Constanta.RO

Revoluția din Catalonia și influența Moscovei

0

Constituțiile unor state cu democrații consolidate precum Franța, Italia, Germania sau Statele Unite ale Americii, nu recunosc dreptul regiunilor la autodeterminare. Atunci când Bavaria a cerut să organizeze un referendum pentru autodeterminare, Curtea Constituțională a Germaniei i-a refuzat landului acest privilegiu. Suveranitatea și unitatea statului se poziționează deasupra dreptului la autodeterminare, independență economică sau cum vreți să-i mai spunem.

independenta

Cum și-a votat Catalonia independența în 2017

Pe data de 6 spre 7 septembrie 2017 s- a produs ruptura în Spania. Atunci parlamentul Cataloniei a decis să încalce regulile, prin organizarea unui referendum pentru autodeterminare. Opoziția s-a retras de la vot, și astfel jumătate de parlament a ramas gol, dar legile votate atunci s-au substituit Constituției spaniole.

Constituția prevedea că reforma statului se putea face cu minim 90 de voturi – două treimi ale parlamentului catalan – dar noile legi, votate pe repede înainte, au fost trecute cu doar 72 voturi.

Imediat, guvernul de la Madrid a anunțat ferm că nu tolerează un referendum pentru auto-determinare în Catalonia, pentru că asta ar fi presupus privarea tuturor cetățenilor spanioli de dreptul garantat de a-și determina viitorul. S-a spus atunci că nu poate o singură provincie să decidă soarta întregului popor spaniol. Și totuși, pe data de 1 octombrie 2017, Catalonia și-a declarat independența.

Referendumul declarat ilegal. Garda Civilă a intervenit în forță

Cu toatea acestea referendumul a fost declarat ilegal, conform unei decizii a Curții Constituționale a Spaniei. Mai simplu spus, organizarorii și susținătorii referendumului au încălcat cu buna știință un ordin judecătoresc. Pentru a împedica totuși desfășurarea referendumului, în Catalonia a fost trimisă Garda Civilă în vederea unei intervenții brutale. Cu toate acestea, mii de persoane au reușit să-și exprime opțiunea în niște secții de votare organizate aproape ad-hoc.

Din datele neoficiale, aproximativ 800 de persoane au fost ranite în urma descinderii forțelor de ordine. Participarea a fost de 42% – adică 2,2 milioane de cetățeni din cei 5,5 cu drept de vot s-au exprimat pentru independența Cataloniei de Spania.

catalonia

Evident, scrutinul s-a desfășurat fără participarea guvernului Spaniol, alegerile fiind supravegeate doar de către reprezentanții guvernului catalan pro-independență. În haosul generalizat au existat și nenumarate cazuri de vot multiplu. În ciuda neregulilor sesizate, și a încălcării ordinii constituționale, guvernul spaniol a încasat multe critici, atât din țară cât și din exterior, pentru intervenția în forță. 

Pe data de 3 Octombrie, Regele Filipe s-a adresat poporului spaniol, declarând că țara trece prin momente foarte dificile iar situația este una deosebit de gravă. “De ceva vreme, autoritățile din Catalonia au încălcat în mod deliberat legile țării, Constituția și statutul autonomiei.”

În urma acestor evenimente, mai multe companii importante au părăsit Catalonia, inclusiv doua bănci care și-au mutat sediile centrale, de teama unor noi mișcări de stradă și politice similare. Pe 8 Octombrie 2017 în mai multe orașe au avut loc manifestații pro-unitate. Sute de mii de persoane au ieșit pe străzi, o “majoritatea tăcută” care s-a simțit exclusă de referendumul pus la cale de guvernul separatist catalan.

Separatiștii au fugit în Belgia

După proclamarea independenței, pe 27 Octomnbrie, prin vot în parlamentul catalan, liderii separatiști au fugit în Belgia. Mulți aveau să suțina ulterior că fuga lui Puigdemont a facut parte dintr-o strategie bine pusă la punct, de contestare a sistemului juridic spaniol. Așa-zisa repulică Catalană a rămas astfel fără conducatori.

În scur timp, ministerul spaniol de finanțe a depus o plângere penală, prin care i-a acuzat pe politicienii fugari de delapidare, aceștia fiind acuzați că utilizaseă fără drept fondurile publice pentru organizarea acelui referendum ilegal.

Pe data de 1 Noiembrie 2017 mai multi lideri politici din Catalonia, participanți la acțiunile separatise amintite, au fost arestați preventiv. Așa cum era de așteptat, justiția spaniolă a fost acuzată că acționează la ordin politic.

Liderii separatiștilor judecați de Curtea Supremă Spaniolă

În acest moment, doisprezece lideri separatiști sunt judecați de instanța supremă, prentru participarea lor la eșuata încercare de desprindere a Cataloniei de Spania, din octombrie 2017.

Nouă dintre aceștia, inclusiv Junqueras – fostul purtător de cuvând al președintelui parlamentului catalan Carme Forcadell, precum și doi influenți activiști , Jordi Cuixart și Jordi Sànchez – sunt acuzați de rebeliune, faptă penală pedepsită în Spania cu până la 25 de ani de închisoare.  Totodată, aceștia mai sunt acuzați de răzvrătire și cheltuirea ilegală a fondurilor publice.

separatistii in sala de judecata Spania

Notabilă este absența de la proces a fostului președinte catalan Carles Puigdemont, care împreună cu unii colegi se află în străinătate, într-un exil auto-impus ca răspuns la decizia din 2017 a cabinetului Rajoy, despre care susține ca s-a folosit manipulatoriu de Constituție pentru preluarea controlului asupra Cataloniei. 

În așteptarea unui verdict în cazul separatiștilor, susținătorii locali ai independenței, și care susțin că politicienii arestați sunt de fapt prizonieri de război, s-au folosit de ziua de 11 septembrie, atunci când se sărbătorește Diada, pentru orchestrarea unor noi mișcări de stradă pro-independență.

Mâna invizibilă a Kremlinului în problema catalană

Un raport al congresemenilor democrați americani, din 2018, a acuzat ingerința rușilor în problema catalană. Intitulat “Asaltul asimetric a lui Vladimir Putin asupra democrație în Rusia și Europa. Implicații pentru securitatea națională a SUA” raportul susține că “mașinăria de presă a Kremlinului, alcătuită din RT și Sputnik, susținută de conturi false active în zona de social-media, a desfășurat o amplă campanie de dezinformare” în timpul referendumului pentru independență din 2017.


“În timp ce referendumul nu a dus la independența Cataloniei față de Spania, a arătat totuși că Spania este o țintă în creștere a operațiunilor de influență malignă ale Kremlinului” susține raportul. 

Documentul afirmă că obiectivul recent al Rusiei este destabilizarea Uniunii Europene, printr-o abordare separată a statelor ce fac parte din comunitate, țintite fiind în mod special țările rivale politcii lui Vladimir Putin.

spain-politics-catalonia

Rusia a mai vizat, de asemenea, Brexit-ul și alegerile prezidențiale franceze și cele germane. Dincolo de aceste aspecte, raportul sugerează că acțiunile Kremlinului din Spania au avut ca scop și creșterea prezenței companiilor rusești în Catalonia, prin umplerea golului lăsat de numărul mare de companii care au părăsit regiunea ca răspuns la criza politică din 2017. Raportul susține că Catalonia este considerată o bază de lansare, prin intermediul căreia Rusia să poată accesa și alte state și regiune ale continentului european.

Sunt menționate și eforturile mafiei ruse de a influența organizațiile politice catalane, operațiuni posibile prin spălare de bani, mită și finanțare ilegală.

Potrivit unei investigații a asociației jurnalistice de investigații ProPublica, încă din anii ’90 mai mulți agenți ce au legături cu Putin s-au instalat în Catalonia. Aceștia au dezvoltat și condus operațiuni de crimă organizată, reușind să atragă de-a lungul deceniilor să atragă șo să convingă oameni de afaceri și politicieni locali să promoveze agenda pro-independență.

Congresmenii democrați americani dau ca exemplu cazul deputatului catalan Xavier Crespo, condamnat în 2015 pentru că a oferit favoruri șefului mafiei ruse, Andrei Petrov, în schimbul unor bunuri și a sumei de 270,000 de Euro.

Separatismul din Europa, un pericol pentru pacea mondială

În timp ce întoarcere într-un trecut mai familiar pare ușoară și firească în mintea multora, totuși, acel sistem aparține trecutului, chiar dacă globalizarea sperie pe multă lume.

Manifestările separatismului din Europa par să fie simptomele unei boli de care suferă bătrânul nostru continent, care nu reușește să-și găsească echilibrul necesar pentru trecerea la următorul nivel cultural și social.

Fenomenul Donald Trump care a divizat America, și poate întreaga lume, demonstrează că această boală nu este una locală, europeană, ci mai degrabă o noua maladie globală.

Pe lângă Spania, un alt exemplu este Marea Britanie, divizată de taberele pro și anti Brexit, de viziunea unei ieșiri cu acord și alta fără acord. Au trecut mai bine de trei ani de la referendumul pentru Brexit din 2016, iar Marea Britanie se află într-o permanentă criză politică.

S-a observat de exemplu că orașele mai mic, chiar satele, sunt cele care sprijină mișcările politice pro-independență, în timp ce, cam toți cetățenii mărilor orașe, obișnuiți să-și asume riscuri în viață și să accepte mai ușor provocările globalizarii, sunt pentru o lume unită.




About Author

Lasa un raspuns