Dumnezeu nu doarme. Asa si-ar spune oricine a urmarit indeaproape situatia Bisericii “Sf. Mina” din Constanta. Lacasul de cult, pe care-l stim si-l iubim cu totii, este de mai multe zile in atentia publica. Povestea este stiuta. Arhiepiscopia a declansat o ancheta, legat de o poveste pe care o stia mult prea bine de ani de zile. Urmarile? Parintele paroh Picu Nicolae a fost scos din randul fetelor bisericesti. Munca lui din ultimii 20 de ani a fost stearsa cu buretele ca si cum n-ar fi existat. Enoriasii, oamenii care de fapt si de drept au cladit si ingrijit impreuna cu preotul Picu micuta biserica de lemn, nu au fost intrebati nimic. Parerea lor nu e importanta, ei trebuie sa accepte slujbele oricarui preot trimis de Arhiepiscopie, fara comentarii. Numai ca, asa cum spuneam, Dumnezeu nu doarme. Primul preot, Valeriu Roman,trimis de Arhiepiscopie sa slujeasca in locul parintelui Picu, a fost implicat intr-un accident rutier la inceputul lunii februarie. Rupt de beat, a pierdut controlul volanului, a lovit o alta masina si s-a rasturnat. Rezultatul? Trei persoane ranite, internate in spital, injuraturi ca la usa cortului din partea unei fete bisericesti, catre jurnalisti si intr-un final suspendarea preotului din functie, de catre superiorii sai.
Dupa caterisirea preotului, asociatia Sf Mina, cea care a avut grija in toti anii trecuti, de biserica din parcul Tabacariei, a luat o decizie, poate intr-un fel exagerata, inchizand lacasul de cult. Dar oare nu asa sunt deciziile pe care le luam atunci cand dorim sa protestam? Atunci cand incercam sa aratam lumii ca suntem victimele unui abuz? In fine, astazi, Arhiepiscopia a decis ca slujba de maslu sa aiba loc in parc, in fata bisericii. Numai ca un eveniment, care te pune pe ganduri, a avut loc la putin dupa inceperea slujbei. Preotul trimis de arhiepiscopie, Remus Dumbrava, a lesinat. In varsta de 50 de ani, preotul a fost transportat la spitalul judetean, cu o ambulanta, dupa ce a fost resuscitat, timp de mai multe minute, chiar la fata locului, de o echipa de medici.
Nu-mi place neaparat sa vorbesc despre blesteme. Sa spunem doar ca semnele pe care Dumnezeu ni le trimite nu trebuiesc ignorate, mai ales intr-o situatie ca aceasta. Am sa las postarea de pe facebook a lui Harry Tavitian sa serveasca drept concluzie. O consider mai mult decat elocventa, asa ca-mi permit sa-l citez pe marele muzician: “Sunt cutremurat de cele ce se intampla. Am acelasi sentiment ca si atunci cand am vazut accidentul provocat in pragul comei alcoolice de preotul Valeriu Roman care slujea la aceeasi biserica. Sunt foarte tulburat si cred ca sunt semne mari pe care Arhiepiscopia Tomisului ar trebui sa le ia grabnic in seama. Va rog din suflet sa il repuneti in drepturi pe parintele Nicolae Picu caci s-a dezlantuit mania lui Dumnezeu. Doamne, iarta-ne!”
Credinta este mai tare ca blestemul.