Grigore Comănescu este om de afaceri. Nu genul ăla de om de afaceri care a fost șoferul unui politician și s-a trezit cu zeci de firme profitabile pe numele lui. E omul de afaceri care a pornit de jos și care ți-ar putea explica, în orice moment, cum și-a construit grupul de firme și, mai ales, cum și-a construit reputația că este un afacerist serios și corect, o reputație neștirbită în ultimii 40 de ani. O reputație confirmată prin parteneriatul cu NATO care l-a dorit colaborator în acțiunile desfășurate în România sau prin zecile de premii oferite de statul român, pentru simplul fapt că afaceristul constănțean nu a întârziat niciodată cu plata taxelor și impozitelor, care, nu sunt deloc de neglijat.
Societățile pe care le patronează au, în acest moment, peste 600 de angajați, care și-au primit banii în fiecare lună, fără o oră întârziere. Și vorbim de salarii decente, nu de minime pe hârtie și încă puțin la negru, cum se practică pe meleagurile noastre.
Nu ridicăm ode afaceristului Grigore Comănescu, deși am putea s-o facem, există argumentele potrivite. Informațiile pe care vi le-am prezentat în deschiderea acestui articol sunt relevante pentru restul poveștii.
Pentru că trăim în România și, nu-i așa, când ajungi să ridici o afaceri solidă, cu 600 de angajați, cu forță de a duce la bun sfârșit orice lucrare ți se solicită, cu expertiză serioasă și cu argumente pentru a fi primul solicitat în domeniul tău de activitate, atunci, cu siguranță, vor apărea niște băieți deștepți care să dorească ori să te termine, ori să te preia cu totul.
Iar Grigore Comănescu, exact asta a pățit. S-a trezit într-un război, la care nu se aștepta, pe trei fronturi, cu băieții deștepți din Constanța. Trei războaie diferite, cu un singur lucru în comun. De fiecare dată, numele Hasotti apărea, obsesiv, în tabăra celor care doreau să-l distrugă. Doar că afaceristul n-a fost unul dintre aceia care să cedeze și să plece în lume. A preferat să se lupte, proces după proces, și, după mulți ani, a reușit să câștige războaiele cu golanii care au dorit să-l termine.
Pe malul lacului Siughiol, Grigore Comănescu ridică un complex hotelier. Descoperă însă rapid că fenomenul eroziunii malului îi va distruge clădirea care e mai mare inundată în subsol. Solicită Apelor Române să consolideze malul dar… statul nu are bani. Cere voie să consolideze malul pe banii lui, primește aprobare, dar după finalizarea lucrărilor se trezește impozitat de Primăria Năvodari cu frumoasa sumă de două milioane de euro, pentru că ar fi folosit acel teren, fără acordul instituției. O aberație juridică pe care n-a mai văzut-o nimeni în România până acum. Urmează ani de procese cu Prmăria Năvodari și penalul Nicolae Matei, care poate fi văzut deseori în sala de judecată sfătuit de avocatul Ionel Hasotti. Prietenia celor doi nu e una nouă. Primul care a sărit să apere infractorul Nicolae Matei, atunci când acesta a fost arestat, a fost chiar senatorul liberal Puiu Hasotti, care a organizat un protest în plină stradă pentru a susține primarul arestat.
În mijlocul acestui război, după ce s-a trezit somat de Primăria Năvodari să plătească două milioane de euro pe care nu i-a datorat niciodată, Grigore Comănescu află că partenerul olandez Van Oord refuză să-i mai plătească o sumă restantă de un milion de euro. Începe și aici o serie de procese, pentru a-și recupera paguba. Pentru o societate mai mică, lipsa unui milion de euro putea însemna liniștit falimentul. Din fericire, firmele lui Grigore Comănescu au avut resursele necesare pentru a se finanța. Și în aceste procese, avocatul Ionel Hasotti a fost văzut intrând în sală și asistând la procesele dintre cele două părți. Procesele au durat aproape trei ani, dar într-un final Van Oord a fost obligată să-și achite datoriile către subcontractorul român.
Și a urmat lovitura numărul trei. Grigore Comănescu s-a văzut deposedat, printr-un fals grosolan, de o parte importantă din cariera de piatră pe care o exploata la Sibioara. Două babe, care în mod normal și-ar trăi pensia urmărind Antena 3 și seriale turcești, au realizat la bătrânețe că bunicul lor avea la Sibioara un teren, exact unde era cariera afaceristului. Și au găsit resursele necesare financiare pentru a-l angaja pe cel mai mare specialist în retrocedări din județ. Ați ghicit, Ionel Hasotti. Cine altul?
Procesele s-au desfășurat greu, și durează deja de mai bine de șapte ani. Povestea ar putea fi oricând subiectul unei cărți despre mafia care dorește să distrugă un afacerist. O mafie din care fac parte politicieni, judecători, prefecți, avocați, funcționari. O gașcă toxică așa cum numai la Constanța se putea construi.
În mjlocul tuturor acestor încercări teribil de a-l pune jos, Grigore Comănescu reacționează și organizează un protest de anvergură, în oraș, finalizat în fața Prefecturii acolo unde este depus un sicriu al dreptății, care în opinia afaceristului a murit. În mijlocul protestului, omul de afaceri spune lucrurilor pe nume și vorbește despre grupul infracțional organizat care dorește să-l falimenteze.
Culmea, ca reacție la acele declarații, nu se sesizează Ionel Hasotti ci fratele acestuia, senatorul Puiu Hasotti, la acea vreme încă un politician aflat la vârf. Acesta deschide împotriva lui Grigore Comănescu un nou proces, acuzându-l de calomnie. Disputa se deschide la Constanța, dar simțind că judecătorii nu oferă un tratament corect aici, se cere strămutarea la Tulcea. Culmea, nici la Tulcea lucrurile nu sunt tratate cu seriozitate, așa că e nevoie ca disputa să se mute la Galați.
Într-un final, după ce speța se plimbă în două rânduri între Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, afaceristul Grigore Comănescu a reușit săptămâna aceasta să câștige, instanța arătând, fără dubiu, că Puiu Hasotti nu a fost cu nimic calomniat de spusele celui reclamat.
Interesant de menționat că pentru o perioadă, avocatul lui Puiu Hasotti a fost chiar Ion Stelian, care a fost obligat să renunțe la caz atunci când a ajuns deputat. Asta doar așa, ca să vedeți cât de mare e forța familiei Hasotti, încă.
Grigore Comănescu a reușit, în ani de zile de procese obositoare, stresante, să îi învingă pe cei care-și puseseră în cap să-l distrugă.
Ce s-ar fi întâmplat însă, domnilor din justiție, care aveți rolul să vegheați asupra vieții noastre, dacă omul respectiv era distrus, falimentat, dus la sapă de lemn? Ce s-ar fi întâmplat dacă îl lăsau nervii și alegea să-și curme zilele, măcinat de loviturile pe care le primea una după alta? Puneați capul liniștit pe pernă, domnilor din justiție, dacă 600 de angajați și implicit familiile lor rămâneau fără salariul lunar, pentru că ați ales să închideți ochii și să ignorați jocurile murdare prin care un grup infracțional, vizibil de pe lună, se juca cu soarta acestor oameni?
Ce nu înțelegeți dumneavoastră, domnilor polițiști, procurori, judecători, e că grupurile astea de nenorociți trebuie curmate din fașă, pentru că într-o zi, s-ar putea chiar dumneavoastră să deveniți ținta, să intrați în malaxorul lor. S-au mai văzut cazuri, așa că măcar pentru acest motiv, deschideți bine ochii și apărați oamenii de bună credință, care aduc plusvaloare comunității locale și naționale, pentru că fără ei corupția va învinge iremediabil iar noi toți vom dispărea, pe alte meleaguri, căutând o viață mai bună.
