Am urmărit cu deosebit interes și ediția din acest an a Topului Firmelor din Constanța, eveniment organizat de Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură din Constanța. Judecând după atmosfera din sală, ai spune că firmele constănțene merg ca unse însă realitatea este că pentru a se menține în topuri cu performanțe reale și mai ales cu activitate aducătoare de profit, reprezentanții firmelor au de trecut prin adevărate furci caudine, atunci când se lovesc de abuzurile politicienilor de carton și a cercurilor de interese din jurul acestora care vor să acapareze piața, distrugând orice firmă le-ar putea face concurență.
Urmărind discursul ținut de Mihai Daraban, președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României și de asemenea a CCINA Constanța, ți se creează impresia că, din postura în care se află, acesta înțelege zilele negre prin care trec firmele românești, obligate să se dea la o parte din calea multinaționalelor impuse de ”politicienii” români prin contracte dedicate de la cel mai înalt nivel.
Mihai Daraban vorbește despre faptul că economia României este una de subcontractori și despre faptul că din acest motiv activitatea firmelor este ”ștrangulată”. În discursul său, pare că privește totuși lucrurile la nivel macro, invitând pe un ton destul de optimist firmele românești să aibă curaj să se implice în piețele de afaceri din Europa. Daraban pare că a pierdut contactul cu realitatea din peisajul local, cu modul în care administrația locală poate pune pe butuci o firmă performantă, prin abuzuri, taxe instituite ilegal, contracte oferite apropiaților primarului, deputatului sau senatorului în dauna firmelor care licitează corect și care au nevoie de lucrări pentru a supraviețui.
Îi atragem atenția domnului Daraban că una dintre cele mai premiate firme, chiar în cadrul acestui Top se războiește de câțiva ani pentru a demonta o invenție monstruoasă a primarului penal de Năvodari, Nicolae Matei, care, în urma unui abuz de zile mari a inventat o taxă de două milioane de dolari asupra companiei Somaco Construct SRL, patronată de cunoscutul om de afaceri Grigore Comănescu. Somaco face parte din grupul de firme Comprest Util, grup care a primit chiar la ediția curentă a Topului despre care menționam un premiu special de excelență pentru că s-a clasat în fruntea topului din 2011 și până în prezent.
Revenind, vorbeam despre o taxă ”construită” sub pretextul utilizării unui teren care aparținea și nu prea Năvodariului și totodată o taxă venită din răzbunare, pentru că în cursa pentru Primăria Năvodari și-a permis neobrăzarea să participe și cumnatul lui Grigore Comănescu, Iurin Pancencu, dar mai ales pentru că omul de afaceri a refuzat să cotizeze cu 100.000 de euro, bani care i s-au cerut pentru ca în schimb, administrația locală a Năvodariului să-i devină ”prietenă”.
În august, 2016, cotidianul Evenimentul Zilei descria pe larg situația prin care trece omul de afaceri constănțean. ” În anul 2007, omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, prin firma sa Somaco Construct SRL Constanța, se pregătea să construiască un complex turistic de patru stele, la Năvodari, pe malul lacului Siutghiol. Compania tocmai cumpărase, de la o persoană fizică, un teren de 8.059 de metri pătrați. Plătise pentru el 1.300.000 de euro. La începutul lunii mai a anului 2007, s-a produs o viitură pe Siutghiol. Urgia a afectat malul lacului, aflat atunci în administrarea Apelor Române. Iar apa s-a infiltrat până în zona fundațiilor de vile, care se aflau pe teren. Îngrijorat, Grigore Comănescu a cerut acordul Apelor Române să consolideze malul, care arăta ca o mlaștină infectă. Iar șefii Apelor i l-au dat, pe 23 mai 2007, cu încântare, căci lucrarea urma să se facă din banii agentului economic. În 2010, când societatea a inaugurat complexul turistic, numit Verona, malul lacului era deja consolidat cu pat de piatră și un strat uniform de nisip. Arăta și arată ca o plajă naturală. Numai că, pe 14 august 2012, Primăria Năvodari a emis pe numele societății o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, de două milioane de euro. Suma a fost pretinsă cu titlul de „taxă zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru depozitarea de materiale”. Primăria aprecia că malul de lac – în suprafață de 4.646 de metri pătrați – fusese utilizat zilnic de Somaco pentru depozitarea temporară de materiale de construcții. Taxa era calculată din anul 2010, însă orașul Năvodari își întabulase dreptul provizoriu de proprietate asupra terenului, în 2012, înglobând în proprietatea sa și zona de protecție a lacului, de cinci metri de la țărm, care prin lege este proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă a statului.
Grigore Comănescu a contestat decizia de impunere fiscală la Curtea de Apel Constanța. Iar Curtea i-a dat dreptate, anulând taxa fără egal în lume. Un expert neutru, numit de instanță, în persoana inginerei Carmen Chera, a atestat că nu s-au depozitat materiale de construcții pe teren. „În sens tehnic, depozitele se definesc ca grămezi neconsolidate de materiale. (…) Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componența lucrărilor de consolidare a terenului”, spunea expertul neutru. Totodată, un expert- parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu, a depus la instanță o opinie personală, în care arăta că: „terenul a fost și este ocupat cu un depozit de piatră spartă și de nisip constituit într-o platformă”. Instanța de fond n-a reținut această aberație logică, oarecum similară cu a spune, de pildă, că o stradă este un depozit de asfalt. Primăria Năvodari a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Iar instanța supremă a reținut că pe terenul în litigiu au fost depozitate materiale: „astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit în cauză de expertul Moldovanu”. Desigur, Moldovanu a opinat că pe teren se depozitase o platformă. El putea să opineze orice, inclusiv că cercul e pătrat. Dar nu el era expert în cauză, ci Carmen Chera, care atestase exact contrariul. În mod cert, la mijloc este o confuzie uluitoare, cum rar s-a mai văzut chiar și în justiția românească. În baza acestei erori materiale, pe 19 mai 2015, Înalta Curte a admis recursul Primăriei Năvodari. Mai departe, Primăria a instituit ipotecă legală asupra complexului turistic – compus din opt vile și terenul aferent – și poprire pe conturile bancare ale firmei. Între timp, accesoriile au adus debitul la valoarea astronomică de patru milioane de euro, notează evz.ro.
Subiectul a fost detaliat de asemenea și de postul B1 Tv, în celebra rubrică ”Dosar de politician”, acolo unde jurnalistul Silviu Mânăstire descrie în detaliu practicile prin care primarul Nicolae Matei distrugea oamenii de afaceri care nu-l serveau cu șpăgi grase.
O poveste, așadar, plină de abuzuri, care arată foarte clar cum un cerc de interese format din reprezentanți ai administrației locale sprijiniți de polițiști, avocați și judecători toacă mărunt un om de afaceri, sperând să-l termine, din simplul motiv că acesta a avut curajul să-i sfideze. O poveste pe care presa, de la nivel local până la nivel național a prezentat-o ca pe o nemernicie demnă de România coruptă a anilor 2016. Singurii care nu s-au sesizat pentru a-și ajuta ”confratele” sunt chiar reprezentanții mediului de afaceri. Afaceriștii se strâng mulțumiți și primesc premii, fără să înțeleagă că mâine pot fi în locul lui Grigore Comănescu, fără să înțeleagă că în lumea civilizată, o asemenea nebunie, un asemenea abuz, ar fi scos în stradă toți afaceriștii importanți din zonă alături de oamenii lor.
Și poate tocmai din acest motiv, răspunsul omului de afaceri Grigore Comănescu, întrebat dacă va plăti cele patru milioane de euro pe care i le impută Primăria Năvodari, vine cumva natural.
”O să plătesc banii aceștia când Matei o să dea înapoi tabăra furată, terenurile furate pe numele lui și ale familiei sau prietenilor. Când prietenii care l-au ”ajutat” vor da înapoi tot ce-au primit pentru serviciile lor. Când o să trăim într-un stat de drept, atunci o să plătesc”, spune Grigore Comănescu.
Și are dreptate.
