Sunt momente când, reflectând, ne punem întrebări, din acelea existențiale. Poate că sună amuzant, dar de exemplu, te întrebi, uneori, cum poate un tip care a retrocedat, deloc ortodox, mii de hectare din județul Constanța, în beneficiul unor ”clienți” care nu aveau dreptul la acele proprietăți și mai ales, în dauna unor oameni amărâți, să pună capul liniștit seara pe pernă, știind că a năpăstuit atâția indivizi?
Răspunsul, desigur, e unul singur. Vorbim despre oameni fără conștiință. Exponenți ai răului absolut, personaje care calcă liniștiți pe cadavre, pentru a aduna averi. Pentru ei și pentru stăpânii lor.
Cu riscul de a fi chemați prin instanțe, primul om care ne vine în minte când analizăm categoria menționată, este Ionel Hasotti, avocatul care, de la revoluție încoace, s-a specializat în intermedierea celor mai dubioase și controversate retrocedări din județul Constanța.
Practic, toți șmecherii zonei au știut că pentru a realiza o retrocedare, ai nevoie de o echipă. Unul trebuie să fie de la Primărie, unul de la Prefectură, un polițist, un procuror, de multe ori un judecător, poate un funcționar de la cadastru. Și întotdeauna un avocat. Care avocat, în cele mai importante și mai ales bănoase retrocedări, a fost Ionel Hasotti. De ce? În niciun caz pentru că Hasotti e un avocat bun. Avocați buni sunt mulți. Unii mult mai buni decât domnul în cauză. Motivele țin mai mult de cercul de judecători pe care domnul l-a controlat, timp de mulți ani, judecători în fața cărora reușea de fiecare dată să obțină sentințe conforme cu dorința stăpânilor.
Să nu credeți că Ionel Hasotti s-a mulțumit, de fiecare dată, cu onorariul său de avocat. Presa din Constanța abundă în detalii, referitoare la terenurile care au revenit familiei Hasotti, imediat după ce retrocedările au fost perfectate, cu implicarea avocatului.
Iată ce scria Ziua de Constanța, în 2011: ”Retrocedările au ajuns şi la familia Haşotti. Prin contractul de vânzare-cumpărare 2852 din 1 iulie 2004, fratele liberalului Puiu Haşotti, împreună cu soţia sa, Doina, a achiziţionat terenul în suprafaţă de 649,36 mp de pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 1. Celebrul avocat Ionel Haşotti a fost, la un moment dat, client al unor terenuri date de administraţia Mazăre, în compensare. Curios este faptul că vânzătorul a fost clientul lui Haşotti în dosarul retrocedărilor, episod din care face parte, de altfel, şi pământul despre care facem vorbire. Prin contractul de vânzare-cumpărare 2852 din 1 iulie 2004, fratele liberalului Puiu Haşotti, împreună cu soţia sa, Doina, au achiziţionat terenul în suprafaţă de 649,36 mp de pe strada Constantin Brâncoveanu nr. 1. Vânzătorii: nimeni alţii decât Cornelia Gardef, Eleonora Lavinia Gardef, Ştefania-Carmen Dragne-Gardef şi Sorin Adrian Mugur Cănănău (prin mandatar Ştefania-Carmen Dragne-Gardef). De fapt, cea care i-a mandatat pe toţi vânzătorii a fost chiar Ştefania-Carmen Dragne-Gardef, cea care semnează şi actul de vânzare. Documentul spune că terenul, înregistrat cu numărul cadastral 12807 şi intabulat în Cartea Funciară a localităţii Constanţa, deschisă la Judecătoria Constanţa – Biroul de Carte Funciară, conform Încheierii de intabulare nr. 18711/2003 (…) a fost dobândit de vânzători, în temeiul Legii 10/2001, conform Dispoziţiei primarului (n.r. Radu Mazăre) nr. 2444/16.09.2003, iar punerea în posesie a fost făcută cu procesul-verbal de predare-primire nr. 116846/16.09.2003, încheiat cu Primăria municipiului Constanţa. De la vânzători, la cumpărători. În urma tranzacţiei, vânzătorii au primit următoarele sume: Cornelia Gardef – 5.273 USD, Eleonora Lavinia Gardef – 7.888USD, Ştefania-Carmen Dragne-Gardef – 7.888 USD şi Sorin Adrian Mugur Cănănău – 21.136 USD. Avocatul Ionel Haşotti a recunoscut tranzacţia, dar şi faptul că „doamna Gardef” a fost clienta sa.”
Vă place City Park Mall, clădirea care a distrus o bucată importantă din parcul Tăbăcărie? Da, Ionel Hasotti s-a ocupat și de acea retrocedare. Sau poate fabrica Energia, ajunsă ruină? A fost domnul avocat și-n acel caz.
Cu doar câteva zile în urmă, cotidianul România Liberă publica o anchetă despre retrocedarea dubioasă prin care s-a pierdut tot terenul de sub baza RATC din Constanța. Evident, tot Hasotti s-a ocupat.
La fel cum a fost și este implicat și-n cazul retrocedării carierei de piatră de la Sibioara. Povestea o știți, cu siguranță. A fost un fel de lucrare de doctorat în cazuri dubioase, susținută de maestrul emerit Ionel Hasotti. Un caz care le-a avut pe toate.
În primul rând, în acest caz, s-a retrocedat, fără știrea proprietarului, o exploatație minieră. Desigur, legea minelor interzice punctual o astfel de retrocedare, dar nu era să-l încurce un astfel de detaliu pe omul nostru, care le-a prezentat judecătorilor o realitate paralelă în care exploatația, cariera de piatră, nu exista.
După această serie de minciuni, a urmat perla coroanei. Firma păgubită a reușit prin intermediul instanțelor să câștige, definitiv și irevocabil, dreptul de proprietate asupra carierei. Credeți că asta l-a oprit pe avocatul buclucaș? Nu. Hotărârea care nu putea să mai fie contestată, a fost contestată cu recurs și chiar schimbată de avocatul Hasotti. Caz UNIC în istoria dreptului din România.
Păgubiții au avut însă marele noroc, ca vremurile să se schimbe și șmecherii care păreau veșnici aflați la butoanele județului să fie nevoiți să ne părăsească, unii pe la pușcării, alții prin insule exotice. Și astfel, l-au părăsit puterile și pe avocatul avocaților, pittbulul uriaș care mușca din orice judecător i se împotrivea. Un pittbul pe care l-am văzut, ieri, urmărind un nou episod din cazul carierei de la Sibioara, în fața instanței, transformat într-un Schanzuer uriaș, drăgălaș, dar care nu mai sperie pe nimeni, oricât ar încerca.
Mister Hasotti, te-au lăsat genunchii?
Am fost, ieri, în sală, pentru a urmări procesul în care se judecă apelul dintre cele două părți, Somaco și familiile care clamează terenul carierei. De-o parte, reprezentanții SOMACO și-au pledat decent și argumentat, motivele pentru care sentința inițială ar trebui desființată și titlul de proprietate obținut de bătrâne ar trebui anulat, expunând instanței mai multe dovezi că totul a stat sub semnul unui fals monstruos. Nu au fost singurii. Reprezentantul Prefecturii Constanța a cerut la rândul său anularea primei decizii și implicit a titlului de proprietate, invocând un fals de zile mari. Și la fel a procedat și reprezentanta Comisiei Locale a Primăriei Lumina.
Trei entități separate reclamă un fals. Or fi toți mincinoși, domnule avocat?
Ați urmărit, vreodată, un câine care se luptă, minute în șir, să-și prindă coada? Cam așa l-am văzut pe Ionel Hasotti ieri. Nejustificat de arogant în fața instanței dar și extrem de ineficient în a-și argumenta motivele, MARELE avocat a persistat în ideea că n-are sens să-și irosească timpul pentru a demonstra realitatea. Oricum, adversarii lui sunt niște mincinoși care n-au citit tratatele scrise de prietenul lui Valerică (e vorba de Valeriu Stoica), tratate care-i dau lui dreptate. Și oricum, el e Ionel Hasotti, care în prima fază a procesului, a scris 365 de pagini despre acest caz, lucru pe care acum îl regretă.
Ni s-a părut, nouă, celor prezenți, că domnul Hasotti ar fi vrut să i se dea dreptate, doar pentru că e vorba de el. Nu e exclus ca în multe cazuri celebritatea sa să-i fi câștigat procesele. Dar chiar să fii nervos și nepregătit la un proces, iar la final să fugi efectiv din sală? Așa actor jalnic al unui circ ieftin ați ajuns, măria dumneavoastră? Oare v-au lăsat puterile care vă țineau și spatele dar și capul, dacă înțelegeți unde batem? Sau poate că teama că veți ajunge să fiți tras la răspundere vă așează un nod în gât și vă trezește anxietăți și atacuri de panică?
Instanța a rămas în pronunțare și, dacă există dreptate în justiția românească, firma SOMACO își va primi dreptul furat, după opt ani de procese. Vom afla curând deznodământul acestei povești. Să nu credeți însă că episodul de ieri s-a încheiat aici.
Când fiul de pittbul e pudel…
Așa cum v-am spus, încercând un circ de prost gust, avocatul avocaților, pittbulul Ionel Hasotti a fugit, la propriu din sală. În spatele său, rămas fără stâlpul care i-a definit adolecența fragilă, fiul Tudor s-a trezit singur și a făcut un atac de panică. Încercând să fie pittbul și reușind să fie un pudel prostuț, Tudor le-a spus clienților pe care tatăl îi reprezenta, să plece mai repede de lângă ”sclavii de jurnaliști”.
Inițial am crezut că nu auzim bine. Știți bancul acela când pudelul îi spune stăpânului:”bă Ionele, a vorbit calul!”? Cam așa ne-am mirat și noi de vorbele juniorului cu aspect de fetița care și-a pierdut chibriturile. Așa că, am ieșit pe hol s-o întrebăm pe Tudor ce neliniști are și de unde această atitudine. Pe hol, scena s-a repetat, pesemne că individul trăia o criză profundă, în lipsa tatălui, neregăsindu-se. A urlat din nou că jurnaliștii sunt niște sclavi și a fugit pe scări.
Ne-am regăsit la parterul clădirii, acolo unde l-am întrebat pe pudel cum își argumentează afirmația. Ascuns în spatele tatălui regăsit, domnișoara Tudor n-a mai recunoscut nimic, urlând că nu avem martori legat de afirmația sa. L-am rugat să iasă din spatele tatălui și să fie bărbat adevărat, dar ne-a replicat că e bărbat adevărat doar când e nevoie?! Bine, pudelii nici nu-s cei mai inteligenți câini. Drăgălași, dar cam atât. Iar imberbul de Tudor Hasotti e exact pe acolo. Un avocat mediocru (peste 1200 de vizitatori pe profilul de avocat, doar 8 voturi, majoritatea îi dau nota 3) și mai ales un bărbat lipsit de curaj, care vrea să impresioneze, dar nu prea are cu ce. Needucat și cu o privire de copil trăit în puf și foarte confuz, atunci când se lovește de realitate. Omul acela care în lipsă completă de idei, aflat într-o vădită și permanentă noapte a minții, recurge la soluția instinctului primar și înjură, pentru că efectiv e incapabil de altceva.
Cel mai trist este însă că tatăl lui, prezent la discuție, l-a încurajat să ne înjure, astfel că am părăsit scena auzind cuvinte de genul ”băi Harpulea” sau ”mă duc acum la bancomat să te plătesc, băi sclavule”. Totul, în râsetele avocatului Ionel Hasotti.
Rămâne ca instanța să arate adevărul despre situația carierei de la Sibioara și, cine știe, poate că într-o zi, domnul Hasotti, seniorul, nu fetița sa, va da cu subsemnatul în fața procurorilor, pentru a răspunde legat de toți oamenii pe care i-a distrus în viața asta. Aceea va fi o Românie în care ne va face o mare plăcere să trăim.
Vom reveni.
