O nouă modă pare să se instaureze pe piața licitațiilor românești. O gașcă de italieni pare să fi prins gustul acestor competiții, în care se înscriu cu absolut fiecare ocazie, în diferite asocieri, uneori cu firme românești și de cele mai multe ori, asociați cu diferite firme fantomă din țara mamă, cu o situație incertă și foarte greu de descifrat. Deznodământul pare să fie de fiecare dată unul tragic. Italienii câștigă licitațiile la prețuri mult sub cele estimate, în final autoritățile contractante beneficiind de lucrări de proastă calitate ce au nevoie de reparații în scurt timp de la finalizare.
Centura Babadagului. Constructorii români au zis pas, italienii acceptă orice.
Am plecat cu această investigație de la situația variantei ocolitoare a orașului Babadag din județul Tulcea. O șosea de aproximativ doi kilometri pentru care CNAIR a pus la bătaie aproximativ un milion de euro. Și totuși, la primul termen al licitației nu s-a înscris nimeni, lucru care ne-a surprins, așa că am pus mâna și am sunat reprezentanții mai multor companii de profil, care, nu vor să-și dea numele pentru a nu intra în conflict cu autoritățile, dar ne-au spus același lucru. Suma este mult prea mică pentru cerințele beneficiarului. Pentru o lucrare efectuată corect, conform caietului de sarcini și un minim profit, suma potrivită ar fi trebuit să fie în jur de 1,5 milioane de euro.
Românii au lipsit și de la a doua înfățisare propusă de beneficiar. Au intrat însă în scenă italienii despre care vorbeam. Nu știm încă suma pe care au propus-o pentru lucrări, însă analizându-le traseul de afaceri de până în acest moment, putem spune cu siguranță că ea va fi mult sub costul estimat de CNAIR. Conform documentelor, singura ofertă depusă vine din partea asocierii S.C. AKGRAGAS Constructii SRL și Pagano Francesco SRLS, un fel de Intreprindere Individuală din Italia.
Italienii de la Babadag fac parte dintr-un grup de 30 de firme care abordează toate licitațiile, cu legături la vârful Guvernului
SRL-ul românesc, Akgragas Constructii SRL, este fondat de trei sicilieni, domiciliați în localitatea Agrigento. De altfel, Akgragas e denumirea greacă a orașului respectiv. Asociații se numesc CUFFARO GERLANDO, un om de afaceri, GIAMBRONE FRANCESCO, un fel de consilier local al zonei, actualmente cercetat în țara sa pentru niște fraude importante și MUNDA MAXIMILIAN, un inginer mai degrabă pasionat de sport decât de construit șosele. SRL-ul e înființat în 2017 și, evident, n-are pic de experiență în construcții, acesta fiind cel mai probabil motivul pentru care la licitația de la Tulcea s-a asociat cu PAGANO FRANCESCO SRLS, o firmuliță italiană, specializată deja în licitațiile românești. În spatele acesteia se află cetățeanul italian Salvatore Puglisi (în România se declară Pugliese), care, conform profilului de Facebook pare specializat în confecțiiile mecanice.
Pagano Francesco SRLS, legături cu premierul Mihai Tudose
După cum menționam, firmulița italiană s-a specializat deja în licitațiile românești. O simplă căutare pe google îți spune lucruri interesante despre modul de lucru al italienilor. Pagano Francesco participă la toate licitațiile legate de construcții, iar în cazul în care nu câștigă, contestă fără nicio ezitare fiecare decizie ce îi este împotrivă. În mai multe cazuri presa a semnalat că firma respectivă s-a înscris la licitații deși avea codul de TVA italian expirat sau nu putea dovedi că are experiența necesară cerută în caietul de sarcini. Respinsă de autoritățile contractante, firma n-a ezitat să conteste deciziile, făcându-te să te întrebi de unde vine tupeul acestor măsuri.
Răspunsul ar putea veni din asociații cu care se prezintă la licitații firma italiană. Spre exemplu, la Con stanța, Pagano Francesco s-a prezentat la licitația pentru Sala Polivalentă ce ar trebui să se construiască, în asociere cu firma EN Electric Proiect Office SRL, despre care trebuie să știți două lucruri. Că o are ca secretară pe soția premierului Mihai Tudose și că patronul societății e asociat într-o altă companie chiar cu fiica premierului. Să se explice astfel tupeul italienilor veniți să se îmbogățească în România?
Modul de lucru explicat de un alt italian: Suntem 30 de firme, participăm cu prețul cel mai mic
Jurnaliștii ziarului Gazeta Dâmboviței au abordat anul trecut situația Pieței Mihai Viteazul din Târgoviște. Pentru reabilitarea zonei, Primăria a pus la bătaie 1,6 milioane de lei plus TVA. Contractul a fost câștigat de firma italiană MODUS CF în asociere cu Real Design Trust SRL. Jurnaliștii explică faptul că o altă ofertă pusă pe masă a fost din partea asocierii Modus CF SRL și Pagano Francesco. Practic, italienii s-au asociat în mai multe oferte, unul contra celuilalt, pentru a fi sigur de câștig. Au câștigat într-un final, dar la scurt timp lucrările s-au stopat.Constructorul nu avea capacitatea să termine lucrările și a fost nevoie să fie înlocuit.
În mai multe decizii ale Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, atât Francesco Pagano, cât și Modus CF au declarat aceeași adresă aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv str. Banului nr. 3A, et. 2, ap.7A, București. Așadar, procedurile de licitație ale celor două societăți italiene se fac din acest birou. Și nu doar ale lor. Căci, la o căutare pe Google, același birou din strada Banului apare ca adresă de comunicare în procedurile de licitație publică și pentru alte societăți cu asociați italieni, respectiv Monti Consult SRL și Pezzella Rafaele SI.
Jurnaliștii ziarului Vice au căutat insistent să ia legătura cu reprezentanții firmei MODUS CF, care și-au declarat firma într-un apartament, unde evident locuiește altcineva. Au reușit totuși să facă rost de numărul de telefon al unuia dintre italieni, care le-a explicat modul de lucru.
”Participăm la licitații. Suntem un grup de firme din Italia, în jur de 30 de firme. Fiecare e specializată într-un domeniu. Am câștigat aici licitații pe apă, drumuri, canalizare.”, le-a spus italianul jurnaliștilor de la Vice. Întrebat despre concetățenii cu care se asociază, italianul a spus sec: ”Niște parteneri, cum se zice, să mănânce și ele ceva. Una e pe partea electrică, cealaltă are utilaje de săpat puțuri. ”, trădând exact modul de lucru pe care l-am descris în începutul articolului.
Rezultatul? Lucrări de proastă calitate, constructori români în faliment.
Ce rămâne în urma acestor băieți deștepți? Constructorii români care se duc în faliment pentru că nu pot lucra cu aceste prețuri de dumping și mai ales lucrări de proastă calitate sau situații precum cea de la Târgoviște unde licitația a trebuit reluată. Ca să nu mai vorbim de situații precum cele de la Iași, când drumurile erau construite cu asfalt turnat direct peste bălegar. Vă mai aduceți aminte? În caz că nu, vă ajutăm noi cu un video.
Revenind la varianta orașului Babadag. De ce au licitat italienii?
Dar dincolo de aceste tovărășii în afaceri, interesante și relevante într-o bună măsură, Francesco Pagano rămâne o societate simplă și mai ales simplificată. Cu alte cuvinte, ar putea avea un capital social de cel puțin un euro, dar nu mai mare de 9.999 de euro. Liderul asocierii, Akragas Construcții SRL, are în mod cert un capital social de 200 de lei. Doar 200 de lei și zero angajați potrivit Registrului Comerțului! În mod normal, firmulițe cu o astfel de forță nici nu ar putea râvni la lucrări de un milion de euro, așa cum este modernizarea centurii orașului Babadag. Tot în mod normal, dacă lucrurile ar fi în regulă, nu ar putea exista în România licitații care să suscite interesul unui singur ofertant. Și atunci cum de a fost posibilă această excepție de-a dreptul stranie pentru tabloul cu lucrări puține și lupte acerbe? Ei bine, potrivit surselor noastre, cerințele tehnice și valoarea estimativă a lucrării de modernizare a centurii de la Babadag nu concordă în niciun fel. Ar fi vorba de o subevaluare a costului estimativ cu aproape jumătate de milion de euro. Acesta este motivul pentru care la prima licitație nu s-a prezentat nimeni, din România sau de oriunde din Europa. Desigur, interese există, o demonstrează luptele acerbe de la toate celelalte licitații. Și atunci, e limpede că valoarea estimativă raportată la cerințele tehnice este total nerealistă. În loc să schimbe ceva în această situație, autoritatea contractantă a preferat să repete licitația în aceleași condiții tehnice și de preț. Ce-a urmat v-am spus mai sus: s-a depus o singură ofertă de către un SRL înființat în mai 2017, cu 200 de lei capital social, un sediu care expiră în aprilie 2018 și zero angajați. Neîndeplinind niciun criteriu în mod singular, SRL-ul în cauză s-a întovărășit în asociere cu o altă societate simplificată din Italia, din categoria celor care puteau fi înființate și cu un euro bucata. Ce va ieși de aici, vom trăi și vom vedea!
