Puțini sunt oamenii care în ziua de astăzi pricep ce este acela un Consiliu Local, cum sunt aleși membrii acestuia și care le este, efectiv, rolul. Oamenii știu, în mare, că domnii din Consiliul Local sunt reprezentanții mai multor partide, trimiși acolo prin vot, ca să reprezinte binele cetățeanului. Din nefericire, în zilele noastre, adevărul pare că este altul.
Există o întâmplare, cunoscută într-un cerc restrâns de oameni. Un domn avea nevoie de o decizie pozitivă a Consiliului Local așa că a profitat de prietenia cu Radu Mazăre și i-a cerut acestuia o favoare. A intrat la primar, a explicat situația. Edilul, astăzi fugar, l-a chemat, la acea vreme, pe viceprimarul lui favorit, astăzi primar, și i-a cerut să vorbească pentru ca oaspetele din birou să fie ajutat. Mirat, prietenul primarului a întrebat: cum vei face cu consilierii din opoziție? Răspunsul a venit prompt: noi i-am pus în funcție, om cu om.
Revenind în zilele noastre, cam așa pare că se poate descrie și situația Consiliului Local de la Năvodari. Micuța localitate situată pe malul mării a avut ghinionul să fie condusă, în ultimii ani, de o serie de primari penali care au adus, acolo unde soarele sărută marea, sărăcie și jaf. Din păcate, consilierii locali au legitimat, prin vot, jaful la care asistăm, fie că vorbim despre distrugerea taberei Năvodari sau despre celebra taxă de două milioane de euro, impusă unui om de afaceri care l-a deranjat pe primarul Matei.
În cea mai recentă ședință de Consiliu Local, desfășurată la sfârșitul anului 2018, consilierii au avut posibilitatea să anuleze acest derapaj al lui Nicolae Matei și să anuleze impunerea fiscală, însă n-au făcut-o. Nu ar fi trebuit s-o anuleze doar pentru că o spunem noi, jurnaliștii, de multă vreme deja, ci mai ales pentru că fuseseră notificați de Comisia de Abuzuri a Senatului României. De altfel, rechizitoriul de la Năvodari a fost confirmat chiar de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și mai apoi de judecătorul de cameră preliminară. Ancheta se află deja pe un curs ireversibil.
Așa cum o arată imaginile, primarul Chelaru și-a scos în față avocatul, într-o încercare disperată de a se spăla pe mâini. Uitați-vă însă, atent, la figura doamnei avocat care spune ”am avut nenorocul să reprezint Primăria în acest caz”. Tânăra doamna avocat știe că lucrurile nu mai pot fi oprite, oricum. În cauză există deja o cercetare penală, care va schimba situația, chiar dacă grupul de prieteni influenți ai primarului Matei a tergiversat destul de mult lucrurile pentru a-l scăpa de răspunderea penală.
Domnii consilieri aveau ocazia să se umple de glorie, în preajma Crăciunului și să dea un semnal care să arate că la Năvodari lucrurile se întâmplă altfel. N-au făcut-o, arătând că sunt doar o falangă a mafiei pe care au impus-o Matei și Chelaru. Au dat dovadă de neputință, dezinteres și incompetență, iar într-un final au întrerupt discuția, abrupt. Cui îi pasă că un agent economic a fost împovărat cu o taxă aberantă de două milioane de euro, fapt care poate duce la pierderea a 500 de locuri de muncă? Domnii consilieri voiau să fie colindați, dă-o încolo de taxă.
În privința taxei nu ne facem griji. Lucrurile se vor schimba, cât încă mai există o fărâmă de justiție în țara asta. Năvodărenii ar trebui însă să fie mai atenți la vot și să spulbere caracatița USL care domină consiliul local, pentru că altfel sunt condamnați la prostie și sărăcie, pe termen lung. Vom reveni.
Povestea taxei de două milioane de euro
În caz că nu cunoașteți cazul, povestea pe scurtă sună cam așa. În anul 2012, primarul orașului Năvodari, Nicolae Matei, caută să se răzbune pe un om de afaceri care refuza, cum s-ar spune, să-i pupe inelul. Observând că omul de afaceri a consolidat malul lacului Siutghiol, acolo unde deținea un complex hotelier, primarul inventează o trăsnaie de zile mari și obligă firma dușmanului său la o taxă de două milioane de euro.
Așa cum este normal, omul de afaceri a contestat această taxă aberantă, dar constată că el și firma sa sunt victimele unui păienjeniș de procurori, judecători sau avocați corupți, aflați în slujba primarului, cel mai probabil. După ani de zile de decizii aberante, care sprijină administrația din Năvodari, omul de afaceri face o ultimă încercare disperată și sesizează Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României, sperând că nivelul corupției nu a ajuns la acest nivel. Și are dreptate, pentru că această instituție procedează corect, observând argumentele pertinente prezentate și invită Curtea de Conturi să controleze situația. Imediat după acest control, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României emite un raport, referitor la cele descoperite. Acest raport îi dă dreptate omului de afaceri și arată, fără dubiu, că taxa de două milioane de euro este o ilegalitate ce trebuie desființată de urgență.
Desigur, meritul este al inspectorilor Curții de Conturi care au verificat legalitatea situației, imparțial, așa cum ar fi trebuit s-o facă toate instituțiile abilitate de control, înaintea acestora. Dacă inspectorii Curții de Conturi s-ar fi lăsat cumpărați, cazul SOMACO ar fi fost pierdut, iar corupția ar fi învins, iremediabil.
Iată ce spun reprezentanții comisei în raportul despre care facem vorbire.
Lucrarea de consolidare a malului lacului, edificată de SC Somaco Construct SRL, prin natura și destinația acesteia, este o lucrare hidrotehnică, ce se încadrează în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public al statului, fiind, în fapt, un dig de apărare împotriva inundațiilor, conform definiției date de art. 3 lit. A din Legea nr. 259/2010 privind siguranța digurilor și, totodată, conform prezicerilor din adresa 4564/12.03.2018 emisă de Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral: „Această lucrare este de interes național, în sensul art. 48 și art. 29 din egea107.1996, și se încadrează în categoria bunurilor ce aparțin domeniului public al statului român, prin natura și destinația sa – construcție de apărare împotriva acțiunii distructive a apei”.
Comisia consideră că tratamentul fiscal aplicat SC SOMACO CONSTRUCT SRL a fost unul discriminatoriu comparativ cu măsurile adoptate pentru alți agenți economici care desfășoară același tip de activități (turism), în aceeași zonă geografică (pe același mal al lacului Siutghiol) și care au executat același tip de lucrări de consolidare a malurilor (lucrări care, doar în cazul Somaco Construct SRL au fost apreciate ca reprezentând „ocupare temporară a domeniului public cu materiale de construcții”).
Ținând cont de precizările făcute de echipa de auditori din Cadrul Cirții de Conturi, Comisia a constatat că taxa locală instituită în sarcina petentei a fost calculată pentru perioada 01.09.2010 – 30.03.2012, în timp ce terenul pentru care s-a perceput taxa a fost intabulat o parte (923 mp) în domeniul public al UATO Năvodari în data de 04.04.2012, respectiv data de 15.06.2013, iar în data de 11.07.2012 a fost intabulată în domeniul privat al UATO Năvodari suprafața de 3723mp. Rezultă, astfel, că la momentul 2010, data inițială de la care a început calculul taxei de utilizare temporară a domeniului public, terenurile în cauză nu figurau înregistrate și intabulate în bunurilor din domeniul public și privat al orașului Năvodari. Ținând cont și de acordul autorităților locale prin care s-a permis petentei desfășurarea de „Transporturi pasageri pe căi navigabile”, conduce la concluzia că situația bunurilor și lucrărilor executate de agentul economic erau cunoscute și, ca atare, la acel moment nu au fost considerate nelegale în vederea atragerii răspunderii patrimoniale a contribuabilului.
Având în vedere documentele atașate petiției și raportul Curții de Conturi, s-a creat aparența încălcării principiilor de egalitate stauate de art. 16 alin. 1 din Constituția României, care prevede faptul că „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale”, în condițiile în care taxa locală aplicată SC Somaco Construct SRL este de 21 de ori mai mare decât prețul de vânzare al terenului, de peste 1258 de ori mai mare decât valoarea redevenței datorate dacă societatea ar fi concesionat terenul în cauză, respectiv de 842.307 ori mai mare decât taxa anuală de 13 lei/ha aplicată pentru terenurile cu amenjare piscicolă aflate în permietrul UATO Năvodari”.
Senatul României a desconspirat așadar un abuz de zile mari, arătând cât se poate de clar că administrația condusă de Nicolae Matei și Florin Chelaru au acționat discriminatoriu. Nouă ne rămâne doar să ne întrebăm, cine va plăti pentru toți acești ani în care un om de afaceri constănțean și-a căutat dreptatea prin tribunale și n-a găsit-o? Pentru că procurorii și judecătorii care au ”măsluit” acest abuz, încă există, profesează, când de fapt ar trebui scoși din justiția românească, înainte de a mai distruge alți oameni de bună credință.