Teatrul de Stat Constanța a intrat fără îndoială într-o etapă mult mai bună a existenței sale. Scăpat de conducerea neperformantă impusă de Nicușor Constantinescu, TSC este condus de aproximativ o lună de regizorul Erwin Șimșensohn, adus de la București de președintele CJC Horia Țuțuianu, mai ales pentru calitățile sale în managementul instituțiilor de cultură.
Este probabil una dintre puținele decizii bune a președintelui CJC (sau a cui i-o fi propus-o) iar asta începe să se vadă, prin modul în care noul director sudează echipa teatrală în jurul lui dar și prin modul în care începe să-și impună viziunea asupra spectacolelor care trebuie jucate la TSC. Directorul vrea o serie de spectacole ”mari” la teatrul din Constanța și spune că va face orice pentru a le aduce. Spectacolul prezentat ieri, în cadrul unei conferințe de presă, ”Billy Șchiopul”, este doar primul din seria pieselor de calibru ce se vor juca pe scena de la fostul teatru Fantasio.
Simplu fapt că vorbim de un spectacol regizat de Vlad Massaci, unul dintre cei mai apreciați regizori ai generației lui, un om cerut de toate marile teatre ale României, arată că noul director nu glumește când spune că vrea să ridice mult nivelul pieselor jucate la Constanța. De altfel, atât Erwin Șimșensohn cât și Vlad Massaci au recunoscut, în fața presei, că doar printr-un mare noroc a reușit regizorul să ajungă la malul mării, programul lui fiind ocupat pentru doi ani de-acum încolo.
”Billy Șchiopul” e regizat de Vlad Massaci dar a beneficiat și de scenografia de senzație a Iulianei Vîlsan, o constănțeancă talentată care nu a mai lucrat niciodată în orașul ei natal. Din distribuția piesei fac parte Nicodim Ungureanu, Vlad Bîrzanu / Vlad Lință, Laura Crăciun, Mirela Pană, Mihai Sorin Vasilescu, Marian Adochiței, Andrei Cantaragiu, Otilia Nicoară, Mircea Dumitru Siromașenco. O combinație interesantă între numele mari ale teatrului nostru și câțiva colaboratori tineri aduși special de la București, pentru a ajuta.
”Dacă, văzând spectacolul, cineva se întreabă de ce l-ar interesa pe el ce se întâmplă într-un sat din indepărtata Irlanda și ce relevanță are asta pentru spectatorul din România, aș vrea să atrag atenția asupra faptului că cele două lumi, aflate la distanță așa de mare, sunt uluitor de similare. Mereu m-a mirat această asemănare dintre români și irlandezi. Cred că asemănarea stă într-o istorie similară a sărăciei și opresiunii care ne-a modelat de-a lungul timpului și ne-a dat și o armă a supraviețuirii: umorul. Similar totuși, nu identic. Rămâne ca spectatorii să descopere singuri aceste similitudini. Sunt atât de evidente încât nu vreau să le enumăr aici. Piesa lui Martin McDonagh vorbește despre umanitatea celor care par sălbatici, cruzi și lipsiți de orice empatie, dar care în sinea lor păstrează multă milă, înțelegere și dragoste pentru semeni. Personajul principal, insă, este limbajul. E un text despre cum oamenii simpli, neștiutori în ale corectitudinii politice, folosesc limba ca să exprime ce gândesc, nu ca să ascundă ce gândesc. E o comedie neagră, care, în fond, ne spune că nu cuvântul e cel care jignește ci atitudinea. E ca atunci când un copil iți trântește în față un adevăr dar o face cu toată candoarea. De altfel, un copil a spus „regele e gol”. Personajele lui McDonagh nu sunt altceva decât niște adulți care și-au păstrat candoarea de copii. Relațiile dintre ei nu sunt idilice dar sunt cinstite. Iată o atitudine de care ne îndepărtăm din ce în ce mai mult, din păcate.” explică regizorul Vlad Massaci.
Mergeți, așadar, să vedeți Billy Șchiopul, pentru că e o piesă de calibru mare, cum rar a văzut Constanța în ultimii ani. Pentru detalii, legat de modul în care puteți achiziționa biletele, accesați http://teatruldestatconstanta.ro/.