Ați văzut vreodată un câine mic și pricăjit, care întâlnește în drumul său un pitbull? Câinele mic se face ghem, se lipește de podea și speră că puternicul pitbull va trece fără să-l sfâșie. Dacă pitbullul ar cere-o, câinele mic ar și dansa, doar ca să scape cu fața curată. Cam aceasta este impresia pe care ne-o lasă judecătorii, atunci când trebuie să se aplece asupra dosarelor în care sunt implicate multinaționalele ce vin pe teritoriu românesc, în căutare de țepe de sute de milioane de euro.
Ca să fim bine înțeleși, judecătorii sunt ghioarla cea mică și umilă. Multinaționalele tună și fulgeră în instanță, profitând de teama nejustificată a instanțelor, de a rezolva dosarele cu celeritate și mai ales, cu onestitate. Ca niște pitbulli.
Am văzut această situație, urmărind cazul Comprest vs Van Oord. Povestea este simplă, firma Comprest a prestat lucrări pentru sucursala olandeză a Van Oord, în cadrul proiectului prin care s-au mărit plajele din Mamaia și Eforie.
Avem două situații distincte, doar foarte interesante.
Subcontractorul, firma românească, are 500 de angajați.A terminat lucrările înainte de termenul stabilit cu o lună, dar nu și-a primit toți banii. Olandezii au ”uitat” să mai plătească un milion de euro, bani pentru care firma românească a plătit taxe și impozite, chiar dacă nu i-a primit. Partea din proiect la care a lucrat firma Comprest e încă în picioare. Partea dinspre Eforie are deja probleme vizibile.
Beneficiarul, sucursala olandeză a primit pentru mărirea plajelor, în jur de 200 de milioane de euro. Firma a declarat vreo 15 angajați. În acest caz subcontractorii nu au fost plătiți. S-a preferat să se tergiverseze lucrurile în instanță. Mai mult, reprezentanții Van Oord au declarat că nu au obținut profit de pe urma acestui proiect. O bătaie de joc. peste 275 de milioane de euro au obținut din toate lucrările făcute în România.
Cam aceasta este comparația simplă, dintre compania românească și cea olandeză. O comparație care ar trebui să deschidă ochii autorităților și să ne facă pe toți să înțelegem, în România, cine ar trebui să muncească de fapt pentru cine? Cine sunt hoții și cine sunt fraierii, la noi acasă?
Primii care ar trebui să vădă corect lucrurile sunt judecătorii. Ultima redută în fața unei țepe definitive sunt ei, reprezentanți ai justiției. Ultima speranță a antreprenorului român, care se vede păcălit la el acasă.
Și totuși, nu. Cel puțin în cazul Comprest vs Van Oord, de trei ani de zile instanța acceptă tergiversările făcute în bătaie de joc de către avocații companiei olandeze. Iată câteva exemple.
Pentru a opri insolvența decisă de Curtea de Apel Constanța, avocatul Van Oord susține că sucursala trebuie trasă la răspundere ca entitate separată. Același avocat însă a depus înscrisuri prin care arată că, legea românească nu permite ca o sucursală să vină la judecată în nume propriu. Adică exact invers, comparativ cu primele înscrisuri.
Disperați să oprească procedura de insolvență avocații pretind, în susținerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință, că ”sucursalele nu au personalitate juridică, nu au patrimoniu propriu, distinct de cel al societății mame, fiind dependente economic în totalitate de societatea mamă, atât veniturile, cât și datoriile unei sucursale se transferă societății mamă care are personalitate juridică.”
Aceiași avocați, însă, încercând să obțină retractarea deciziei Curții de Apel prin care s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței, Van Oord sucursala Constanța spun că, ”nu se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței față de Van Oord BV câtă vreme Van Oord sucursala Constanța a demonstrat că situația sa financiară, INDEPENDENTĂ DE SITUAȚIA FINANCIARĂ A VAN OORD BV este, una foarte bună … Van Oord sucursala Constanța, la data de 28.02.2017, dispunea de lichidități în cuantum de 3.423.599,57 lei… în cursul lunii martie 2017, Van Oord a efectuat numeroase plăți către angajați, furnizori, precum și către bugetul de stat ”.
Credeți că s-au oprit aici? Nu, nici vorbă.
Atunci când încearcă să reformeze, prin revizuire sau contestație în anulare, decizia 321/2018, pretinde că Van Oord sucursala Constanța ESTE O ENTITATE JURIDICĂ DISTINCTĂ DE VAN OORD BV, precum și faptul că patrimoniul propriu al Van Oord sucursala Constanța – IDEPENDENT de cel al firmei mamă- reflectă inexisitența unei stări de insolvabilitate.
Atunci, însă, când încearcă să tergiverseze deschiderea procedurii insolvenței în cadrul procesual limitativ determinat de art. 43 alin.(7) din Legea nr. 85/2014, pretinde că Van Oord sucursala Constanța este o entitate lipsită de personalitate juridică, ce nu are patrimoniu propriu și care este dependentă financiar întru totul de Van Oord BV.
Trei ani de zile au tergiversat procesul până acum cei de la Van Oord. Între timp banii din conturi au dispărut, sucursala românească a fost înlocuită pentru viitoarele licitații cu o altă sucursală de prin Israel. Statul român a fost păgubit dramatic de impozite și taxe de milioane de euro, românii care au lucrat pentru olandezi la fel, dar nimeni nu se sesizează.
Regula tergiversărilor absurde s-a păstrat și la ultimul termen de judecată dintre cele două părți. Ca să nu vă plictisim cu alte și alte detalii avocățești, o să vă spunem doar că avocații companiei Van Oord, aceiași care încercau să arunce datoria pe umerii unei sucursale românești, care nu mai are un leu în cont, au cerut acum ca în proces să intervină și compania mamă, din Olanda.
Iar instanța a acceptat. Obligând juriștii firmei românești să ceară o altă instanța, în fața căreia să se judece. Iar recuzarea cerută, plus intervenția firmei mamă, mută procesul în primăvara anului viitor.
De două ori ceruseră deja, înainte, avocații Van Oord, ca instanța să fie schimbată. A treia oară au cerut-o avocații firmei românești. E clar că e o problemă cu acest judecător. Avocații Van Oord au cerut alt judecător, pentru că pierdeau procesul. Comprest a cerut schimbarea, pentru că judecătorul refuza o procedură simplă, evitând executarea multinaționalei, deși legal, nu avea altă variantă.
Totuși, bătaia de joc continuă. Judecătorii se fac în continuare ghem în fața multinaționalelor, obligându-te să te întrebi, de ce? De ce oamenii care ar trebui să-ți dea încredere, că nu vei fi victima unei țepe, din partea fraților europeni, se fac preș în fața străinilor și umilesc românii la ei acasă?
Mesajul venit de la vârf, care ar trebui să le dea siguranță judecătorilor
Echipa Constanta.ro v-a prezentat, luni, o frântură din discuția avută la postul Antena 3 de moderatorul Răzvan Dumitrescu împreună cu invitatul Darius Vâlcov. Considerat eminența cenușie din spatele guvernului român, Vâlcov a șters pe jos cu prietenii noștri olandezi, prezentând o situație reprobabilă.
Conform spuselor lui Darius Vâlcov, olandezii au construit în Emiratele Arabe Unite un oraș plutitor, pe care locuiesc în prezent 250.000 de oameni. Surpriza vine din prețul plătit de arabi pentru lucrare. 200 de milioane de euro. Adică aproape la fel ca suma obținută în România pentru lărgirea plajelor, deși, păstrând proporțiile, cele două lucrări sunt foarte diferite ca anvergură. Reiese clar că olandezii sunt favorizați de la vârf, în România. Iar, dacă omul din spatele Guvernului aruncă pe piață un mesaj clar împotriva acestor practici, rămâne doar varianta ca sprijinul să vină din partea serviciilor românești, despre care se știe că se implică des în afacerile bănoase din România.
Așa s-ar explica și această supunere oarbă a judecătorilor, care suportă bătaia de joc a avocaților, termen după termen, în detrimentul firmelor românești. Mesajul venit de la vârful conducerii politice ar trebui să le dea judecătorilor încrederea că nu vor fi ponegriți, dacă își asumă curajul de a lua decizii corecte împotriva ”fraților” olandezi.
Noi vom continua să urmărim desfășurarea acestui proces. Vom reveni. Puteți urmări discuția dintre Răzvan Dumitrescu și Darius Vâlcov accesând următorul link.
https://www.facebook.com/Constanta.Info/videos/200532280890672/
