Constanta.RO

KLAUS, președintele tuturor românilor. De 3 X SIE la Președinție – PARTEA a II-a

0

Așa cum aminteam și în prima parte a materialului nostru, lista condidaților anunțați pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 este populată cu personaje de la “externe”. Coincidența sau nu, singurul candidat fără o istorie cunoscută legată de serviciile specializate pe zona externelor este omul liberalilor Klaus Iohannis. Acesta este și principalul contracandidat al lui Victor Viorel Ponta, primarul Sibiului fiind prezentat de propagandă drept adversar de temut al premierului. Chiar dacă mai sunt doar câteva luni până la alegeri, în afara faptului că domnește în funcția de prima al Sibiului de 14 ani, despre Iohannis nu se cunosc prea multe lucruri.

Pe numele său complet Klaus Werner Iohannis s-a născut în ’59 la Sibiu. Provine dintr-o familie de sași transilvăneni despre care susține că-și trag rădăciniledin Cisnădie încă din secolul al XVI-lea (periodă în care Transilvania s-a aflat ba sub Imperiul Otoman, ba sub cel al Austriei). A absolvit în 1983 cursurile Universității “Babeş Bolyai” din Cluj devenind, conform biografiei asumate, profesor “la diferite şcoli şi licee din Sibiu”. Din 1989 devine profesor la liceul “Samuel von Brukenthal” din Sibiu, instituție de învățămând unde cursurile se țineau numai în limba germană. Este și anul în care se căsătorește cu o colegă de breaslă, Carmen, profesoară de limba Engleză la liceul Gheorghe Lazăr. La doi ani după schimbarea de regim din România, în 1992, părinții săi Susanne și Gustav Heinz au emigrat în Germania stabilindu-se în landul Bavaria.

Fabricat sub cupola Institutului Teologic Evanghelic din Sibiu

Klaus IohannisȘi-a început activitatea politică încă din 1990, în primele zile ale democrației, devenind la nici 30 de ani membru al Forumului Democrat al Germanilor din România. Profesorul Vasiel Ciobanu dezvăluie în lucrarea “Cronologia minorităţii germane din România” faptul că, primele discuții și întâlniri oficiale ale fondatorilor FDGR-ului au avut loc la Sighișoara și Sibiu, în perioada 22 – 25 Decembrie 1989, până ca Nicolae Ceușescu să fie condamnat la moarte și schimbarea de regim să devină o realitate palpabilă. Conform lucrării amintite, pe 25 Decembrie în casa lui Josef Reisenauer mai mulți intelectuali sibieni au adoptat o “declarație de adeziune la proclamația Frontului Salvării Naționale” (structură coordonată atunci de Ion Iliescu). În final, la 48 de ore de la moarte dictatorului și arestarea lui Nicu Ceaușescu (ultimul prim-secretar al municipiului Sibiu), în incinta Institutului Teologic Evanghelic un mic grup de intelectuali sași a decis înfințarea Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) – viitorul leagăn politic al candidatului Klaus Iohannis.

Întâlnirea pentru constituirea FDGR fusese convocată, pe 28 Decembrie, de conducerea ziarului “Hermannstädter Zeitung” la aceasta participând Christoph Klei – viitorul episcop, Thomas Nagler – cercetător la Institutul Academiei Române din Sibiu și profesorul universitar Hermman Pitters –decanul Institutului Teologic. După un scenariu silimar, tot pe data de 28, la Sighișoara a avut loc o adunare a preoților evanghelici germani în cadrul căreia preotul Michael Gross a anunțat constituirea FDGR. În aceeași zi, la câteva ore diferență, o delegație a FDGR-ului s-a prezentat la Televiziunea Română Liberă din București unde preotul Gross a citit mesajul prin care se făcea cunoscută înființarea Forumului Democratic al Germanilor din România (și astfel s-a aflat atât în țară, dar mai ales peste hotare!). Pe fondul acestor acțiuni operative “nemțești”, pe 16 Ianuarie 1990 ajunge în țară la o întâlnire cu sașii și șvabii bănățeni chiar ministrul de externe al R.F.Germania, Hans-Dietrich Genscher, în ziua următoarea reprezentanții FDGR-ului fiind invitați să participe în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) alături de Ion Iliescu, László Tőkés, generalii Gușă și Stănculescu, Silviu Brucan (Saul Bruckner), Petre Roman și alții. Până la finalul anului 1990 germanii din România erau deja reprezentați în toate colțurile țării prin intermediul organizațiilor regionale și locale ale FDGR, față de alte formațiuni cu tentă politică care n-au reușit această performanță nici în 24 de ani.

FDGR este succesorul tuturor instituțiilor minorității germane

Conform articolului 6 din Statutul FDGR, organizația este “succesorul de drept al tuturor instituțiilor și organizațiilor ale minorității germane, care au fost desfințate prin constrângere”. Prevederile statutare au lăasat loc revendicărilor ulterioare, de succesiune, dat fiind faptul că în Transilvania sașii au deținut vaste proprietăți numai bune de restituit după trecerea la democrație. Revistele “Justițiarul” și “Justițiarul Sibian” au publicat cu mulți ani în urmă materiale ce dezvăluiau faptul că, sub umbrela FDGR se afla camuflat fostul Grup Etnic German (Deutsche Volksgruppe in Rumänien). Grupul a fost înfințat sub coordonarea Germaniei în perioada nazistă fiind singurul organism care a reprezentat, în perioada 1940-1944, comunitatea sașilor din Ardeal. Dacă FDGR-ul se declară “succesorul de drept al tuturor instituțiilor și organizațiilor minorității germane” în mod evident aici poate fi inclus și Grupul Etnic German – organizație desfințată în 1944.

Iohannis decorat de fostul ministru de interne al Germaniei

Titus Corlatean si Susanne KastnerActivitatea primarului Klaus – Werner Iohannis a fost apreciată la cel mai înalt nivel, acesta fiind decorat, în 2007, pentru “merite deosebite aduse Germaniei” chiar de către Otto Schily – fostul ministru german de interne (1998 – 2005, sub cabinetul Schröder). Implicarea ministrului german a fost sesizată de presa din România, care a relatat faptul că “atât la alegerile locale din anul 2000, când candidatul Iohannis a ieşit primar mai scremut din al doilea tur, cât şi la cele din 2004, cu succesul uluitor de aproape 90 la sută în rândul electoratului român, Sibiul a fost vizitat, cu o săptămână înainte de prezentarea populaţiei la urne, de ministrul de Interne al Germaniei, Otto Schily”. Evenimentele descrise nu pot fi incluse în registrul coincidențelor iar faptul că Otto Schily a devenit și “cetățean de onoare al Sibiului” întărește ipoteza implicării. După alegerile din 2004 a urmat o altă decorație acordată de Susanne Kastner (foto, alaturi de Titus Corlatean) vicepreşedintele Bundestag (2002-2009), aceasta ocupând și funcția de preşedintele al Grupului parlamentar de prietenie Germania-România şi al Forumului German.

Centrul vechi al Sibiului renovat de asociația Germană pentru Cooperare Tehnică

Implicarea asociației Germane pentru Cooperare Tehnică (GTZ) în renovarea Oraşului Vechi – lucrare atribuită în mod obișnuit lui Iohannis chiar dacă a fost demarată înainte ca acesta să ocupe funcţia de primar – a pus din nou pe gânduri presa locală. Organizată precum o companie privată, GTZ este deținută și finanțată de guvernul federal german, sprijinită de Banca Mondială, Națiunile Unite și Uniunea Europeană. GTZ GmbH oferă suport și soluții în “probleme de ordin politic, economic, de mediu și dezvoltare socială” în peste 50 de state din întreaga lume, unde transferă suportul tehnic și cunoștințele necesare atingerii scopurilor propuse.

Din data de 1 Ianuarie 2011, GTZ a fost transferată de guvernul german și funcționează sub umbrlea GIZ GmbH (Societatea Germană pentru Cooperare Internațională). Această nouă entitate juridică deținută și finanțată tot de guvernul federal german, funcționează atât sub contract cu Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare cât și sub Ministerul Federal de Interne, al Apărării și Biroul Federal al Afacerilor Externe (agenție federală responsabilă cu politica externă a Germaniei și relațiile cu Uniunea Europeană). Societatea Germană pentru Cooperare Internațională (GTZ) colaborează la nivel instituțional cu alte organizații similare precum JICA (Japan International Cooperation Agency) și USAID (United States Agency for International Development) și acestea cu legături vechi de “cooperare” pe spațiul carpato-danubiano-pontic.

“Agenturile” lui Ceaușescu și schimbarea de la Sibiu

Pe data de 20 Decembrie 1989 fostul dictator Nicolae Ceaușescu văzând cum propriul sistemul se clatină din toate încheieturile, după evenimentele de la Timișoara,  a ținut ultimul său discurs televizat, transmis de postul public de televizune. Momentul a devenit unul istoric de referință atunci când se discută despre evenimentele petrecute pe teritoriul României la finalul lui ’89.

Cu ocazie aceasta Ceaușescu a vorbit despre implicarea la Timișoara a unor structuri străine cu rol destabilizator vorbind despre “serviciile de spionaj din diferite țări străine” și de agenturilor străine” care ar fi acționat în mod premeditat şi bine pregătit” pentru declanşarea revoltelor de la Timișoara.

Cu privire la acele evenimente mai toți analiștii consideră că “agenturile străine” la care făcea referire Ceaușescu au fost de fapt serviciile secrete ruse, cu temutul KGB. Logica s-a bazat pe câteva argumente aparent solide: pe 17 decembrie 1989, Ceaușescu a interzis printr-un ordin intrarea turiștilor sovietici în Romania și asta deoarece, încă din 13 decembrie inspectoratele de Securitate Olt și Dolj semnalau deplasarea unor coloane de automobile marca “Lada” cu turiști sovietici în direcția Timișoara. Propaganda n-a uitat să amintească nici de discursul lui Ceaușescu din august 1968 de condamnare a intervenţiei rusești din Cehoslovacia, nici de acordul din 1972 semnat la Washington de statul român cu Fondul Monetar Internațional. Toate aceste elemente indicau frica lui Ceaușescu față de Moscova și apropierea de SUA. În realitate se pare că americanii priveau România cu scepticism, iar manevrele lui Ceaușescu erau interpretate de administrația de la Casa Albă drept jocul unui Cal Troian, împins de Rusia în mod intenționat pe terenul imperialiștilor”.

Revenind la Sibiu, acolo evenimentele din decembrie 1989 s-au transformat într-o baie de sânge, cu 99 de morți și 200 de răniți declarați oficial (10% din numărul total de victime din ’89). Ei bine, în aceste condiții unii găseau timp să-și organizeze structuri politice printre gloanțe cu sprijinul unor redacții dedicate minorităților. Azi când poți analiza la rece acele evenimente, precum și evoluția politică de după 1990 nu poți să nu te întrebi cine a avut interesul ca minoritățile și partidele exclusiviste să conducă județe întregi din România. (Vom reveni)




About Author

Lasa un raspuns