De bunăvoie și nesilit de nimeni, cum ar zice un text de lege, directorul CMSN Constanța, Adrian Bîlbă, a decis ca înainte de spectacole, să vorbească despre delfini, despre evoluția acestor mamifere și totodată despre evoluția planetară în decursul a milioane de ani.
Entertainmentul se combină astfel cu educația și poți pleca de la spectacolul oferit de Ni Ni și Chen Chen mai bogat în cunosțințe despre delfini, aceste mamifere despre care majoritatea dintre noi știm foarte puțin.
Am notat câteva dintre secretele dezvăluite de doctorul Adrian Bîlbă și vi le oferim aici, în exclusivitate. Pentru restul, va trebui să faceți o vizită la Delfinariu. Nu costă mult și va fi cu siguranță o experiență unică.
”Au canalele digestive și respiratorii (esofag și trahee) separate complet. În acest fel nu se îneacă atunci când deschid gura. Nu se îneacă nici prin orificiului (sau orificiile) respiratoriu, poziția predefinită (default) fiind de “închis”, deschiderea făcându-se activ, cu ajutorul unor mușchi care trag de marginile fantei respiratorii. Genial. Chiar dacă își pierd cunoștința pentru un moment mai scurt sau chiar mai lung, ei nu se îneacă. Orice act respirator este astfel activ, făcându-se în condiții de stare de veghe deci… cetaceele nu dorm complet niciodată. Au dezvoltat mecanisme de control diferențiat al activității nervoase, inclusiv prin decuplarea separată și secvențială a celor două emisfere pentru a și le putea odihni. La cetacee creierul este atât un organ de control dar care poate fi la rândul său controlat prin mecanisme intrinseci. De patru ori mai eficient schimbul de gaze și de tot de patru ori mai mic volumul rezidual. Delfinii expiră 80% din aer, noi doar 17%. Au două rânduri de capilare alveolare, mai multe alveole și pulmon mult mai elastic – altfel plămânul nu e mai mare. Hemoglobina mai multă și mai eficientă, mioglobină mult mai multă și mai puternic încărcată electric ce permite o funcționare mai eficientă. Practic, mușchiul prin mioglobină, e principalul depozit de oxigen. Au capacitatea de a regla până la oprire completă afluxul de sânge la diferitele organe. În imersiune se menține la creier și cord și se reduce până la abolire în ficat, tub digestiv, aparat excretor, etc. Arterele ce merg spre extremități (piele și înotătoare) sunt înconjurate de plexuri venoase pentru a economisi căldură. Acestea preiau căldura internă pentru a nu o irosi. Această adaptare le permite viața în zonele reci unde și hrana e mai abundentă – ceea ce nu deranjează metabolismul lor mult mai intens decât cel al mamiferelor terestre. Grăsimea lor, ce poate ajunge la zeci de centimetri în cazul balenelor, are o structură vasculară intens guvernabilă la nivelul fluxurilor de sânge, realizând izolarea dar și disiparea căldurii, după caz. Respirând în medie de 2-3 ori pe minut economisesc și pentru această cale căldură – în comparație cu mamiferele terestre. Pot tolera o cantitate mai mare de bioxid de carbon și acid lactic atât în sânge cât și în patul extravascular. În special în organele mai puțin importante, sângele ajunge să stagneze încărcat cu bioxid de carbon minute sau chiar zeci de minute. Sunt mecanisme neurovegetative de control, diferențiate pe organe în funcție de importanța lor, cordul și creierul fiind privilegiate. Bradicardia este un alt mecanism de adaptare la scufundare și lipsa de oxigen. Un mecanism extraordinar face ca bradicardia să intereseze cu precădere ventriculul drept reducând întoarcerea sângelui cu bioxid de carbon în plămân unde se păstrează oxigenul până la folosirea lui aproape completă. La un moment dat cordul drept se poate opri complet pentru a proteja resursele de oxigen din pulmon. Da, la cetacee cele două ventricule pot avea funcționare diferențiată. Perineural există o rețea de vase de sânge – reta mirabilia – cu rol de rezervă doar pentru țesutul nervos. Această rețea minunată se întâlnește si la animale terestre, însă la cetacee s-a dezvoltat inclusiv în zonele pulmonare având se pare rol în protecția acestor organe la embolie cu bule de azot în momentul decompresiei. Nu suferă de boală de decompresie în primul rând fiindcă nu mai respiră sub apă și nu se acumulează în sânge cantități suplimentare de azot. Oricum azotul atât cât este, se acumulează în sinusuri venoase – inclusiv în reta mirabilla – de unde se redizolvă treptat. Mai au o adaptare interesantă – dacă la om bronhiolele colapsează la 2 atmosfere trimițând aerul în alveole de unde se absoarbe azot în continuare, la delfini alveolele colapsează primele și nu se mai absoarbe suplimentar azot în sânge. Originea din erbivore primitive (dintre care mai există azi doar camelidele – cămile și lame) este atestată de stomacul tricameral, rinichiul boselat, ficatul fără lobi și fără vezică biliară (ca la căprioare), lipsa apendicelui cecal și multe altele – inclusiv cântecul masculului (taur) de balenă.
