Am aniversat ieri 28 de ani de la primele alegeri “libere” de după schimbarea de regim din Decembrie 1989 sau „duminica orbului.” Acestea au fost organizate atunci de noua putere instalată la București imediat după înlăturarea prin forță a regimului Ceaușescu. Din păcate, așa cum aveam să înțelegem ceva mai târziu, la nivelul marilor puteri soarta Europei de Est fusese deja pecetluită iar schimbarea nu se dorea a fi una radicală, ci mai degrabă o deschidere controlată a României către Vest.

Contextul istoric

Imediat după înlăturarea regimului comunist, în Decembrie 1989, puterea a fost preluată de Ion Iliescu, sprijinit în totalitate de forțele Ministerului Apărării. Implicarea armatei precum și controlul exercitat de factori de răspundere plasați cu precizie la vârful comenzii asupra trupelor din teren a făcut parte din plan, puterea fiind transferată noii nomenclaturi politice. Așa avea să obțină Frontul Salvării Naționale 76,47% din voturi pe 20 Mai 1990, noua formațiune politică fiind prezidată de grupul lui Ion Iliescu.

În acele zile frământate ostilitățile au fost gestionate la nivelul județului Constanța tot de forțele armate, sub comanda marinei militare care prin intermediul Institutului de Marină coordona ierarhic întreaga garnizoană. Practic, ansamblul de unități ale armatei din județului nostru precum și cele ale Ministerului de Interne au fost subordonate Institutului de Marină devenit centrul principal de comandă și coordonare, responsabil cu asigurarea ordinii publice și securității. În acest context, ofițeri de marină anume desemnați au asigurat interimatul diferitelor funcții ale administrației publice locale până la organizarea noilor structuri politice iar în unele situații chiar și până la alegerile din Mai 1990.

În ciuda faptului că, marile puteri erau deja înțelese iar Iliescu reprezenta pe semne varianta optimă unanim acceptată, factorul intern și-a spus cuvântul iar la București organizațiile studențești s-au revoltat. Încercând să blocheze venirea la putere a grupului condus de Ion Iliescu, studențimea avea să producă “fenomenul” Piața Universității sau “golaniada”, o mișcare civică de amploare condusă, cel puțin la nivel informal, de Marian Munteanu – student la Facultatea de Litere, fost ucenic al filosofului legionar Petre Țuțea.

Fenomenul ”Piața Universității”

Rând pe rând, în perioada Aprilie – Iunie 1990, prin balconul deschis la Piața Universității din București s-au perindat diverse figuri din societatea civilă, mediul academic și politic. Oameni veniți din dorința de exprimare liberă, afirmare personală sau pur și simplu din spirit de solidaritate.

În lumina noilor imagini pe care vi le prezentăm, atașate materialului nostru, devine clar faptul că municipiul Constanța a avut reprezentații săi în cadrul mișcării de rezistență anti-Iliescu, și pentru instaurarea democrației în România. Pe lângă Metin Cerchez, care a dat publicității aceste filmări, unul dintre liderii studenților din Constanța prezent în 1990 în balcon la Piața Universității a fost Nicușor Constantinescu, viitorul președinte al Consiliului Județean Constanța.

Studentul la marină, Nicușor Constantinescu, activist anti Iliescu în 1990

Student la marină, trimis cu AKM-ul la gât, alături de colegii săi Radu Mazăre și Sorin Gabriel Strutinsky, să apere instituțiile statului de “teroriști” Nicușor avea să devină ziarist, activist civic, iar mai apoi patron de presă, acționar încă din anii ’90 la diverse afaceri, și nu în ultimul rând lider informal al grupului Mazăre la Constanța.

De la ”golaniadă” în partidul lui Iliescu

Ironia sorții a făcut ca la nici 13 ani de la fenomenul Piața Universității, întregul grup de tineri de la Constanța, în frunte cu Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre să treacă cu arme și bagaje în tabăra lui Ion Iliescu. I-au urmat ca la un semn toți angajații firmelor pe care le dețineau, prietenii și colaboratorii, care după intrarea în Partidul Social Democrat (PSD) au devenit “stăpânitorii” orașului și județului.

Așa a luat ființă la Constanța, în intervalul 2000-2003, noua structură piramidală de conducere, bazată strict pe afinități personale. Echipa de guvernanță locală condusă de Nicușor Constantinescu avea să acapareze în timp cele mai importante afaceri, obiective economice, contracte publice și evident funcții de decizie plătite din bani publici. Nicușor Constantinescu a fost liderul de necontestat al noii ordini, secondat de Radu Mazăre și Sorin Gabriel Strutinsky.

Cei trei au alcătuit celebra “tripletă de aur” care a transformat orașul Constanța, în intervalul 2000 – 2015, într-o adevărată feudă administrată după principii clientelare, bazate pe relații personale și de familie. Și astfel, de la Constanța liberă și democrată până la Mica Sicilie n-a fost decât un pas, Constantinescu și locotenenții săi politici demolând orice ce urmă de democrație care le-a stat în cale.

Primul articol din Telegraf semnat de Radu Mazăre

În primul său articol de presă publicat în cotidianul Telegraf, tânărul Radu Mazăre demonstrează preocuparea sa precoce față de poziția de primar al Constanței. În același timp, finanțatorul ziarului Contrast și prietenul lui Mazăre, ofițerul de marina militară Viorel Delcă se arăta preocupat în paginile cotidianului Cuget Liber de măsurile adoptate de noua putere instalată în România.

În loc de concluzie

Viorel Delcă a știut să se extragă din această poveste, înainte ca ea să capete conotații penale, deși era fără îndoială creierul și finanțatorul grupului Mazăre. În această perioadă, omul care i-a creat pe Mazăre, Nicușor și Strutinsky își vede liniștit de viață, ocupându-se de o afacere cu limuzine de lux în America. Radu Mazăre are două condamnări cu închisoarea la care meditează undeva în Madagascar, Sorin Strutinsky are și el o condamnare pe care cel mai probabil instanța o va menține și în apel. Cel mai dur a plătit Nicușor Constantinescu, deja închis de ceva timp. Fostul ”golan” nu va ieși prea curând din închisoare.

Patronul Polaris din Constanța, Eduard Martin, acuzat de mai multe fapte penale, pare că a nimerit pe mâinile mai multor judecători cu o situație cel puțin asemnătoare cu cea a acuzatului. Nu facem un atac la justiție prin această afirmație, e vorba doar de fapte care te fac să ridici din umeri și să te întrebi unde e adevărul.

Spre exemplu, doamna judecător care a decis arestarea preventivă a omului de afaceri Eduard Martin, este Florentina Vasilățeanu de la Tribunalul București. Această doamnă a fost protagonistă a unei drame familiale incredibile, soțul dânsei fiind condamnat definitiv la trei ani de închisoare, cu executare, pentru trafic de influență. Evident, domnul soț s-a evaporat și nu l-a mai găsit nimeni, pentru a-l arunca în închisoare. Interesantă era și ocupația acestui individ.

Procurorii Directiei Nationale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a avocatului Cătălin Vasilățeanu din cadrul Baroului Bucuresti, acuzându-l pe acesta de săvarsirea a patru infracțiuni de trafic de influență. Anchetatorii au stabilit că în cursul lunii noiembrie 2009, avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la ruda unui inculpat judecat în stare de arest preventiv pentru trafic de droguri, denunțător în cauză, suma de 15.000 euro pentru a interveni pe lângă magistrații investiți cu soluționarea respectivului dosar și pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a denunțătorului. Din suma pretinsă, în perioada noiembrie 2009 – ianuarie 2010, a primit de la ruda denunțătorului 4.500 euro.

Ulterior, în luna iulie 2010, avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la un alt denunțător, cercetat în calitate de învinuit pentru infracțiuni de abuz de încredere și fals în declarații suma de 1.000 de euro, promițându-i acestuia că va interveni pe lângă un polițist de la Serviciul Furturi de Autovehicule pentru a-l determina să finalizeze favorabil cercetările in cazul clientului său. Din banii pretinși, inculpatul a primit de la denunțător sumele de 1.000 lei și 100 euro.

Tot în luna iulie a anului 2010 avocatul Cătălin Vasilățeanu a pretins de la un alt denunțător, cercetat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat, suma de 1000 euro. Acestuia i-a promis că vă interveni pe lângă magistratul investit cu soluționarea dosarului pentru a-l determina să dispună cu celeritate o soluție de netrimitere în judecată.

Cea de-a patra infracțiune de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată avocatul Cătălin Vasilățeanu s-a produs în perioada ianuarie-septembrie 2010, când avocatul a pretins de la doi denunțători, victime ale unui accident rutier, sume de bani cuprinse între 50 și 300 de lei, bani pretinși sub garanția că va interveni pe lângă lucrătorii de poliție și angajații unei firme de asigurări pentru a soluționa mai repede dosarul în care denunțătorii aveau calitatea de părți vătămate.

Noi trebuie să presupunem că doamna judecător nu avea idee despre toate acțiunile soțului ei, care acționa cam în același domeniu de activitate. Pentru că, evident, nu putem presupune că niște băieți cu epoleți o pot controla pe doamna judecător, cu această poveste în care condamnatul Vasilățeanu a dispărut fără urmă înainte de a fi condamnat fără ca nimeni să-l caute.

Astăzi, DNA a anunțat, prin intermediul unui comunicat de presă, că a început urmărirea penală împotriva judecătorului Burlan Pușcaș Elena. Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, iar la data de 17 mai 2018, au înaintat Curții de Apel București referatul cu propunere de arestare preventivă a inculpatei
BURLAN-PUȘCAȘ ELENA, la data faptelor și în prezent judecător în cadrul Tribunalului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.  Anterior, la data de 16 mai 2018, având în vedere calitatea de magistrat a inculpatei Burlan-Pușcaș Elena, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil propunerea menționată.

În referatul procurorilor se arată că, în dosarul înregistrat la D.N.A. în anul 2016, au fost identificate date și probe care conturează următoarea stare de fapt: 
În contextul judecării unui dosar penal ce privea săvârșirea unor infracțiuni cu violență, inculpata Burlan-Pușcaș Elena, în calitatea menționată mai sus, a primit, în perioada 2009-2010, de la patru dintre inculpații vizați de cercetarea judecătorească (din care doi cercetați pentru tentativă de omor calificat) suma totală de 50.000 euro.
Banii respectivi au fost primiți de magistrat pentru a dispune față de cei doi inculpați cercetați pentru tentativă de omor calificat înlocuirea măsurii preventive a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, lucru care s-a și întâmplat în perioada 01 octombrie 2009 – 26 ianuarie 2010. De fiecare dată, aceste soluții au fost desființate de instanța superioară de control judiciar.
În același context, pentru aceeași sumă de bani, printr-o sentință din luna februarie 2010, judecătorul Burlan-Pușcaș Elena a pronunțat pedepse cu suspendarea executării față de toți inculpații din dosarul respectiv.
În faza de apel, în luna decembrie 2010, această sentință a fost desființată în parte, Curtea de Apel București pronunțând pedepse cu executare față de autorii infracțiunii de tentativă de omor calificat, aceste pedepse fiind de 8 ani, respectiv 7 ani și 6 luni.
Inculpatei Burlan-Pușcaș Elena i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală. 
”Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție”, a anunțat DNA.

Așadar, doamna judecător care-l ține de șase luni pe Eduard Martin sub control judiciar, acestuia fiindu-i interzis să-și vadă propria soră sau să-și conducă propria companie, pentru o suspiciune de evaziune fiscală, este acuzată că a lăsat liberi niște indivizi cercetați pentru tentativă de omor calificat. Culmea coincidenței, soțul colegei sale de la Tribunalul București, se ocupa cam cu aceleași lucruri, în exact aceeași perioadă de timp. 

Să fie toate aceste situații coincidențe sau o anumită parte din magistratură este formată din oameni controlabili, prin prisma trecutului lor pătat, care răspund la orice ordin, mai ales când vine vorba de suspecți ”vedetă”, precum bietul Eduard Martin de la Constanța? Întrebăm, nu dăm cu parul.