichide și exigibile, la data de 3 august 2017, în cuantum de 241.512.002 lei” (aproximativ 52,2 milioane de Euro) adăugând că intenționează să-și reorganizeze activitatea.

Cum s-a ajuns aici, doar managementul privat al acestei societăți poate explica, însă cifrele declarate autorităților ne vorbesc despre o cădere lină dar sigură: În cei 16 ani de la privatizare, din 2001 până în 2016 incluziv, cifra de afaceri a Upetrom a scăzut constant, de la 106,2 milioane lei (2001) la 29 milioane lei (2016), iar numărul de angajați de la 3278 (2001) la 435 (2016).

A existat totuși și o perioadă în care Upetrom a mers destul de bine, fiind vorba de etapa 2004 -2010, atunci când încasările au crescut până la un maxim de 358,8 milioane de lei (2009) cu un profit declarat de 5,3 milioane lei (aproximativ 1,1 milioane de Euro). Din anul 2011 însă, cifrele au scăzut brusc iar societatea a devenit nerentabilă, cu pierderi anuale de milioane de Euro.

Upetrom 1 Mai Ploiesti - corpul administrativ

Upetrom 1 Mai Ploiesti – corpul administrativ

Perioada coincide desigur cu marile fluctuații ale prețului barilului de petrol declanșate la jumătatea anului 2009, însă nu putem afirma cu siguranță că acesta este motivul prăbușirii societății.

Statul român este cel mai mare păgubit

Așa cum o prezintă cifrele oficiale, cel mai important creditor al Upetrom 1 Mai Ploiești este chiar statul român: La 30 Iunie 2016 datoriile totale ale societății către buget se ridicau la 83,6 milioane de lei (aprox. 18,1 milioane de Euro) din care 5,7 milioane Euro erau doar dobânzile şi penalităţile (accesorii).

Cu 8 luni înaintea depunerii cererii de intrare în insolvență, la sediul Upetrom din Ploiești s-a ținut AGA, din 22.11.2016, prin care acționarii au prelungit cu 4 ani mandatele membrilor Consiliului de Administrație. Și astfel, în funcția de președinte a rămas Gabriel Valentin Comănescu, alături de vicepreședintele Radu – Alexandru Durdun și Ion Popescu care este membru AGA și drector general adjunct al Upetrom 1 Mai SA.

Cine sunt proprietarii falimentului Upetrom 1 Mai Ploiești?

În prezent, societatea Upetrom 1 Mai SA este administrată de Radu – Alexandru Durdun, și deținută de alte două societăți românești Upetrom Group Management SRL (aparține lui Gabriel Valentin Comănescu și Mihai Dumitru Bratu) și Upetrom 1 Mai SA însăși, acesta fiind un artificiu legal în România, adică o firmă să se dețină chiar pe sine.

Istoric vorbind, această fostă companie de stat, producea înainte de 1989 o largă gamă de instalații pentru foraj petrolier de concepție românească. În perioada anilor ’70 – ’80 Upetrom devenise principalul furnizor de instalații de foraj de mare adâncime din interiorul Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), statelor membre CAER adăugându-li-se țări ca India, Pakistan, Siria, Irak și Turcia.

Industria de foraj la mâna marinarului care a absolvit “școala de președinți” de la Constanța

Începând din 1999, exporturile companiei de stat Upetrom către aceste foste piețe de desfacere erau intermediate de firma privată RPT Oil Holding SA din Constanţa. Societatea cu sediul la malul mării era administrată de Gabriel Valentin Comănescu, absolvent al Facultății de Electromecanică Navală din cadrul Academiei Navele Mircea cel Bătrân, promoția 1989 – instituția de învățământ care l-a propulsat comandant de navă și pe fostul președinte Traian Băsescu. 

Gabriel Valentin Comănescu

Gabriel Valentin Comănescu

Tânărul marinar se apucase de comerț industrial pe spaţiul ex-sovietic și intermedia, încă din 1999, vânzările în Federaţia Rusă, Uzbekistan, Turkmenistan şi Armenia a utilajelor de foraj şi piese de schimb fabricate de uzina Upetrom 1 Mai din Ploieşti. Firma constănțeană RPT Oil Holding era deținută de către o companie de tip shell (carapace) denumită Rimex înmatriculată în Insulele Virgine Britanice.

Privatizarea Upetrom 1 Mai Ploiești. O istorie întortocheată

Pe data de pe 17 Martie 2000 fostul FPS (Fondul Proprietăţii de Stat) a publicat anunţul de privatizare al Upetrom, iar până pe data de 15 Mai a aceluiaşi an, erau deja exprimate trei oferte de preluare a pachetului majoritar, de către trei societăți private: Aquafor Internaţional SRL din Târgu Ocna, Uralmaş Zavod Ekaterinenburg din Federaţia Rusă şi Findower din Elveţia (cu acţionari din Ucraina, Republica Moldova şi Federaţia Rusă).

Findower s-a retras din cursă în doar câteva zile așa că marea bătălie s-a dat între Aquafor şi Uralmaş. Cele două societăţi au avut runde separate de negocieri directe cu reprezentanţii FPS, accentul fiind pus pe planurile lor de investiţii la uzina de la Ploieşti, pe care o vedem astăzi transformată în mall.

După câteva luni, ruşii au fost excluşi datorită faptului că nu au îndeplinit una din cerinţele caietului de sarcini: potrivit prevederilor acestuia, societăţile înscrise în cursă trebuiau să prezinte garanţii bancare din partea unei bănci de prim rang, care să aibă ca bancă corespondentă Banca de Export-Import a României (EximBank). Garanţiile trebuiau cesionate FPS.

Pe ultima sută de metri, reprezentantul EximBank a notificat comisia de privatizare cu privire la faptul că, garanţia bancară prezentată de ruşi nu poate fi cesionată decât cu acordul Uralmaş. În aceste condiţii au fost și rușii elimanți iar Aquafor a rămas singură în cursă. Și astfel, pe data de 12 Septembrie 2000 firma românească Aquafor a semnat contractul de vânzare-cumpărare.

Aquafor, adică SRL-ul din Târgu Ocna, judeţul Bacău, care a achiziţionat în final uzina Upetrom 1 Mai Ploieşti era deținută de firma Foserco SA din aceeaşi localitate. Acţionarii Foserco erau FSLI Petrom (sindicatul petroliștilor condus atunci de Liviu Luca) cu 10%, Brighton Capital (o firmă cu sediul în paradisul fiscal din Insulele Virgine Britanice) cu 44%, RPT Oil SRL Constanţa (o societate înfiinţată de 5 dintre acţionarii persoane fizice de la RPT Oil Holding SA) cu 39% şi alţi acţionari minoritari.

Și ca totul să fie clar amintim că, la momentul respectiv, proprietarii grupului RPT din Constanța erau firma Rimex din Insulele Virgine, Gabriel Valentin Comănescu, Ioan Dancău, Niculae Lazăr Miclăuș, Daniela Cristea, Vitalie Carabeţ şi Mariana Cotârlan.

După Upetrom au urmat platformele Petromar Constanța

După succesul privatizării Upetrom, Gabriel Comănescu face următoarea sa mutare strategică și achiziționează cele mai importante active ale societății Petromar Constanța, adică cele 6 platforme de foraj: Atlas, Prometeu, Saturn, Orizont, Fortuna și Jupiter. În aceste condiții, pe structura fostei Întreprinderi de Foraj și Exploatare a Sondelor Marine (PETROMAR) s-a născut compania Grup Servicii Petroliere (GSP).

Mutarea platformelor de la Petrom la GSP a fost realizată, prin vânzare-cumpărare, în intervalul 2004-2005, firma lui Comănescu plătind pentru acestea cca 100 milioane de Euro grupului OMV-Petrom. Banii au fost asigurați printr-un credit sindicalizat, cu participarea Anglo-Romanian Bank din Londra, Banca Comercială Română (BCR) și Credit Suisse. Pe lângă platforme, GSP a preluat și contractele Petromar aflate în derulare cu OMV-Petrom, situație care a ajutat noua compania GSP să-și achite creditul.

Platforma de foraj PROMETEU (de la fosta Petromar) - acum la Grup Servicii Petroliere

Platforma de foraj PROMETEU (de la fosta Petromar) – acum la Grup Servicii Petroliere

Mai departe, prin intermediul societății Algoritm Consult SRL din București, din toamna lui 2005, Gabriel Comănescu încearcă prealuarea de la AVAS a Companiei de Navigație Maritimă PETROMIN SA. În prealabil, societatea Algoritm mai achiziționase de la stat, în anul 2003, și Petrovest SA Borș, al doilea furnizor de investiții și lucrări de întreținere al rafinăriei Suplacu de Barcău (devenită Petrolsub SA). Și totuși, preluarea PETROMIN este ratată, în ciuda faptului că Algoritm formase în prealabil un consorțiu cu Asociația Salariaților (PAS) CNM Petromin SA sub influența lui Pavel Fronea – directorul de atunci al Petromin.

Sorin Ovidiu Vîntu a deranjat partenerul strategic

Lansarea în presa internațională, în anul 2011, a cablogramelor WikiLeaks, a scus la iveală presupusul control exercitat de Sorin Ovidiu Vîntu zis “Grăsuțul” asupra companiei Grup Servicii Petroliere (GSP) din Constanța, chestiunea devenind rapid subiect de prima pagină.

Sorin Ovidiu Vîntu

Sorin Ovidiu Vîntu

O cablogramă WikiLeaks face referire la evenimentele petrecute în Iran, pe 22 August 2006, atunci când platforma petrolieră românească Orizont, ce aparține societății Grup Servicii Petroliere (GSP) administrată de Gabriel Valentin Comănescu, a fost victima unui conflict juridic. Postul Realitatea TV, televiziunea controlată atunci de Vîntu, a insistat în materiale ample că este vorba despre o agresiune a Iranului împotriva României. Așa arăta o telegramă a Ambasadei SUA la București, obţinută de Wikileaks şi publicată de KamikazeOnline.ro, din care cităm:

“În timp ce majoritatea ştirilor reflectau natura comercială a disputei, Realitatea TV, versiunea românească a CNN, a dedicat o acoperire extensivă poveştii şi poziţiei GSP, care susţinea că evenimentele erau un act de agresiune împotriva României. Atât Realitatea TV cât şi GSP sunt deţinute de controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu”

Acesta este momentul în care Sorin Ovidiu Vîntu și afacerile sale au ajuns pe radarul intereselor partenerului nostru strategic american. Diplomații acreditați la București mai raportau că Gabriel Valentin Comănescu este interfața lui Sorin Ovidiu Vîntu în diferite afaceri printre care și la Upetrom.

În legătură cu uzina de la Ploiești, un document publicat de WikiLeaks, datat 2007, preciza următoarele:

“Upetrom este o companie complicată, la care acționarii se schimbă foarte des, pentru a genera confuzia necesară protejării adevăraților proprietari și a forțelor din spatele companiei. La nivel oficial, Upetrom este deținută de Liviu Luca, Gabriel Comănescu, Lacevine International și Brighton Capital – fiecare dintre aceste cu legături interesante, deși toate fac parte din același grup din imperiul lui Sorin Ovidiu Vîntu.”

Liviu Luca - cel mai bogat sindicalist din Romania

Liviu Luca – cel mai bogat sindicalist din Romania

Chiar și aceste cablograme se bazau, în mare parte, pe surse deschise, adică pe articole de presă și uneori chiar pe speculații din mediul de afaceri. Legătura dintre Sorin Ovidiu Vîntu și grupul petroliștilor de le Constanța n-a putut fi demonstrată decât prin intermediul liderului sindical Liviu Luca, acesta din urmă fiind asociat și cu Gabriel Comănescu și cu SOV.




About Author

Lasa un raspuns

+ 8 = 12