Conform datelor prezentate de Institutul Național de Statistică, Direcția Județeană Constanța, salariile din turismul de pe litoral sunt incredibil de mici.
Datele prezentate de INS, în noul Anuar Statistic 2018, publicat în aprilie anul acesta, reflectă o imagine pe cât de cruntă, pe atât de elocventă: pierdem forța de muncă din cauza evaziunii din turism!
Încă de acum 3 ani, patronatele din turism au început să susțină că nu mai găsesc oameni, solicitând să le fie permis să lucreze cu angajați din exteriorul Uniunii Europene. Vizate pentru recrutare au fost încă de la început state bananiere, în care oamenii trăiesc în colibe din paie, fără apă curentă și electricitate.
Doar acest gen de muncă, la limita sclavagismului, mai poate satisface nevoile patronilor de restaurante și hoteluri de pe litoralul românesc, care trăiesc cu împresia, greșită spun eu, că din pricina pretențiilor prea mari ale angajaților nu le merg lor afacerile așa cum și-ar dori.
Turismul fie plătește foarte prost, fie NU SE DECLARĂ !
Revenind la cifre, aflăm din Anuarul Statistic pe 2018 că în județul Constanța, salariile cele mai mari sunt în sectorul energetic (producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă şi aer condiţionat) unde venitul NET lunar se ridica la 5047 lei.
Pe locul secund se află, ce să vezi, administrația publică și militarii (sistemul de apărare), sector în care, salariul mediu NET lunar, atingea în 2017 valoare de 3832 lei. Pe poziția următoare, în ordine, avem industria extractivă (petrol și gaze) cu un venit mediu NET de 3503 lei pe lună.
Turismul, că despre asta discutăm, se află la coada întregului clasament, salariile din acest domeniu fiind mai mici și decât cele din transporturi, construcții, învățământ, comerț și orice vă mai puteți imagina. Astfel, la nivelul anului 2017, în turismul din Constanța se câștiga un salariu mediu NET lunar de 1356 lei.
Ei bine, în condițiile prezentate, chiar anul trecut cam pe vremea asta, Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) condusă de Mohammad Murad, țipa ca din gură de șarpe că nu mai găsește oameni în România. Dar cu aceste salarii, nici nu este de mirare că oamenii preferă să lucreze în alte state europene, și nu în hotelurile și restaurantele noastre.
Încă din vara trecută, Murad a cerut și obținut acordul guvernului, pentru mărirea contingentului de cetățeni non-UE (în speță etiopieni), care să poată fi angajați în turism. Iar toate aceste demersuri au fost posibile sub pretextul existenței unei crize a forței de muncă.
De ce tocmai etiopieni?
Potrivit unui raport al Comisiei de Investiții din Etiopia „salariul mediu al muncitorilor din fabricile de piele este de 45 USD pe lună, în timp ce salariul minim în Guangdong, China este de aproximativ 300 USD”.
Pe de altă parte, în raport se menționează că „salariile în Etiopia variază de la 35 la 40 de dolari pe lună, cu mult sub media salariilor din China, de 629 dolari pe lună.”
Își poate cineva imagina, că azi în Mamaia, salariile sunt chiar atât de mici? Cu siguranță, nu! În această situație este legitim să ne întrebăm dacă salariile lucrătorilor din turism sunt declarate corect?
Cu alte cuvinte, pe cifre oficiale și nu pe vorbe, Statistica ne face un tablou foarte clar asupra modului în care înțeleg patronatele din turism să-și respecte angajații și să facă afaceri.