Toată lumea știe că în România, indiferent de regiunea la care ne-am referi, au existat găști de băieți deștepți, construite din oameni politici, oameni de afaceri, judecători, avocați, notari, polițiști, angajați ai cadastrului. Pe scurt, dacă a fost nevoit de un om pentru ca băieții deștepți să-și ducă o afacere către profit sau să o acapareze pe a altora, acel om a fost ori cooptat ori angajat în sânul instituției pentru a asculta de ordinele celor care i-au dat un loc de muncă pe o remunerație sănătoasă.
Toată lumea știe că județul Constanța, ajuns sub controlul tripletei Mazăre, Constantinescu, Strutinsky, a fost etalon pentru situația pe care am descris-o la început.
Pentru noi, ca jurnaliști, cel mai edificator caz pentru a descrie această situație, a fost în ultimile luni cazul Somaco. Și credem cu tărie în continuare că n-a existat un caz mai vizibil pentru a descrie încercarea în forță de a acapara afacerea unui agent economic, la Constanța.
Scurt istoric. O carieră confiscată ilegal și un teren nefolosit impozitat cu două milioane de euro. Curtea de Conturi și-a dat tot concursul.
Grigore Comănescu a construit, de tânăr, o afacere de familie. Și-a pus la bătaie tot ce a avut și împreună cu ai lui a reușit, în timp, să ridice grupul de firme Comprest – Somaco. Firmele lui și-au plătit impozitele la zi și s-au ținut departe de scandaluri, situație relevată de premiile primite an de an de la asociațiile de profil dar și de faptul că atunci când forțele NATO au ales să așeze o bază la malul mării, partenerul acestora în zonă a fost chiar grupul de firme pe care l-am menționat.
Ajuns numărul unu în domeniul său de activitate, Grigore Comănescu a atras furia băieților deștepți, care au hotărât că afacerea lui trebuie ori acaparată, ori distrusă din temelii. Odată începută această luptă, nimeni și nimic nu le-a stat în cale golanilor de Constanța.
Totul a început cu o retrocedare cu cântec. Grigore Comănescu deține o carieră de piatră la Sibioara, pe care o exploatează în baza unei licențe miniere. Toate bune și frumoase până când în 2008, omul de afaceri s-a trezit la poarta carierei cu două bătrâne care, reprezentate de Ionel Hasotti, câștigaseră o parte importantă din carieră în instanță, susținând că aceasta a aparținut bunicului lor. Nu a contat că omul de afaceri nu fusese chemat în instanță, că primarul comunei declarase în fața instanței că nu există o carieră de piatră pe teritoriul administrat de el, că legea interzice clar retrocedarea unei exploatări miniere. Băieții deștepți s-au ocupat de tot. De altfel, chiar și-n prezent, omul de afaceri a produs documente care certifică foarte clar că bunicul menționat nu mai era proprietarul acelui teren, în momentul decesului, ba mai mult chiar dovezi că a existat deja o retrocedare pentru tot ce a deținut el, către o altă nepoată, doar că Prefectura întârzie curios să le folosească în fața instanței.
Grigore Comănescu a ales însă să se lupte. Are resursele necesare și pur și simplu n-a cedat. La fel cum n-au cedat însă nici băieții deștepți, care s-au orientat spre cealaltă afacere a lui, două blocuri de apartamente pe malul lacului Situghiol. Acolo, Grigore Comănescu a decis să consolideze malul erodat, pentru că efectiv lacul îi intra în subsol. A făcut însă aceste consolidări cu acceptul instituțiilor abilitate. Aici au decis băieții deștepți să atace, așa că omul de afaceri s-a trezit ”amendat” pentru consolidarea acelui mal, Primăria Năvodari cerând nu mai puțin de două milioane de euro de la compania Somaco, pentru că ar fi folosit terenul rezultat din consolidare. Și în acest caz a urmat un lung șir de procese cu decizii controversate, pentru că așa cum spuneam, nici judecătorii nu sunt departe de grupurile de interese, de cele mai multe ori.
Curtea de Conturi, instrument de presiune în ambele povești?
Așadar, revenind în zilele noastre, în cel mai recent material publicat în legătură cu aceaste povești, vă arătam cum, sosită în control la Primăria Năvodari, instituția numită Curtea de Conturi a luat o măsură cel puțin curioasă, analizând povestea taxei de două milioane de euro.
În caz că nu ați citit povestea, vă reamintim că inspectorul care a analizat cazul, în fapt, chiar directorul adjunct al Curții de Conturi din Constanța, a cerut reprezentanților Primăriei Năvodari să constituie o comisie care să stabilească adevărul din spatele poveștii. Mai mare râsul, adică vezi că e ceva teribil de putred, că nu-ți trebuie ochelari ca să înțelegi că niciodată în țara asta nu a existat o taxă de două milioane de euro și ce faci, îi pui pe cei care au instituit taxa să facă o comisie și să se întrebe dacă nu cumva au greșit.
După ce am scris povestea respectivă, ne-au sosit pe adresa redacției documente care arată că această Curte de Conturi nu este străină nici de cealaltă poveste, cea a carierei confiscată printr-o retrocedare falsă.
Astfel, în 2014, inspectorii Curții de Conturi au efectuat un control la Primăria Lumina, acolo unde au cerut, nici mai mult, nici mai puțin, ca firmei Somaco să-i fie reziliat contractul prin care exploata cariera de piatră. Este vorba din nou de adjunctul reprezentanței de la Constanța, același Iulian Cojocaru, care a cerut Primăriei Lumina nici mai mult nici mai puțin decât rezilierea contractului pe care comuna îl are cu cariera de piatră. Într-o argumentație pe care o poate desființa și cel mai slab pregătit jurist din România, Iulian Cojocaru se raportează la Codul Comercial din 1887 și spune că de fapt contractul de asociere în participațiune dintre comuna Lumina și compania SOMACO ”îmbracă forma unui contract de concesiune”. În traducere liberă ”mie mi se pare că acest contract seamănă cu altceva, ce-ar fi să-l rezilitați”. Dacă ne referim la motive precm ”Comuna Lumina nu încasează decât o sumă modică”, găsite de adjunctul Iulian Cojocaru, suma modică la care face referire depășind 1000 de euro pe hectar, concluzia vine de la sine fiind foarte clar că toate oportunitățile lui Grigore Comănescu trebuiau tăiate din fașă. E greu altfel de explicat de ce Iulian Cojocaru solicită rezilierea înțelegerii dintre cele două părți, înțelegere care este identică și unanim valabilă în absolut toate cazurile din această țară. Pare că Grigore Comănescu trebuia executat cu orice preț și, din câte vedem noi, începe să fie destul de clar că în acest caz, numele instituției care și-a depășit atribuțiile ar trebui schimbat în ”Curtea de Reglare de Conturi Constanța”.
