Hățișul administrației locale, jungla prin care se strecoară banii publici, uneori în folosul comunității, de cele mai multe ori nu, ar trebui să aibă în instituțiile de control arbitri serioși, care să nu permită derapaje, abuzuri, hoții. Din nefericire, banii publici sunt cheltuiți prostește de către aleșii locali, de cele mai multe ori instituțiile abilitate să schimbe lucrurile fiind părtașe tacit la acest veritabil furt.
Instituția care ar trebui să le sufle în ceafă aleșilor ce decid la un moment dat să sifoneze banul public, ar trebui să fie Curtea de Conturi. Înainte de orice altă instituție, inspectorii Curții de Conturi verifică felul în care sunt cheltuiți banii publici, remediind derapajele și sesizând organele penale, atunci când situațiile sunt grave. Cel puțin așa ar trebui să fie, pentru că realitatea zilelor noastre nu ne amintește vreun caz în care un primar să fie trimis la pușcărie în urma unui raport al Curții De Conturi, în județul Constanța.
Asta deși avem cazul fostului primar de la Peștera care a uitat să încaseze milioane de euro de la firmele de eoliene, a împărțit contracte în sume mai mici pentru a nu face licitații sau pur și simplu a cheltuit banii de investiții pe doi ani, aruncându-i pe beculețe.
Sau avem cazul SOMACO, devenit celebru deja în toată țara pentru taxa aberantă de două milioane de euro pe care a impus-o fostul primar din Năvodari, unui agent economic, care a refuzat să-l șpăguiască. Deși povestea se desfășoară deja de mulți ani încoace, abia de curând Curtea de Conturi a decis să analizeze situația și să ia măsuri.
Scurt istoric. Matei impune la Năvodari cea mai mare taxă din România
În luna august a anului 2016, cotidianul Evenimentul Zilei detalia foarte succint cazul SOMACO. ” În anul 2007, omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu, prin firma sa Somaco Construct SRL Constanța, se pregătea să construiască un complex turistic de patru stele, la Năvodari, pe malul lacului Siutghiol. Compania tocmai cumpărase, de la o persoană fizică, un teren de 8.059 de metri pătrați. Plătise pentru el 1.300.000 de euro. La începutul lunii mai a anului 2007, s-a produs o viitură pe Siutghiol. Urgia a afectat malul lacului, aflat atunci în administrarea Apelor Române. Iar apa s-a infiltrat până în zona fundațiilor de vile, care se aflau pe teren. Îngrijorat, Grigore Comănescu a cerut acordul Apelor Române să consolideze malul, care arăta ca o mlaștină infectă. Iar șefii Apelor i l-au dat, pe 23 mai 2007, cu încântare, căci lucrarea urma să se facă din banii agentului economic. În 2010, când societatea a inaugurat complexul turistic, numit Verona, malul lacului era deja consolidat cu pat de piatră și un strat uniform de nisip. Arăta și arată ca o plajă naturală. Numai că, pe 14 august 2012, Primăria Năvodari a emis pe numele societății o decizie de impunere fiscală, fără număr de înregistrare, de două milioane de euro. Suma a fost pretinsă cu titlul de „taxă zilnică pentru utilizarea temporară a locurilor publice, pentru depozitarea de materiale”. Primăria aprecia că malul de lac – în suprafață de 4.646 de metri pătrați – fusese utilizat zilnic de Somaco pentru depozitarea temporară de materiale de construcții. Taxa era calculată din anul 2010, însă orașul Năvodari își întabulase dreptul provizoriu de proprietate asupra terenului, în 2012, înglobând în proprietatea sa și zona de protecție a lacului, de cinci metri de la țărm, care prin lege este proprietatea publică, inalienabilă și imprescriptibilă a statului.
Grigore Comănescu a contestat decizia de impunere fiscală la Curtea de Apel Constanța. Iar Curtea i-a dat dreptate, anulând taxa fără egal în lume. Un expert neutru, numit de instanță, în persoana inginerei Carmen Chera, a atestat că nu s-au depozitat materiale de construcții pe teren. „În sens tehnic, depozitele se definesc ca grămezi neconsolidate de materiale. (…) Materialele identificate în infrastructura terenului în litigiu nu se aflau depozitate pe teren, ci intrau în componența lucrărilor de consolidare a terenului”, spunea expertul neutru. Totodată, un expert- parte angajat de Primăria Năvodari, pe numele său Vasile Moldovanu, a depus la instanță o opinie personală, în care arăta că: „terenul a fost și este ocupat cu un depozit de piatră spartă și de nisip constituit într-o platformă”. Instanța de fond n-a reținut această aberație logică, oarecum similară cu a spune, de pildă, că o stradă este un depozit de asfalt. Primăria Năvodari a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Iar instanța supremă a reținut că pe terenul în litigiu au fost depozitate materiale: „astfel cum rezultă din concluziile raportului întocmit în cauză de expertul Moldovanu”. Desigur, Moldovanu a opinat că pe teren se depozitase o platformă. El putea să opineze orice, inclusiv că cercul e pătrat. Dar nu el era expert în cauză, ci Carmen Chera, care atestase exact contrariul. În mod cert, la mijloc este o confuzie uluitoare, cum rar s-a mai văzut chiar și în justiția românească. În baza acestei erori materiale, pe 19 mai 2015, Înalta Curte a admis recursul Primăriei Năvodari. Mai departe, Primăria a instituit ipotecă legală asupra complexului turistic – compus din opt vile și terenul aferent – și poprire pe conturile bancare ale firmei. Între timp, accesoriile au adus debitul la valoarea astronomică de patru milioane de euro”, notează evz.ro.
Subiectul a fost detaliat de asemenea și de postul B1 Tv, în celebra rubrică ”Dosar de politician”, acolo unde jurnalistul Silviu Mânăstire descrie în detaliu practicile prin care primarul Nicolae Matei distrugea oamenii de afaceri care nu-l serveau cu șpăgi grase.
Curtea de Conturi nu are curaj să ia măsuri ferme
La sfârșitul lunii octombrie, anul curent, Curtea de Conturi sosește în control la Primăria Năvodari, acolo unde constată nu mai puțin de 11 abateri grave. Taxe neîncasate, abateri în contabilitate, terenuri concesionate aiurea, firme care funcționau fără autorizație, impozite nestabilite corect, tot ce vrei și ce nu vrei a descoperit Curtea de Conturi la Primăria Năvodari, acolo unde pare că principala grijă a administrației locale a fost să execute firma Somaco, de care s-au ținut scai, chiar și după plecarea lui Nicolae Matei.
Cazul SOMACO nu lipsește din raportul Curții de Conturi, care constată, negru pe alb, că Primăria Năvodari nu a procedat legal în momentul în care a intabulat terenul pe care a impus firmei SOMACO o taxă de două milioane de euro.
Cu toate acestea, Curtea de Conturi nu are curaj să ia măsuri concrete în acest caz ci preferă să arunce cartoful fierbinte în curtea Primăriei, căreia îi cere să reevalueze cazul Somaco și să ia măsurile necesare. Adică, după ce au comis un abuz fantastic, cerând două milioane de euro de la un agent economic pentru că acesta a consolidat un teren cu bani proprii, Primăria ar trebui acum să facă o comisie și să spună ”ne scuzați, am greșit”. Ca-n filmele cu proști. Sau ca un arbitru care vede faultul în careu dar așteaptă ca vinovatul să-și dea singur cartonașul roșu, așa se comportă inspectorii Curții de Conturi în acest caz. Mai mult, pentru ca amuzamentul să fie complet, Curtea de Conturi recomandă Primăriei Năvodari ca alături de specialiștii ABADL Constanța să verifice stadiul de eroziune al malului din zona respectivă și să ia măsuri pentru comabterea acestui fenomen. Adică exact ce-a făcut patronul SOMACO cu propriile resurse, faptă pentru care e pedepsit acum cu cea mai mare ”amendă” inventată vreodată de o Primărie.
Așadar, patronul firmei SOMACO trăiește un DEJA VU incredibil. După ce în urmă cu puțin timp judecătorii stabileau că situația retrocedării carierei pe care o deține la Sibioara trebuie reevaluată dar au angajat aceiași experți care abuzaseră în prima fază a procesului, Grigore Comănescu asistă acum la partea a doua a șaradei, momentul în care Curtea de Conturi constată că Primăria Năvodari a greșit dar îi cere acesteia să-și recunoască singură greșeala și eventual pedeapsa.
7500 de lei încasează lunar inspectorul Curții de Conturi care a semnat decizia impusă Primăriei Năvodari. Ne întrebăm pentru ce?
Vom reveni.