Turismul generează la nivelul Uniunii Europene peste 4% din PIB. Dacă adăugăm aici și sectoarele conexe, reiese că aproximativ 11% din bugetul european depinde direct sau indirect de turism. În total, 8 milioane de cetățeni europeni lucrează în această industrie, direct sau indirect.
În același timp, în România, turismul generează peste 3,5% din PIB și în acest sector lucrează aproximativ 1,5% din forța de muncă din România, procent la care se adaugă zecile de mii de ‘sezonieri’ care vin vară pe litoral.
Datele seci arată că suntem sub media europeană, deși avem un potențial turist uriaș. La destinațiile turistice clasice, mare, munte și deltă, s-a adăugat în ultimii ani și Bucureștiul, ce devenit o atracție pentru turiștii de week-end. Deși avem un potențial turistic uriaș, peste media europeană, până acum nu am găsit încă modalitatea de a dezvolta acest sector.
De aceea, mi-aș dori ca noul guvern să fie o administrație care recunoaște importanța strategică a turismului românesc pentru economia națională, ca ramură prioritară a economiei naționale. Turismul românesc are potențialul de a atinge 10% din PIB. Faptul că nu s-a întâmplat așa, este doar vina statului și a autorităților locale, ale căror politici au împiedicat de cele mai multe ori dezvoltarea turismului. De cele mai multe ori, investitorii din turism și-au făcut treaba, însă au nevoie de predictibilitate fiscală și de investiții în infrastructură.
De aceea, îi propun premierului desemnat un set de patru măsuri ce trebuie adoptate rapid.
Un prim pas este reînființarea Ministerului Turismului. În acest caz, cred că este obligatoriu ca noul prim-ministru să caute pentru acest post un profesionist din sistem, care înțelege nevoile și problemele industriei. De prea multe ori în trecut, Ministerul Turismului a fost considerat un domeniu mai puțin important, iar acum acest lucru trebuie să se schimbe. Ca dovadă stă transformarea ministerului într-o simplă ‘autoritate’, care astăzi are puterea reală a unui ‘ghiseu’.
În al doilea rând, cred că este nevoie de o Lege a Turismului, asumată de toate partidele. Legea trebuie să se bazeze pe o Strategie națională pe următorii 15-20 de ani. E cazul ca politicienii să se dea deoparte și să lase experții și consultanții din turism să vorbească.
Pentru a fi competitivi în fata vecinilor noștri din regiune, trebuie să acordăm o serie de facilități operatorilor din turism, astfel încât acestora să le rămână mai mulți bani pentru investiții. În momentul de față, foarte mulți operatori, după ce plătesc angajații și taxele la stat, rămân în imposibilitatea de a mai face și investiții.
În al treilea rând, cred că este necesară introducerea unui impozit specific, forfetar, pentru operatorii din turism, așa cum am cerut încă de la începutul anului și prin amendamentele mele la dezbaterile pe Codul Fiscal. Acesta trebuie să înlocuiască actualul impozit pe profit. Am vorbit cu numeroși investitori în turism din Constanța, și cea mai mare parte dintre ei mi-au spus că preferă acest tip de impozit. De aceea, propun ca hotelurile, restaurantele, terasele, spațiile de agreement, ș.a.m.d., să plătească o sumă anuală fixă.
Noul guvern poate încerca acest proiect pilot, pe o perioadă determinată, de doi-trei ani, doar pe litoral, pentru a analiza exact care sunt beneficiile pentru operatorii din turism și pentru turiști pe de o parte, și pentru buget, pe de altă parte.
Am susținut mereu lupta cu evaziunea fiscală, însă în același timp am fost un critic al metodelor practicate uneori de ANAF. Cred că a venit timpul ca controalele abuzive să nu mai blocheze activitatea operatorilor din turism, ceea ce s-a întâmplat în acest an, pe litoral. Statul trebuie să fie un partener corect și responsabil, căci este interesul tuturor ca turismul românesc să se dezvolte pe baze solide.
În al patrulea rând, cred că trebuie să ne gândim și la viitor. Un mediu de afaceri sănătos nu poate fi construit în lipsa unor principii solide de afaceri sau în lipsa unui personal calificat. De aceea, cred că trebuie să înființăm cât mai repede o Școală Națională pentru Turism. Aceasta trebuie să se ocupe cu pregătirea și profesionalizarea personalului din turism. Cred că se poate asigura finanțare de la bugetul de stat și din fonduri structurale. Sunt sigur însă că un astfel de proiect ar fi susținut și de mediul privat.
Dincolo de cifrele contabile, mai contează însă ceva, ce nu poate fi cuantificat în bani: prestigiul național. Cred că turismul, alături de Sport, de Educație și de Cultură, poate fi un ambasador real al României. Avem obligația să nu ratăm această șansă și să lăsăm moștenire generațiilor viitoare un sector turistic bazat pe responsabilitate și valori. Prea multă vreme am considerat că ‘merge și așa’. Este nevoie însă de un restart și aici. Turismul românesc trebuie să reprezinte prioritate zero!
