Steaua a reusit un miracol pe care niciunul dintre noi nu-l credea posibil. Am ras cu totii pe la colturi de Becali, patronul care spunea pe la toate posturile tv ca inca mai crede in calificare. Un Latovlevici fantastic si un Chiriches printr-un eurogol ne-au aratat insa ca de Steaua nu se rade. Ne-au aratat ca atat timp cat crezi in sansa ta, nu-ti ramane decat sa lupti si poti reusi.Am vazut la inceputul meciului un Ajax adormit, somnolent de-a dreptul si chiar m-am gandit ca merita invinsi. Pentru aroganta de a-si permite sa doarma in fata unui public atat de frumos si de viu. Pentru greseala de a crede ca 2-0 e un scor care-ti permite sa tratezi un meci cu superioritate si indiferenta.Echipa lui Reghecampf a profitat insa. A atacat poarta chiar daca a jucat cu un mijloc improvizat.Si chiar daca Steaua a atacat si Ajaxul a fost cel care a ratat primul, in momentele alea cu totii, cei care priveam meciul, am inteles ca daca lucrurile decurg la fel in continuare, vom asista la o minune. A urmat apoi, o lovitura indirecta din cativa metri, in care eu personal n-am crezut. Lumea din jurul meu se bucura de un gol ca si facut, dar n-a fost sa fie. Sunt faze dificile, in care zidul e pe linia portii si e greu sa inscrii. Si am avut dreptate.Golul din finalul primei reprize a fost o descatusare. Si pentru Steaua dar si pentru noi cei care priveam. Sunt convins ca daca nu s-ar fi inscris in prima repriza, totul ar fi devenit de domeniul imposibilului. Latovlevici, dintr-o pasa de zile mari a lui Chiriches, a inscris si a devenit, daca mai era cazul, noul erou al echipei. Era 1-0 si cu totii am inteles ca nimic nu e imposibil, ca se poate. Repriza secunda nu s-a derulat mult diferita de prima. Ba poate Steaua a fost chiar mai increzatoare in sansa ei decat in primele 45 de minute. Mai surprinzator decat faptul ca echipa ros-albastra s-au mutat cu tot efectivul in careul olandez a fost faptul ca Ajax nu a avut replica. Greu de inteles reactia olandezilor, tarzie si in cele mai multe cazuri destul de firava. Poate ca totusi Steaua a reusit sa domine psihic prin jocul ei, inainte de orice. Mergand mai departe, imi permit sa spun ca la golul lui Chiriches, as fi vrut sa vad cadre cu toti jurnalistii care au ras de Becali pentru ca si-a permis sa viseze. Un eurogol, de la 25 de metri, cum rar vezi, a trezit din amortire suporterii din toata tara asta. Pentru ca golul a venit atunci cand probabil putina lume il mai astepta. Am fost convins ca Ajax va inscrie in prelungiri, la fel cum am fost convins ca vom rata victoria la penaltiuri. Pentru ca asa sunt eu, pesimist. Ma bucur ca m-am inselat. Si recunosc, imi place sa vad figura lui Becali razand de un Stiucan sau Banciu. Am obiceiul asta de-a tine cu omul care e impotriva tuturor, indiferent ca e vorba de Becali sau de oricine altcineva. Asa ca m-am bucurat la final, desi sunt rapidist de cand ma stiu. M-am bucurat pentru ca o echipa din Romania merge mai departe in Europa League, ceea ce se intampla extrem de rar si m-am bucurat ca Becali, asa cum e el, a dat peste nas civilizat celor ce i-au dorit raul. Urmeaza Chelsea. Si probabil urmeaza inca niste zeci de jurnalisti care vom spune “n-avem nicio sansa”. Ramane de vazut! Pana atunci, felicitari echipei Steaua Bucuresti si multumiri pentru o seara de care ne vom aduce aminte, cu siguranta.
