S-a spus că Radu Mazăre nu poate fi extrădat, deoarece România nu are un tratat special de extrădare semnat cu Madagascarul. Nimic mai fals! Prin acest articol artăm exact care este baza legală, pe care statul român urmează să o utilizeze în vederea aducerii în țară a infractorului Radu Mazăre.
Convenția UN, semnată de România (2003) și Madagascar (2004)
Republica Madagascar este semnatara Convenției de la New York, din 31 octombrie 2003, pe care a ratificat-o pe 22 septembrie 2004 (este vorba despre Convenția Națiunilor Unite Împotriva Corupției), semnată și de România, la Merida, la 9 decembrie 2003.
Cu alte cuvinte, această Convenție reprezintă documentul specific semnat de țara noastră cu Republica Madagascar, prin care sunt stabilite condițiile extrădării.
Totodată, în anul 2014, Madagascarul a reintrat în Uniunea Africană, după ce fusese suspendată timp de cinci ani, din pricina instabilității politice și instituționale.
Madagascar are un regim semi-prezidențial, în care Președintele Republicii este și șeful statului, în timp ce primul-ministru conduce executivul. Puterea legislativă este exercitată prin intermediul Adunării Naționale și Senatului. Republica insulară are un sistem de drept civil, guvernat de legea supremă care este Constituția.
Odată ratificate, toate Convențiile fac parte integrantă a sistemului juridic malgaș, și sunt asimilate în Constituție fiind considerate mai presus de legislația națională.
Sub puterea Curții Constituționale, sistemul judiciar din Madagascar are trei sub-ramificații (ordinare, administrative și financiare) guvernate de trei instituții diferite: Curtea de Casație, Consiliul de Stat și Curtea de Conturi (Curtea Auditorilor).
Cine face cercetările penale în Madagascar, și instituțiile anti-corupție
Cercetările penale sunt efectuate de Biroul Procuraturii, care, la fel ca și în România, trebuie să-și susțină cazurile și acuzațiile în fața unei instanțe de judecată. În materie de corupție, orice anchetă preliminară cade în responsabilitatea Biroului Independent Anti-Corupție (BIANCO) și a secției de cercetări penale din cadrul poliției.
Principalele instituții anti-corupție sunt BIANCO și Comisia de Apărare a Integrității (CSI). Principala legislație anti-corupție se referă la Legea Anti-Corupție Nr. 2004-030 și Legea împotriva Spălării Banilor Nr. 2004-020. O circulară a Ministerului Justiției reglementează politica penală și chestiunile anti-corupție.
În ultimii ani, Madagascarul a dezvoltat un sistem de evidență statistică pentru criminalitate dar și o strategie națională anti-corupție.
Extrădarea ; transferul persoanelor condamnate; transferul de proceduri penale
Extrădarea este reglementată prin, două tratate bilaterale, trei tratate regionale și un număr de alte tratate multilaterale, la care Madagascarul este parte, iar în subsidiar prin Legea Extrădării din 1927 și Legea Nr. 2004-020.
Republica Madagascar nu are nevoie de un tratat special pentru a extrăda. De cele mai multe ori, extrădarea se face în baza politicii de reciprocitate și a curtoaziei internaționale. Extradarea se bazează pe principiile dublei criminalități, proporționalității și specificității cazului.
Sentințele pentru care se face extrădarea sunt în mod obișnuit cele cu pedepse mari, care includ și privarea de libertate, sancționate cu minim doi ani de închisoare, și care fac parte din Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției. Folosind Convenția ca bază legală, toate infracțiunie stipulate în aceasta pot genera extrădarea. Dacă o persoană este urmărită pentru mai multe infracțiuni, aceasta este extrădabilă, doar în situația în care, pedepsele însumate ating pragul de doi ani de închisoare.
Este exclusă extrădarea pentru motive politice. Totodată, spălarea de bani nu este considerată încă infracțiune în Madagascar (conform art. 54, Legea Nr. 2004-020), și nici corupția nu este infracțiune din perspectiva principiilor generale de drept, iar extrădarea pentru chestiuni ce țin de sfera evaziunii fiscale nu sunt permise în mod explicit dar sunt posibile printr-o decizie administrativă.
Cum poate fi o persoană arestată în Madagascar
Republica Madagascar execută arestări atunci când este notificată de către INTERPOL cu Alertă Roșie (Red Notice). Acest tip de alertă include datele de indentificare ale persoanei vizate, precum numele, vârsta, naționalitatea, culoarea părului, înălțimea, eventual fotografii sau chiar amprente.
La cererea unui stat membru, INTERPOL poate emite o Alertă Roșie, cu respectarea reglementărilor și statutului instituției, dar aceasta nu este și nu substituie un mandat internațional de arestare.
Circuitul birocratic în speța Radu Mazăre
În cazul lui Radu Mazăre, imediat după fuga acestuia din țară, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a emis un mandat de urmărire internațională, document transmis în copie la finalul lunii februarie 2018 ambasadei Republicii Madagascar, prin intermediul ambasadei române din Roma.
La momentul respectiv, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) avea informații că Radu Mazăre solicitase permis de şedere pe teritoriul Republicii Madagascar, situație în care, în baza mandatului internațional trimis către partea malgaşă, statul român a încercat să blocheze demersul fostului primar.
În aceste împrejurări, fiind notificat cu privire la situația juridică a fugarului Radu Mazăre, ministrul de externe al Madagascarului l-a convocat pe Serge Sorinel Rameau, consul onorific al Madagscarului la Bucureşti, în vederea culegerii unor informații, din surse colaterale, despre persoana vizată – având în vedere că malgașii nu știau foarte bine care sunt implicațiile acestui caz din țara noastră, și cine este mai exact Radu Mazăre.
Procedura de extrădare a Madagascarului
În baza Articolului 5(1) din Legea Extrădării, Madagascarul nu-și extrădează cetățenii, în timp ce, conform Articolului 51(h) din Legea Nr. 2004-020, naționalitatea este un motiv opțional de refuz.
Unele tratate la care Madagascarul este parte, stabilesc obligația extrădării sau a urmăririi penale (de exemplu art. 2, coroborat cu 2, din Tratatul cu Franța), precum și posibilitatea aplicării unor pedepse străine pe teritoriul republicii (așa cum apare de exemplu, la art. 60 din Convenția generală privind cooperarea în materie de justiție între 12 state din regiune).
Procedură de extrădare are atât o fază juridică, cât și una administrativă. Deciziile nu sunt atacabile. Discriminarea constituie motiv obligatoriu pentru refuzul extrădării, în conformitate cu articolul 50 (b) din Legea nr. 2004-020. Nu există vreo obligație legală de a consulta statul solicitant înainte de a refuza o cerere de extrădare.
În Madagascar procedura de extrădare durează aproximativ două luni iar Legea extrădării prevede termene specifice.
Procedura simplificată de extrădare
Există însă și o procedură simplificată de extrădare, pentru situația în care, persoana căutată este de acord să fie extrădată. Dacă persoana pentru care se cere extrădarea semnează un acord, în baza Articolului 15 din Legea Extrădării și a Articolului 61 din Legea Nr. 2004-020, extrădarea se poate face printr-un simplu protocol între ministerele de justiție ale celor două părți (state).
În asemenea situații, instanța de judecată evaluează doar cerințele legale privind extrădarea, nu și probele privind comiterea infracțiunii de care este acuzată persoana căutată.
Ce face în prezent partea română în dosarul Radu Mazăre
Toate aceste date și informații sunt aduse la în mod obligatoriu la cunoștința persoanei care face obiectul cerării de extrădare. În cazul în care persoana vizată nu-și dă consimţământul pentru procedura simplificată de extrădare, atunci, urmează ca o instanță din Republica Madagascar să stabilească dacă aprobă sau nu solicitarea.
Din acest motiv, în speța Radu Mazăre, înțelegând că acesta n-a fost de acord să fie extrădat, ministerul justiției urmează să trimită în Madagascar un dosar complex, în care se răgăsesc, pe lângă cererea oficială de extrădare, și sentințele judecătorești, precum și o evidențiere a probelor care au stat la baza condamnărilor pronunțate în România.
