Cazinoul din constanta este renumit mai mult pentru faleza din apropiere, loc de promenada pentru locuitorii din Constanta si turisti. Cazinoul a reprezentat una dintre cladirile emblema ale Constantei. In zona in care se afla astazi mai fusese, intre 1880-1902, o constructie de lemn, o cazina, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turisti. Constructia unui edificiu cu functii asemanatoare marilor cazinouri europene a inceput prin anul 1904. Initial, planurile sunt intocmite de catre cunoscutul arhitect Petre Antonescu, care proiecteaza o cladire al carei stil arhitectonic se inspira din traditiile artei romanesti. Dupa terminarea fundaţiilor, insa, planurile sunt schimbate, Primaria incredintand modificarea lor unui arhitect francez, D. Renard – care renunta la principiile stilului romanesc, in favoarea unui melanj de motive decorative ce incarca si mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) sub influenta cosmopolitana a cazinourilor epocii, edificiul constantean este terminat in 1910, cand este si inaugurat (in 1912 se fac ultimele retusuri). In mai 1902 antreprenor al Cazinoului devine unicul fiu al marelui povestitor Ion Creanga, capitanul C.I. Creanga, despre care George Calinescu a spus ca ,, nu era nici destept si nici nu avea vreuna dintre insusirile tatalui.” In cererea adresata autoritatilor locale, capitanul Creanga solicita, in dubla calitate de cofetar si bucatar, sa I se inchirieze Cazinoul, mentionand totodata deosebitele servicii pe care le poate oferi: ,,Cunoscand lumea aleasa a persoanelor ce frecventeaza acest cazin, mai ales in timpul sezonului si fiind convins ca un serviciu curat, prompt si mai ales cuviincios se rasfrange in prima linie a gospodariei comunale, posedand aceasta experienta si dispunand de un personal ales si incercat, cunoacand cele doua limbi uzuale pentru strainii ce s-ar abate la Constanta.”