300 de enoriaşi au refuzat să intre în Biserica Sf Mina fără preotul lor

Ştim cu toţii că societatea civilă are nevoie de liderii ei. Avem nevoie de voci puternice care să iasă în faţă şi să protesteze faţă de abuzurile la care suntem supuşi din ce în ce mai des. De către politicieni, de către instituţii şi de ce nu chiar de către feţele bisericeşti. Harry Tavitian a dovedit azi, dacă mai era nevoie, că înainte de a fi marele muzician pe care-l ştim şi-l iubim cu toţii, este un puternic lider al comunităţii oamenilor credincioşi din Constanţa.
Familia Tavitian, Manuela şi Harry, au iniţiat un protest, pentru a sprijini în acest fel pe părintele Nicolae Picu, despre a cărui îndepărtare abuzivă de la biserica Sf. Mina am scris şi vom tot scrie până când lucrurile vor reveni la normal. A fost un protest iniţiat timid şi în termen foarte scurt. Poate tocmai din cauza asta nu mă aşteptam la ceea ce a urmat.
Încă de dimineaţa, pe un frig pătrunzător, peste 300 de enoriaşi s-au strâns lângă biserica Sf. Mina, preferând să rămână afară, refuzând să intre intr-un lăcaş de cult lipsit abuziv de păstorul lor spiritual, părintele Nicolae Picu. Peste 300 de oameni, au trecut zâmbind peste faptul ca niciun preot n-a binevoit sa iasă afară şi să-i binecuvânteze, aşa cum s-ar fi cuvenit la fel cum au zâmbit atunci când cu toţii am înţeles ca predica preotului se prelungeşte la nesfârşit, sperând ca oamenii să se plictisească, să nu mai suporte frigul şi să plece acasă. Dar poate cel mai dezgustător lucru întâmplat a fost faptul că atunci cand sutele de enoriaşi şi-au dorit să spună o rugăciune împreună, ca un făcut în boxele bisericii s-a pus muzică, la un volum exagerat intenţionat pentru a împiedica buna desfăşurare a protestului de afară. Preoţii dinăuntru ar fi putut încerca să trateze lucrurile cu bunătate şi cu inteligenţă. Au preferat însă o abordare golănească, de tip securist aş spune, dovedind încă o dată că îndepărtarea omului de biserică, e numai din vina clericilor. Dacă doriţi să vă convingeţi că ceea ce scriu nu sunt exagerări, vă pun la dispoziţie înregistrarea needitată a celor câteva cuvinte pe care Harry Tavitian împreună cu soţia lui au încercat să le spună oamenilor prezenţi. Puteţi observa că muzica era dată la un volum mult peste limita normală. Imaginile le puteţi urmări dând click AICI.
Din fericire, acţiunile lor n-au făcut mai mult decât să îmbărbăteze mullţimea de afară care unită în gând şi spirit a spus un „Tatăl Nostru” profund, spiritual şi extrem de emoţionant. A fost un moment, de solidaritate a 300 de oameni, faţă de păstorul lor, cum rar îţi e dat să vezi. Nu-mi rămâne decât să-i mulţumesc lui Harry Tavitian, pentru că şi cu riscul de a-şi pune imaginea în joc, a făcut un pas înainte şi şi-a apărat prietenul, păstorul, liderul spiritual, dându-ne astfel o adevărată lecţie de omenie. Pentru cei care nu ştiu încă situaţia bisericii Sf. Mina, redau mai jos comunicatul Asociaţiei „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina” care prezintă lucrurile exact aşa cum s-au întâmplat ele:
Acest mesaj este în numele dragostei pentru adevăr!
Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina” a fost înfiinţată în anul 1993 şi a avut ca scop: Construirea unei Biserici de lemn în stil maramureşean; Construirea unui aşezământ social pentru persoanele nevoiaşe.
În data de 19 iulie 1994 se eliberează Autorizaţia de construcţie nr 697 prin care se aprobă construirea de către Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina” a „Aşezământ binefacere – Biserica în stil maramureşan – din lemn”.
Deci biserica Sf Mare Mucenic Mina a fost de la bun început proprietatea Asociatiei. Prin urmare Părintele Nicolae Picu nu avea ce şi cum să înstrăineze.
Există foarte multe biserici care nu sunt în proprietatea instituţiilor bisericeşti, precum bisericile din instituţiile militare, din spitale, din universităţi şi cele construite de alte persoane juridice private sau publice, asociaţii, fundaţii. Toate acestea funcţionează cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române respectând articolul 139 din regulamentul Bisericii Ortodoxe Române. Părintele Nicolae Picu, iniţiatorul acestui proiect, a slujit în cortul militar instalat provizoriu pe durata construcţiei Bisericii. În 1998 după ce Biserica a fost terminată, la propunerea Asociatiei, Părintele Picu a devenit preot paroh cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Lucian, Arhiepiscopul Tomisului.
În 2002, când s-a terminat construirea aşezământului social de lângă biserică, a debutat proiectul ARCA de ajutorare a persoanelor cu dizabilităţi neuro-motorii. Acest proiect este finanţat în colaborare cu parohia Kungsbaka din Suedia. Părintele Nicolae Picu a avut binecuvântarea Arhiepiscopiei Tomisului pentru a susţine financiar cu o parte din banii din biserică activitatea acestui proiect. După criza financiară din 2008, fondurile din biserică au fost din ce în ce mai puţine.
Părintele Nicolae Picu a continuat să sprijine financiar îngrijirea copiilor cu dizabilităţi în centrul ARCA. Astfel au apărut tensiuni între Arhiepsicopia Tomisului şi Părintele Nicolae Picu ca preot paroh. În data de 4 octombrie 2012, Arhiepiscopia Tomisului decide suspendarea pe perioadă nedeterminată a Părintelui Nicolae Picu din funcţia de preot paroh. Cu această ocazie este numit responsabil de problemele economice ale Bisericii Sf Mare Mucenic Mina diaconul Claudiu Banu ca să administreze fondurile din Biserică sub stricta supraveghere a Arhiepiscopiei Tomisului.
Din acel moment Arhiepiscopia Tomisului începe o serie de acţiuni împotriva Asociaţiei, toate având ca scop trecerea clădirii bisericii în proprietatea Arhiepiscopiei. Avându-se în vedere strânsa legătură sufletească dintre Asociaţie şi Părintele Nicolae Picu, se ameninţă cu caterisirea Părintelui Nicolae Picu dacă nu se transferă proprietatea. Asociaţia nu cedează acestor presiuni şi ameninţări. Ulterior Arhiepiscopia Tomisului solicită transferul de proprietate şi asupra aşezământului social !!!!! Arhiepiscopia Tomisului hotărăşte CATERISIREA Preotului Nicolae Picu prin decizia nr 256 din 12 martie 2013. Totodată face plângere penală împotriva acestuia pentru pedepsirea cheltuirii sumelor din biserică în ultimii 14 ani pentru îngrijirea copiilor cu handicap, deşi aceste cheltuieli fuseseră aprobate. Acum Părintele se află în străinătate unde îşi caută sănătatea… pierdută. Foarte mulţi dintre noi suntem văduviţi de prezenţa plină de har a acestui minunat duhovnic şi om.
Doamne Iisue Hristoase, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii!
Asociaţia „Aşezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina”