O spunem încă din prima frază a articolului: ne-ar trebui o lege care să favorizeze firmele românești, în parteneriatul de afaceri desfășurat cu frații noștri europeni. Prea am ajuns slugi la noi în țară, țepuiți și jecmăniți de orice firmuliță care vine din vest pentru a primi sute de milioane de euro pe tavă, bani cu care dispare, lăsând în urmă doar pagubă. Autoritățile ar trebui să ofere protecție românilor care ajung să fie subcontractorii unor firme de mâna a doua din Europa, pentru că practic, banii se duc la străini în timp ce toată munca o desfășoară românul. Iar când asta se întâmpla la noi acasă, situația poate fi considerată inacceptabilă.
Olandezii de la Van Oord sunt exact din categoria aia de nesimțiți care au sosit aici pretinzând că sunt seriozitatea întruchipată, au dat statului român și firmelor cu care au lucrat țepe de milioane de euro și au dispărut în ceață, râzând probabil în hohote de naivitatea fratelui mai sărac din sud-estul Europei.
Credeți că exagerăm? Haideți să urmărim cifrele. 270 de milioane de euro au încasat olandezii în România, pentru a lărgi câteva bucăți de plajă și a lungi digul de nord din port. Credeți că au plătit impozit pe profit pentru banii respectiv? Nici vorbă. Dând dovadă de cea mai curată nesimțire, băiețașii ăștia au declarat, contabil, pierderi de aproape 45 de milioane de euro.
Unde s-au dus banii? A verificat cineva? NU, evident.
Probabil vreo consultanță către firma mamă sau către vreun offshore și astfel toți banii au dispărut. O țeapă dată, așa cum spuneam, proștilor de români, pe care, culmea, exact olandezii îi țin afară din zona Schengen.
Și țeapa nu s-a oprit aici. Marile lucrări cu care s-au lăudat olandezii pe litoralul românesc au fost în realitate efectuate de proștii de români, prin firmele lor, că doar nu era să-și rupă unghiuțele olandezii. Una dintre firmele care a efectuat cea mai mare parte a lucrărilor câștigate de olandezi la licitații, a fost Comprest Util. Firma românească a semnalat de mai multe ori, încă din timpul lucrărilor, că partenerii lor uită să cam plătească, așa cum se convenise în înțelegerea financiară. Pentru a duce la capăt lucrările, Van Oord și-a asumat totul, indiferent de plată, indiferent de sumă, semnând chiar un document prin care se obliga să plătească orice datorie. Lucrarea s-a terminat, chiar cu o lună și jumătate înainte de termen, statul român a achitat ce a avut de achitat, Van Oord și-a luat banii, dar a uitat să-și mai plătească partenerul român, oferindu-i cadou o țeapă de un milion de euro. Adică le-a tras-o celor de la Comprest în cel mai dulce stil românesc.
Din acel moment, reprezentanții Van Oord n-au mai recunoscut nicio plată, nicio datorie și cred că dacă-i întrebam, nici nu ar fi fost foarte siguri că a existat Comprest în cursul lucrărilor. Mai mult decât atât, au încercat să-și bată joc și de instanțele românești, explicând că există două entități separate. O sucursală a Van Oord în Constanța care ar trebui executată (normal, bate vântul în conturile lor) și firma mamă de la Olanda, căreia nu-i pute gura, deși a mâncat usturoi. Mult.
Avocații firmei Comprest nu s-au lăsat păcăliți și au cerut insolvența firmei Van Oord. Adică firma nesimțiților șefi din Olanda, nu cea a trepădușilor de pe litoral. Instanța a fost, surprinzător, de acord cu partea română a filmului și a respins contestațiile olandezilor, acceptând insolvența firmei mamă. Desigur, decizia nu este definitivă, iar olandezii au atacat-o deja cu două contestații. Una în anulare, cealaltă în revizure. Scopul este unul singur, ca firma mamă, aia cu banii din Olanda, să nu poate fi atinsă, iar datoriile să fie solicitate sucursalei de aici, care nu are cu ce plăti. Frumoasă țeapă, nu?
Dacă privești întâmpinările făcute în fața instanței, modul de a pune problema acestor olandezi este ceva incredibil. Domnii de la Van Oord aleg să interpreteze prevederile Codului de procedură Civilă, după cum convine interesului lor, chiar dacă asta înseamnă că văd lucrurile diferit, în funcție de speță.
Spre exemplu, pentru a opri insolvența decisă de Curtea de Apel Constanța, avocatul Van Oord susține că sucursala trebuie trasa la răspundere ca entitate separată. Același avocat însă a depus înscrisuri prin care arată că, legea românească nu permite ca o sucursală să vină la judecată în nume propriu. Adică exact invers, comparativ cu primele înscrisuri.
De ce face asta avocatul? Pentru a trage de timp și a nu plăti datoriile.
În alte țări puteai fi închis pentru o asemenea bătaie de joc la adresa instanței. Nu și la noi. Și exemplele nu se opresc aici.
Disperați să oprească procedura de insolvență avocații pretind, în susținerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință, că ”sucursalele nu au personalitate juridică, nu au patrimoniu propriu, distinct de cel al societății mame, fiind dependente economic în totalitate de societatea mamă, atât veniturile, cât și datoriile unei sucursale se transferă societății mamă care are personalitate juridică.”
Aceiași avocați, însă, încercând să obțină retractarea deciziei Curții de Apel prin care s-a dispus trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței, Van Oord sucursala Constanța spun că, ”nu se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței față de Van Oord BV câtă vreme Van Oord sucursala Constanța a demonstrat că situația sa financiară, INDEPENDENTĂ DE SITUAȚIA FINANCIARĂ A VAN OORD BV este, una foarte bună … Van Oord sucursala Constanța, la data de 28.02.2017, dispunea de lichidități în cuantum de 3.423.599,57 lei… în cursul lunii martie 2017, Van Oord a efectuat numeroase plăți către angajați, furnizori, precum și către bugetul de stat ”.
Credeți că s-au oprit aici? Nu, nici vorbă.
Atunci când încearcă să reformeze, prin revizuire sau contestație în anulare, decizia 321/2018, pretinde că Van Oord sucursala Constanța ESTE O ENTITATE JURIDICĂ DISTINCTĂ DE VAN OORD BV, precum și faptul că patrimoniul propriu al Van Oord sucursala Constanța – IDEPENDENT de cel al firmei mamă- reflectă inexisitența unei stări de insolvabilitate.
Atunci, însă, când încearcă să tergiverseze deschiderea procedurii insolvenței în cadrul procesual limitativ determinat de art. 43 alin.(7) din Legea nr. 85/2014, pretinde că Van Oord sucursala Constanța este o entitate lipsită de personalitate juridică, ce nu are patrimoniu propriu și care este dependentă financiar întru totul de Van Oord BV.
Nu ar fi fost mai simplu, domnilor de la Van Oord, să vă plătiți datoria de un milion de euro, pentru care subcontractorul dumneavoastră a plătit taxe și impozite?
Doi ani de zile au tergiversat procesul până acum olandezii. Între timp banii din conturi au dispărut, sucursala românească a fost înlocuită pentru viitoarele licitații cu o altă sucursală de prin Israel. Statul român a fost păgubit dramatic de impozite și taxe de milioane de euro, românii care au lucrat pentru olandezi la fel, dar nimeni nu se sesizează. Nu suntem noi proști?
Dincolo de toate aceste jocuri de-a baba oarba cu instanța, în curând, Van Oord va înfrunta insolvența. În acel moment, toate actele vor fi la dispoziția firmei păgubite, așa că reprezentanții Comprest vor ști exact cum s-au ”sifonat” banii către țara mamă. Sperăm ca în acel moment actele să fie făcute publice, ca să învețe toate firmele românești cum se poate face ca în România să încasezi 275 de milioane de euro și să declari pierdere, fără ca nicio autoritate să îți pună întrebări.
