La doar 6 luni după intrarea în vigoare a primei legi a societăților comerciale din România, de după revoluție, în vara lui 1991 era înmatriculată la Constanța societatea “SOLETA SRL” care avea să administreze, de la finalul lunii iulie, restaurantul cu același nume.
Așezată cu fața spre mare, la parterul blocului RM de pe strada Mircea cel Bătrăn Nr. 49-51, terasa “Restaurant Patiserie SOLETA” era fără îndoială una dintre cele mai tari locații din oraș, la momentul respectiv.
Aici chiuleau liceenii de la Mircea, aici veneau studenții străini să mănânce, se discutau afaceri, politică și alte mărunțișuri ale începuturilor capitalismului românesc, și tot aici trăgeau cu urechea noile servicii secrete. Aveau cele mai bune spaghete milaneze din oraș, vedere spre plaja Modern, și desigur, nelipsita băutură Coca-Cola, proaspăt intrată pe piața românească (cei de la Pepsi-Cola erau deja prezenți).
Capitalism însemna Coca-Cola
Apropo de Coca-Cola, așa cum se poate observa și-n imaginile alăturate, logoul acestei companii apărea atunci cam pe toate reclamele luminoase din România, grație unei politici agresive de marketing.
La momentul respectiv, orice proprietar de bufet, bar, restaurant sau magazin alimentar care nu-și permitea financiar realizarea unei reclame luminoase, putea apela la ajutorul companiei americane. Parteneriatul presupunea ca toate costurile realizării reclamei să fie suportate integral de Coca-Cola, singura condiție fiind aceea ca logoul companiei de băuturi răcoritoare să ocupe mare parte din suprafața reclamei, locația fiind totodată obligată să ofere exclusivitate la vânzare acestei mărci.
SOLETA și începuturile comunității libaneze din Constanța
Din câte se pare, restaurantul a aparținut încă de la început unui grup de afaceriști libanezi, sosiți la studii în țara noastră înainte de 1989. Conform propriilor sale declarații, la opt ani de la înființare, în 1999, “SOLETA” a fost cumpărat de Nassar Ghaleb (actualul proprietar al “Cambridge School” din Constanța, fosta “Școală Libaneză”), născut în ’62 în Liban.
Libanezul provine dintr-o familie numeroasă, cu 6 frați și 3 surori, toți implicați în diverse afaceri dezvoltate pe relația cu România – mai ales că între cele două state exista un acord comercial promovat de fostul guvern comunist încă din 1967.
Ghaleb este fratele mai mic al cunoscutului afacerist Nassar Nassar, cel care a fondat în 1994 “Școala Libaneză” din București, căsătorit cu Rodica Nassar (deputat din partea PSD, legislaturile 2000 – 2016, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și fost secretar de stat la sănătate).
Despre Rodica Nassar presa centrală a scris că este o apropiată a lui Ion Iliescu, iar prin înființarea școlilor libaneze (primele instituții de învățământ privat din țara noastră) fostul președinte ar fi cultivat relațiile de apropriere cu statele Orientului Mijlociu.
Născută, coincidență sau nu, tot în Teleorman, Rodica Nassar deține și-n prezent o poziție de forță în PSD, aceasta fiind propusă în 2018 de Gabriela Firea pentru funcția de secretar general al partidului (în locul lui Codrin Ștefănescu), în timp ce Viorica Dăncilă și-a dorit-o chiar ministru al sănătății. De altfel, soții Nassar sunt și nașii de cununie ai fiicei fostului primar al Sectorului 2 al capitalei (2000-2016) Neculai Onțanu.
SOLETA – de la familia Nassar la consulul Libanului
Revenind la restaurantul “SOLETA” din Constanța, ultimii proprietari din acte ai afacerii sunt Charbel Joseph Maroun, consulul onorific al Libanului în România, cu 84%, și Viorica Ionescu, născută în 1963 în București, care a deținut diferența de 16%.
Afacerea a funcționat până spre finalul anului 2002, ulterior locația fiind preluată de proprietarii restaurantului cu specific italian Scapino, fiind realizate mai multe lucrări pentru extinderea spațiului. În anul 2004 cei de la Scapino eu efectuat o nouă extindere, prin asamblarea terasei acoperite cu vedere spre mare care funcționează și azi.
Radu Mazăre, umbrela Orientului Mijlociu la Constanța
Beneficiarii unei poziții de forță la nivelul conducerii PSD central, libanezii au întreținut relații apropiate și cu structurile locale din Constanța unde familia Mazăre le-a servit, ani la rând, drept umbrelă pentru dezvoltarea afacerilor pe litoral.
Nu mai departe, pe 16 decembrie 2014, cu doar câteva luni înainte ca Radu Mazăre să fie debarcat forțat de la conducerea orașului, Alexandru Mazăre, fratele primarului, a fost invitat de onoare la deschiderea restaurantului libanez “Voila” de pe bulevardul Tomis.
Fără îndoială, ca și-n alte situații similare, atunci când Radu Mazăre a ajuns primar a primit spre îngrijire, de la cel mai înalt nivel al statului, mai multe afaceri deja existente în Constanța, printre care s-au numărat și cele ale comunității libaneze.
Iar dacă aruncăm o privire peste declarațiile de avere ale deputatei Nassar, pe lângă sume importante de bani observăm o mulțime de proprietăți imobiliare în Liban și Egipt, zone pentru care și Radu Mazăre dezvoltase o anumită afinitate.
Povestind toate acestea, ne amintim desigur de misteriosul miliardar egiptean, Samih Sawiris, care s-a decis peste noapte, prin vara lui 2011, să-și doneze până la o treime din avere unui ONG din Constanța, din sfera de influență a primarului Mazăre. Cei doi se știau încă din vara lui 2009, cel puțin așa rezultă din declarațiile lui Radu Mazăre.
La scurt timp după vizita sa la Constanța, egipteanul a devenit acționar majoritar cu 53% al postului EuroNews, stație care avea să trateze foarte blând condamnarea definitivă primită de Radu Mazăre pentru acte de corupție.
Presa a speculat că-n spatele achiziționării celebrului post de știri s-ar afla interesele marii puteri de la răsărit, Samih Sawiris primind contracte în sfera de influență a Federației Ruse în schimbul influenței sale în presa europeană.
Nu vrem să insinuăm că între personajele și evenimentele amintite ar exista legături directe, dar toate informațiile prezentate creionează cu siguranță o anumită stare de fapt, insuficient cunoscută de contribuabilul român.
Și totul a plecat de la un simplu restaurant libanez, construit în anii 90.
