O FIRMĂ ŢEPUITĂ CU UN MILION DE EURO A CERUT FALIMENTUL VAN OORD. OLANDEZII AU SEDIUL ÎN VILA UNOR FOŞTI JUDECĂTORI

Filiala românească a companiei olandeze Van Oord Dredging and Marine Contractors BV – liderul consorţiului care a extins plajele din municipiul Constanţa – a devenit parte într-un proces în care i se cere falimentul. Este vorba de Dosarul nr. 2582/118/2016, deschis la cererea societăţii Comprest Util SRL Constanţa, în vederea recuperării unor debite restante de aproape un milion de euro.  Prima înfăţişare în procesul de insolvenţă a fost stabilită de Tribunalul Constanţa pentru data de 10 mai 2016. Dacă Van Oord va intra în faliment, nimeni nu va mai răspunde contractual pentru eventualele vicii ascunse şi defecţiuni ale lucrării (care nu sunt acoperite de poliţele de asigurare). Se întâmplă acest lucru, deoarece şi partener secundar al Consorţiului care a executat lucrarea, respectiv Societatea de Construcţii în Transporturi (SCT) Bucureşti SA, controlată de controversatul Horia Simu (personaj arestat la domiciliu pentru tunurile din domeniul retrocedărilor de terenuri, unul dat chiar la Constanţa, în perioada lui Radu Mazăre) se află deja în procedură de insolvenţă.

Comprest Util i-a „furnizat” lui Horia Simu 75% din digurile de mal

Comprest Util SRL a fost cooptată în cadrul proiectului de extindere a plajelor Tomis Nord şi Tomis Centru, prin îndiguiri şi înnisipări artificiale, pe 8 noiembrie 2013, când societatea a semnat contractele de furnizare de materiale cu punere în operă nr. 14 şi 15, cu SCT Bucureşti SA (parte a Consorţiului Van Oord – SCTB). Dincolo de rolul formal atribuit, de furnizor de materiale, Comprest Util a executat, de fapt, lucrări specifice subantreprizei. 75% din digurile de mal au fost realizate de firma constănţeană. De-a lungul celor peste doi ani de execuţie a lucrărilor, deşi prestaţiile Comprest Util erau prompte şi de înaltă calitate tehnică (certificată, ca atare, de un prestigios institut din Franţa) şi deşi statul român deconta la timp etapele încheiate în cadrul proiectului de extindere a plajelor, societatea locală era amânată la plată, dusă cu vorba şi trasă în piept. Principalul responsabil pentru această stare de fapt era SCT Bucureşti SA, contractorul direct al serviciilor Comprest Util. La un moment dat, pe fondul unei conduite similare, compania lui Horia Simu a intrat în procedură de insolvenţă, la cererea altor firme amânate la plată şi ţepuite fără scrupule. În acest context, petrecut la finele anului 2014, Comprest Util a cerut garanţii ferme cu privire la plata materialelor furnizate şi puse în operă, oprind temporar lucrările de la diguri. Incidentul a produs panică la cel mai înalt nivel al Companiei Naţionale Apele Române, întrucât întârzierea lucrărilor ar fi putut conduce la pierderea finanţării europene din care a fost susţinută această operă magnifică de extindere a plajelor. Pentru a întâmpina aceste consecinţe dezastruoase, Compania a mediat conflictul părţilor şi a impus găsirea unei soluţii.

Olandezii preiau obligaţiile de plată ale seriosului domn Simu

În linii mari, soluţia a constat în adoptarea unui Acord Tripartit, pe 27 ianuarie 2015, între Van Oord, SCTB şi Comprest Util, a Actului Adiţional nr. 15 la Contractul de Consorţiu dintre Van Oord şi SCTB şi a Actului Adiţional nr. 2569 din 10 decembrie 2015 la cele două contracte dintre SCTB şi Comprest Util. Potrivit documentelor mai sus menţionate, plăţile materialelor furnizate şi puse în operă de Comprest Util cădeau în sarcina directă a Van Oord. În mod concret, firma constănţeană continua să factureze materialele către contractorul ei direct SCTB, care la rândul său întocmea instrucţionări de plată către Van Oord. Cercul se închidea, după ce olandezii achitau instrucţionările către furnizorul local, constănţean. O prevedere expresă din Acordul Tripartit stipula că Van Oord devenea proprietarul pietrei puse în operă abia după efectuarea plăţilor aferente către Comprest Util. Pe 29 decembrie 2015, olandezii mai aveau de plată 3.950.026,16 lei către Comprest Util.

Olandezii au predat bunuri pe care nu le aveau în proprietate (Casa Poporului nu s-a aflat pe listă)

Ca o consecinţă a Acordului Tripartit, materialele neachitate nu intraseră în proprietatea olandezilor. Cu toate acestea, în ziua mai sus menţionată, Consorţiul Van Oord – SCT Bucureşti SA a predat digurile şi plajele extinse către beneficiarul lucrării, Compania Naţională Apele Române. Compania s-a grăbit să le recepţioneze şi să le primească în proprietate, în aceeaşi zi de 29 decembrie 2015, pentru a putea depune cererea de decontare a costurilor la Uniunea Europeană, până la 31 decembrie 2015. În caz contrar se pierdea finanţarea nerambursabilă. În grabă, nimeni n-a observat că olandezii şi seriosul domn Simu predaseră bunuri care nu se aflau în proprietatea lor (dar bine că n-au predat şi Casa Poporului!). Mai departe, după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, olandezii au refuzat să mai plătească milionul de euro constructorului din Constanţa şi refuză şi-n clipa de faţă. Pe de altă parte, Compania Naţională nu-şi recunoaşte nicio culpă şi refuză să predea materialele preluate fără o dovadă a proprietăţii, căci ar avea probleme imense cu Uniunea Europeană.

Un proces cu trei amânări succesive şi o hotărâre bizară care nu se mai redactează

Comprest Util i-a dat pe olandezi în judecată, pentru a obţine o ordonanţă de plată, în Dosarul nr. 455/118/2016 al Tribunalului Constanţa. Dezbaterea cauzei a avut loc pe 29 februarie 2016, însă pronunţarea a fost amânată de trei ori la rând. În cele din urmă, soluţia s-a dat pe 15 martie 2016, atunci când, în mod bizar, instanţa a constatat că Van Oord nu are calitate procesuală pasivă. Dar şi mai bizar este faptul că hotărârea nu a fost motivată nici în clipa de faţă. Practic, această întârziere a Judecătoriei aduce constructorul constănţean în situaţia de a nu putea exercita o cale de atac, la care este îndreptăţit, în termenul rezonabil, orice justiţiabil din statele semnatare ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Situaţia este de-a dreptul alarmantă, în contextul în care Van Oord ar putea părăsi România la finalul lunii iunie a.c., atunci când expiră contractul de închiriere al clădirii în care şi-a stabilit sediul social.

Chiriaşii foştilor judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti

Este vorba de Contractul de locaţiune nr. 1/2013 încheiat de Van Oord – Sucursala Constanţa cu proprietarii imobilului din strada Arhiepiscopiei nr. 18A, respectiv Cabinet de Avocat Marin Voicu şi Cabinet de Avocat Maria Veriotti (foşti magistraţi foarte importanţi, primul conducând ani buni Curtea de Apel Constanţa, iar cea de-a doua Secţia Comercială a Tribunalului Constanţa; Maria Veriotti s-a aflat în sala de judecată în care s-a desfăşurat procesul pe ordonanţa de plată dintre Comprest Util şi Van Oord, la care a asistat ca orice avocat sau justiţiabil aflat în trecere). Contractul iniţial, încheiat pe 15 februarie 2013, prevedea folosirea clădirii în cauză, cu toate dependinţele ei, pe timp de doi ani contra unei chirii totale de 168.000 de euro (şapte mii de euro pe lună), plus TVA.

Ulterior, contractul a fost prelungit prin patru acte adiţionale succesive, ultimul dintre ele fiind valabil până pe 30 iunie 2016. Că olandezii sunt pe picior de plecare ar putea fi indicat de faptul că folosinţa spaţiului închiriat de la foştii judecători Marin Voicu şi Maria Veriotti s-a restrâns, prin ultimul act adiţional, la parterul şi subsolul clădirii din strada Arhiepiscopiei nr. 18 A. Chiria s-a comprimat şi ea la 2.000 de euro pe lună.

La primul termen al falimentului, olandezii încă vor fi în ţară

În aceste condiţii, suspectând plecarea iminentă a olandezilor din Constanţa, reprezentanţii Comprest Util au depus pe 15.04.2016 o cerere pentru urgentarea redactării şi comunicării hotărârii prin care s-a admis lipsa calităţii procesuale pasive a Van Oord. Mai mult, pentru a-şi conserva şansele de a-şi recupera debitul restant, compania locală a depus la Tribunalul Constanţa, în aceeaşi zi de 15 aprilie 2016, şi o cerere de deschidere a procedurii insolvenţiei împotriva Van Oord – Sucursala Constanţa. Aşa cum arătam în partea introductivă a articolului, prima înfăţişare în procesul de faliment a fost stabilită pe 10 mai 2016. Nota bene: la primul termen, olandezii încă vor fi în ţară.

Adrian Cârlescu (Ordinea.ro)