Domnule prefect, Ioan Albu. Am citit, cu real interes, povestea vieții tatălui dumneavoastră. Îmi pare rău că a trebuit s-o citesc în ziarul Can Can, dar probabil, există un motiv pentru care doar acei jurnaliști au publicat povestea.
Tatăl dumneavoastră, domnul Gheorghe Albu, este, conform articolului, numărul 27 în topul celor mai bogați agricultori din România. Ajuns la venerabila vârstă de 63 de ani, domnul Gheorghe Albu se poate lăuda cu o avere de peste 25 de milioane de euro.
Viața tatălui dumneavoastră, domnule prefect, nu a fost una ușoară. Și-a pierdut, conform propriilor spuse, părinții, pe când era foarte mic și a trebuit să muncească pe brânci, pentru a supraviețui. Chiar și-n condițiile acestea, cu eforturi supraomenești pentru un copil, a reușit să-și întrețină frații, pentru ca aceștia să meargă la școală.
Ca mulți alți copii crescuți în acea perioadă, tatăl dumneavoastră, domnule prefect, a dormit puțin și a muncit mult. Și pe lângă muncă a avut grijă să studieze, pentru a ajunge om mare.
M-a frapat o frază, spusă de tatăl dumneavoastră: ”trebuia să mă trezesc la 3 dimineața, pentru a prinde un loc în căruța care ne ducea la muncă”. Tatăl dumneavoastră, domnule prefect, a înțeles lecția responsabilității, de mic. La fel ca majoritatea celor din generația lui.
Dumneavoastră aveți 38 de ani. V-ați născut în familia unui om bogat. N-a fost nevoie să vă tociți mâinile pentru a câștiga un bănuț, ați primit totul de-a gata. V-ați născut și ați trăit în lux, poate tocmai din acest motiv nu ați înțeles ce înseamnă să fii responsabil. Pentru că funcția în care ați fost urcat de tăticul dumneavoastră, este exact despre asta: despre REPONSABILITATE.
Permiteți-mi, domnule prefect, să vă adresez o întrebare. Dacă tatăl dumneavoastră, după ani de zile în care a muncit ca un rob, pentru a-și construi o situație bună, afla într-o dimineață că o mare parte din proprietatea sa va ajunge în mâinile unor băieți deștepți, experți în retrocedări, cât de repede ați fi soluționat problema? Cați experți ați fi trimis în fața instanței? Câte ore ați fi stat în plus peste program pentru a rezolva hoția?
Spuneți că în cazul SOMACO, acțiunile au fost întârziate pentru că un angajat al Prefecturii era în concediu medical. Mă întreb, dacă tatăl dumneavoastră avea o problemă, aduceați angajatul la muncă și dacă era nevoie să fie cărat pe targă? Îl căutați acasă, întorceați județ pe dos pentru a rezolva problema?
Culmea, domnule prefect, firma SOMACO se lovește de lipsa dumneavoastră de responsabilitate la orice pas. Dincolo de faptul că au ajuns să piardă ani prin tribunale, luptându-se cu avocații pe care-i ajutați cu ”întârzieri bine gândite”, reprezentanții firmei SOMACO privesc siderați la modul în care malul lacului Siutghiol este intabulat de primăriile din zonă, deși legea stipulează clar că ”pilonul de siguranță, 15 metri de la apă, reprezintă teren care ”nu poate fi intabulat”. Ați tratat atât de superficial această problemă, încăt s-a ajuns la situații în care primari de teapa lui Matei percep milioane de euro taxe pe un teren care aparține de fapt statului. Stat care e reprezentat de dumneavoastră, care dormiți în front. Ați ascuns atât de bine povestea asta cu terenul din jurul lacului, care e prăduit sistematic de băieții deștepți, că iar îmi fuge mintea la prostii.
Ce făceați, domnule prefect, dacă domnul Albu senior avea teren în jurul lacului și această lipsă de responsabilitate îl afecta în mod direct? Dumneavoastră știți răspunsul. Noi știm răspunsul. Publicul larg îl va afla curând. E inadimisibil să stea la birou și să asistăm senini la modul în care legalitatea a murit definitiv.
Fiecare dintre oamenii pe care-i reprezentați, din funcția de prefect, poate fi tatăl dumneavoastră. Fiecare dintre ei a început de jos, a pus ban pe ban și a muncit pentru a prinde ”acel loc în căruță” de care vorbește tatăl dumneavoastră și pe care dumneavoastră, copilul semianalfabet de bani gata, nu-l înțelege sub nicio formă.
Aveți, domnule prefect, datoria să tratați cu responsabilitate fiecare caz care ajunge în atenția dumneavoastră. Nu puteți ignora documente sesizate de instituțiile statului, de peste un an de zile și nu, nu puteți întârzia acțiunile în instanță, indiferent ce scuze penibile inventați pentru a motiva această lipsă crasă de responsabilitate.
Aveați datoria, domnule prefect, să pedepsiți prin plângeri penale, fiecare hoție pe care o sesizați la nivelul județului Constanța. Nu ați făcut acest lucru, situație care trădează o complicitate. Sunteți, în ochii mei, complice cu oricine a încercat să comită o ilegalitate și n-a fost pedepsit de dumneavoastră.
Un mare filosof a spus că, pentru ca răul să triumfe, este de-ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic. În mandatul dumneavoastră de prefect, răul a triumfat mai mult decât oricând. Poate că nu sunteți un om bun?
Responsabilitatea, domnule prefect, e o sabie cu două tăișuri. În viață, e bine să fii responsabil pentru oamenii care-și pun speranța în tine, altfel, vin alți oameni și te învață capitolul în care ești tras la răspundere pentru incompetență. Pentru că viața te pedepsește mereu, există o lege nescrisă. Când tu distrugi viețile altora prin incompetență, mai devreme sau mai târziu, incompetența altora va distruge propria ta viață.
Tocmai din acest motiv, revin cu întrebarea: cum ați fi procedat dacă propriul tată era în situația de a fi victima unor grupuri de specialiști în retrocedări? Întrebarea este, desigur, retorică. Însă răspunsul ar trebui să guverneze întreaga dumneavoastră activitate.
