Boierul Hristos şi prinţişorii Bisericii

Două evenimente triste şi aparent fără vreo legătură între ele marchează, în această lună martie, calendarul creştinului ortodox atent la viaţa Bisericii. Comemorarea a 24 de ani de la moartea monahului Nicolae Steinhardt de la Rohia şi caterisirea preotului Nicolae Picu de la biserica „Sf. Mina” din Constanţa. Cei doi oameni ai Bisericii sunt asemănători, nu doar prin prenume, ci şi prin felul în care înţeleg ortodoxia.

Steinhardt scria în cartea „Dăruind vei dobândi”, că Hristos a fost un artistocrat desăvârşit, în înţelesul etimologic al termenului, un mare Senior, un Cavaler care ne-a lăsat drept moştenire discreţia (când postim, când ne rugăm, când facem milostenie), iertarea, puterea de a uita răul ce ni s-a făcut, nobila putere de a ne ruga pentru cei ce ne urăsc, dărnicia, sila de contabilitate şi socoteli, de grija pentru bănuţi şi părăluţe… care nu a tremurat şi nu a bolborosit vorbe de scuză în faţa sinedrului ori a dregătorului, care mereu a dăruit şi a răsplătit boiereşte, clătinat şi îndesat, har peste har, însutit, înmiit, a înmulţit pâinile, peştii, şi vinul, a binecuvântat şi a iubit belşugul.”

Părintele Nicolae Picu şi-a asumat această boierie întru Hristos şi a construit la Constanţa, în 1993, o biserică şi un aşezământ social pentru persoane nevoiaşe şi copii cu dizabilităţi. Timp de 20 de ani, toată râvna sa a fost pentru a-i ajuta pe cei în necaz. Şi a făcut-o fără odihnă cu multă rugăciune şi mult zbucium, ruinându-şi sănătatea, dar fără să se plângă vreodată şi fără să ceară ajutor de la mai marii săi. Atât a cerut, în vremea lui ÎPS Lucian, de la Arhiepiscopia Tomisului, de care depinde: binecuvântare, şi a primit-o. Însă, în toamna lui 2012, ÎPS Teodosie a apreciat că filantropia bisericii „Sf Mina” trebuie oprită, iar banii trebuie dirijaţi către Arhiepiscopie. Din fericire, biserica şi aşezământul sunt proprietatea unei asociaţii omonime, care a respins dispoziţia ierarhului. Drept care, după mai multe luni de hărţuire, pe 12 martie a.c., ÎPS Teodosie l-a caterisit pe părintele Picu, ca pedeapsă pentru neascultare. În plus, ierarhul a făcut plângere penală împotriva părintelui Picu, pe care l-a acuzat de cheltuirea banilor bisericii, pentru îngrijirea copiilor cu handicap, deşi aceste cheltuieli fuseseră aprobate.

Episodul îl arată pe ÎPS Teodosie nu ca pe un boier întru Hristos ci drept un printişor al Bisericii, pentru care primează nu exemplul Domnului ci voia sa personală, orgoliul, ranchiuna şi nevoile sale materiale. Arhiereul a vrut să arate cine e stăpânul peste cei mai mici, uitând că ar trebui să-l slujească pe adevăratul stăpân.

Abuzul ar putea fi îndreptat de Sfântul Sinod, mai ales că toţi enoriaşii părintelui Picu s-au solidarizat cu acesta, iar biserica a fost închisă de Asociaţia Sf Mina. Însă nădejdea e mică şi la Sinod, pentru că atitudinea asupritoare a ÎPS Teodosie nu e singulară, printre ierarhii noştri. Luna trecută, de pildă, PS Petroniu Florea, episcopul Sălajului, a stârnit revolta credincioşilor de la biserica Sf. Ştefan din Zalău, încercând să-l mute disciplinar pe preotul paroh Ioan Coste, în mod abuziv. Până la urmă dragostea enoriaşilor a învins, părintele nu a fost îndepărtat de turma sa. Poate că dragostea va ieşi biruitoare şi în cazul părintelui Nicolae Picu. Dar rămâne îngrijorătoare tendinţa ierarhilor noştri de a-şi transforma supra-numele de „prinţi ai Bisericii” într-un jenant renume de prinţişori năzuroşi, văduviţi de aristrocraţia duhului, sau, ca s-o spunem pe şleau, de ciocoi.

Claudiu Târziu – Formula AS