Ineficiența Poliției nu e un subiect nou, pentru niciunul dintre noi. Faceți un experiment, în grupul de prieteni porniți o discuție despre evenimente în care Poliția s-a făcut de râs într-un moment în care vă așteptați să vă rezolve o problemă urgentă. Veți vedea că fiecare prieten al dumneavoastră s-a lovit măcar o dată de un asemenea eveniment, indiferent că vorbim despre un furt care va rămâne pe veci nerezolvat sau un apel la 112 pe care l-ai inițiat cu încredere dar te-ai trezit repezit pe un ton arogant sau chiar ți s-a închis telefonul în nas. TOȚI am trecut prin asta, iar ceea ce se întâmplă acum este doar o răbufnire publică a unei situații pe care, în timp, am învățat s-o acceptăm cu toții.
Fiecare dintre noi a zis măcar o dată: ”nu fac reclamație la Poliție, nu rezolvă ăia nimic” sau ”să-i dau în judecată? Ar însemna să umblu ani de zile prin tribunale și n-am bani și timp”. Fiecare dintre noi s-a resemnat, într-un anumit moment, în fața unui stat incapabil să-și apere cetățenii.
La fel ne-am resemnat și-n fața abuzurilor celor pe care i-am votat. I-am privit an de an furând din bani publici fără să putem face nimic. Am așteptat ca autoritățile să-i pedepsească, iar în lipsa acestei pedepse, am înțeles că politicienii sunt mână în mână cu autoritățile și ne-am resemnat din nou.
Am ajuns chiar să spunem ”fură, dar parcă face și ceva pentru noi”. Până aici a ajuns nivelul de resemnare. Iar în lipsa reacției, din partea poporului, abuzurile au crescut, zi după zi.
Am avut noroc. Cineva, undeva la nivel înalt, a spus într-o zi: ”stop joc”. Undeva în culisele puterii, cineva a decis că baronii locali trebuie înlăturați. Nu a fost vreo tresărire de orgoliu a procurorilor, doar un ordin. S-a cerut capul hidrei și astfel baroni ca Mazăre sau Nicușor au ajuns după gratii. Cu cât mai cunoscuți, cu atât mai pedepsiți. Poate tocmai de-aia, micuțul baron de la Năvodari a scăpat cu o pedeapsă demnă de marginea litoralului, dar departe de adevărata valoare a corupției pe care a pus-o la cale în orașul în care a fost Dumnezeu timp de mai bine de opt ani.
Nicolae Matei a scăpat cu câteva luni de pușcărie. În urma lui, însă, oamenii de afaceri care au refuzat să pupe inelul ”nașului” de la Năvodari, se judecă de ani de zile, încercând să anuleze abuzurile puse la cale de fostul primar. Și nu reușesc. Pentru că flagelul impus de Matei a atins toate domeniile de activitate.
La Caracal se vorbește despre o rețea de trafic de persoane. La Năvodari rețeaua nu trafica minore, ci trafica terenuri. Destule pentru oricine ajuta grupul de interese, fie că vorbim de funcționari, polițiști, avocați, notari, procurori, judecători sau chiar jurnaliști.
Și tot de la un teren a plecat coșmarul vieții afaceristului Grigore Comănescu. Omul de afaceri a construit un complex hotelier pe malul lacului Siutghiol, în parohia lui Nicolae Matei. După o perioadă, a constatat că malul lacului este erodat iar apa pătrunde în subsolul construcțiilor, așa că a solicitat Apelor Române permisiunea de a consolida malul, pentru a-și salva investiția. Apele Române au dat acceptul, lucrarea s-a făcut și toată lumea a fost fericită. Până când în 2012, supărat pe acest afacerist care nu cotiza la bunăstarea baronului local, Matei a inventat o nefăcută de-ți stă mintea în loc. A transferat terenul dintre complexul hotelier și lac în patrimoniul Năvodariului, în mod fictiv iar apoi i-a impus afaceristului cea mai mare taxă de pe pământ, declarând că acesta datorează Primăriei suma de două milioane de euro.
Dacă n-am fi fost în sala de judecată la aproape fiecare termen, n-am fi crezut niciodată motivarea pe care Primăria lui Matei și mai nou a lui Chelaru, o oferă instanțelor pentru a explica situația. Reprezentanții Primăriei Năvodari consideră că prin introducerea blocurilor de piatră în mal, pentru a stopa eroziunea, firma lui Grigore Comănescu a folosit de fapt terenul și deci trebuie să plătească taxe. Și dacă explicația vi se pare halucinantă, nu știu cum vi se va părea următoarea frază: instanțele au acceptat vrăjeala asta, procesul fiind pe rol de ani de zile.
De ani de zile, Grigore Comănescu se judecă încercând să desfacă această nefăcută a lui Matei. A trecut de la agonie la extaz, le-a explicat de fiecare dată judecătorilor că i se pare complet nedrept ca un investitor de bună credință să se lovească de atâtea decizii nedrepte, dar a fost în van. Se luptă de ani de zile cu tot felul de decizii injuste, inexplicabile.
Încercând să tranșeze acest abuz, într-un moment în care s-a înțeles că ”rețeaua” de la nivelul Constanței nu poate fi învinsă decât de la un nivel mai înalt, Grigore Comănescu a sesizat Comisia de Abuzuri a Senatului României, care, analizând cazul, a sesizat la rândul ei Curtea de Conturi.
Ca niciodată, inspectorii Curții de Conturi au analizat situația, iar din această analiza a reieșit un raport de peste 100 de pagini, care explică pas cu pas, nu doar situația ridicolă ce i se impută afaceristului constănțean, dar și faptul că Primăria Năvodari a confiscat terenuri din cuveta lacului Siutghiol, pe care le-a trecut, ilegal, în patrimoniul administrației locale.
În total, vorbim de terenuri ce ar valora, acum peste un miliard de euro. Ați înțeles ce miză?
În urma raportului Curții de Conturi, raportul de forțe părea că s-a schimbat. Împotriva Primăriei Năvodari au venit în instanță și Apele Române dar și Statul Român prin Ministerul de Finanțe, care se luptă acum să-și recupereze terenurile acaparate de administrația lui Matei.
Am fost în sală, la fiecare înfățișare. Și dacă pentru un moment am crezut că statul român va birui sistemul local constănțean, ne-am dat seama că lucrurile nu stau deloc așa.
Nu știu dacă ați fost vreodată într-o sală de judecată. Pe lângă instanță, acolo există un procuror, care e reprezentantul Parchetului, adică al statului român și care cere pedepse mari funcție de vinovăția fiecărui inculpat. Pentru prima dată, de când ne aflam într-o sală de judecată, și mergem de ceva ani de zile, am asistat la un scenariu parcă pus la cale de niște băieți deștepți.
În primul rând, cazul lui Grigore Comănescu a fost lăsat ultimul. Apoi, doamna judecător a ridicat privirea și ne-a întrebat ce e cu noi, în sală. I-am explicat că suntem de la presă dar asta nu a contat. Am fost rugați să evacuăm sala. Am fost, pur și simplu dați afară din sala, nu unul, trei jurnaliști.
La finalul ședinței, curioși în legătură cu dezondământul, am discutat cu avocatul companiei lui Grigore Comănescu și chiar și cu omul de afaceri și am aflat că însuși procurorul s-a opus intervenției statului român în proces. Nu mai intrăm în toate detaliile avocățești, pentru că exact asta e esența: un procuror, plătit de statul român, s-a opus ca statul român să poată să-și ceară terenurile confiscate de un primar penal, alegând să fie mai degrabă avocatul lui Matei decât procurorul României.
Grigore Comănescu s-a abținut inițial de la declarații. L-am mai abordat de câteva ori, urmărind cazul, dar a evitat de fiecare dată declarațiile publice, considerând că justiția își va face într-un final datoria. Am reușit totuși să smulgem câteva cuvinte de la omul de afaceri, vizibil supărat de situația din sala de judecată. ”Nu-mi vine să cred că un procuror plătit de statul român nu apără interesele acestuia. Procurorul ar fi trebuit să insiste ca statul român să-și apere dreptul de proprietate. A părut intenționat să apere Primăria Năvodari care nici n-are nevoie de avocat, pentru că i-a apărat procurorul. Caracalul este mai mult la Constanța decât la Caracal. Așa ceva e inadmisibil”, a declarat Grigore Comănescu.
Noi vom urmări din sala de judecată, dacă vom fi lăsați, continuarea acestui proces. Sistemul, însă, la malul mării, este mult peste Caracal. Aici, reprezentanții ISU au murit cu zile în apele lacului Siutghiol, pentru că un ageamiu uitase cheile de la barcă la birou. Aici, mai multe fete au murit arse de vii la 50 de metri de sediul Pompierilor. Aici, un primar analfabet a furat tot malul lacului, iar STATUL ROMÂN se luptă să corecteze abuzul, chiar cu procurorii pe care-i plătește.
Caracul e în toată țara, dar parcă mai accentuat la noi aici, are dreptate Grigore Comănescu.
