Teatrul de Stat Constanța vă invită, în noiembrie și decembrie, la cea mai nouă premieră: „Ovidius in Love. Jurnalul unui exilat îndrăgostit”, o dramatizare după un roman al lui Marin Mincu.
„Pentru noi, ca instituție de cultură, este o datorie morală să avem proiecte legate de Ovidiu, poetul iubirilor gingașe”, a spus Daniela Dumitrescu, managerul teatrului, în cadrul unei conferințe de presă. De la idee la premieră a trecut aproape un an.
„Teatrul este un fenomen istoric, ce trebuie să reacționeze ca o instituție vie la ce se întâmplă cotidian în sala în care teatrul se găsește. Sala în care teatrul acesta se numește România, în care la fiecare zece minute se întâmplă ceva de necrezut, într-o politică absolut de necrezut, într-o situație în care omul are nevoie de principii, are nevoie de modele, de a gândi pozitiv, pentru că altfel este condus de hoți, mârșavi, mincinoși. Teatrul trebuie să răspundă la acest lucru și să spună: „Există în noi, în Țara Românească, oameni buni, oameni inteligenți, oameni cu imaginație și, mai ales, oameni care pot să iubească”. Așadar, orice proiect pe care îl face un artist trebuie să fie despre iubire, despre ceva pozitiv, și să spună oamenilor din Constanța și restului României că în fiecare din noi este un potențial constructiv, care nu este utilizat și, neutilizându-l, lăsăm mârșavii să ne conducă, lăsăm să trăim ce trăim în fiecare zi. Înainte de orice, piesa Ovidiu in Love este despre necesitatea schimbării și a ieșirii din acest moment de paralizie totală, pentru a ne schimba.”, a spus regizorul Alexander Hausvater.
El a precizat că, din punct de vedere organizatoric, i se pare un fenomen rar când teatrul principal dintr-un oraș se aliniază cu organele care conduc, în cazul acesta Primăria Constanța, pentru a face un proiect ce reprezintă acest oraș.
„Acest Ovidiu este un Ovidiu imaginat, întâi de Mincu, apoi de mine, ca un exemplu al capacităților umane de a se schimba, de a evolua, de a se transforma dintr-un om rafinat, aristocrat, care a scris despre dragoste fără să o cunoască, care a scris despre viață fără să o cunoască, și vine într-o lume numită Tomis, în care întâlnește o sălbatică absolut superbă care îl transformă în poetul geților. Noi venim și spunem: Ovidiu este poetul nostru, nu Eminescu. Ovidiu este acel suflet care, transformându-se pe sine, își transformă opera lui”, a mai spus Alexander Hausvater.
„Ovidius in Love” are programate șapte spectacole la Teatrul de Stat Constanța, în zilele de 30 noiembrie, 1, 2, 7, 8, 16 şi 17 decembrie.
Intrarea este liberă. Cei care doresc să vadă spectacolul pot obține, de la casieria teatrului, invitații cu loc.
„Ovidius in Love” a obţinut cel mai mare punctaj în concursul organizat de Primăria Constanţa pentru finanţarea proiectelor culturale cu tematica Bimilenar Ovidius.
Premizele acestui proiect au fost date de coincidenţa întâlnirii unor elemente şi unor oameni, în contextul sărbătoririi celor două milenii scurse de la moartea lui Ovidiu:
Există un roman valoros, premiat internaţional, scris de un constănţean prin adopţie, profesorul şi scriitorul Marin Mincu, fondator al Universităţii „Ovidius”, roman ce tratează exact această temă, ilustrată şi de titlu – „Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidius”;
Există o legătură anterioară între autor şi regizorul consacrat internaţional Alexander Hausvater, care a dramatizat şi a montat, în 2008, la Teatrul de Nord Satu Mare, un alt roman al lui Marin Mincu, „Jurnalul lui Dracula”;
Pe de altă parte, există memoria evenimentului realizat de teatrul constănţean în 1957, cu prilejul împlinirii a 2000 de ani de la naşterea lui Ovidiu, care a constat în montarea unei tragedii scrise tot de un profesor constănţean, „mircistul” Grigore Sălceanu.
Echipa artistică implicată în proiectul OVIDIUS IN LOVE este formată din vârfuri ale scenei româneşti. Alături de regizorul Alexander Hausvater, care a realizat dramatizarea romanului, scenografia este concepută de Maria Miu, autoarea a peste 210 creaţii în teatru, operă, film şi televiziune, în România şi în străinătate, iar muzica este compusă de Mircea Kiraly, cunoscut de publicul larg ca membru al formaţiei „Compact”, dar şi compozitor a peste 70 de muzici originale de teatru şi a peste 120 de muzici originale de film de scurt şi lung metraj. Coregrafia este semnată de András Lóránt, un nume preferat de cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori români, cât despre Lucian Moga, el este expertul înlight design care va completa fericit background-ul vizual al spectacolului, având o carte de vizită apreciată superlativ de profesioniştii din teatru. Spectacolul va fi transmis de Televiziunea Română, partener principal în proiect.
Cu ocazia acestei premiere, Teatrul de Stat Constanța va organiza și un simpozion care are rolul de a-l comemora pe profesorul Marin Mincu, trecut la cele veşnice în data de 4 decembrie, în urmă cu opt ani.
Reamintim că TSC a organizat, în 19 martie, marcând simbolic ziua naşterii lui Publius Ovidius Naso, primul eveniment cultural al Anului Ovidius la Constanţa, spectacolul – lectură „Bucuria de a fi îndurerat la Tomis”, şi tot Teatrul de Stat Constanţa, instituţie emblematică de cultură a oraşului şi judeţului, va pune punct, între 30 noiembrie şi 17 decembrie 2017, cu o producţie pe care noi o prevedem excepţională, dar îi aşteptăm pe spectatori, pe invitaţii la petrecerea lui Ovidius, să o aprecieze.
DISTRIBUȚIE:
OVIDIUS IN LOVE
Jurnalul unui exilat îndrăgostit
Un spectacol de Alexander Hausvater
după Marin Mincu
Ovidiu …………………………………………………………………….Constantin Florescu
Aiia……………………………………………………………………Georgiana Mazilescu (Leca)
Medeea…………………………………………………………………………………….Mara Opriș
Paulus…………………………………………………………………………………Marian Adochiței
Narator, Căţelul Imperator……………………………………………………Georgiana Rusu
Narator,Saltimbanc,Circar………………………………………………………..Cristian Osoloș
Zeiţa Baiia,Animal,Victimă,Păpuşă…………………………………….Laura Iordan Adrian
Narator,Marinar,Femeie romană,Oloagă,Femeie getă……………….Florina Stănculeț
Narator, Femeie getă,Bârfitoare,Bătrana………………………………………Laura Crăciun
Narator,Marinar,Mireasă,Oarbă,Femeie romană,Circar…………………..Alina Manțu
Narator,Marinar,Circar……………………………………………………………..Cosmin Mihale
Zamolxis,Dacian,Roman……………………………………………………..Adrian Dumitrescu
Narator,Circar,Cântăreaţă,soţia lui Ovidius…………………………………Maria Teișanu
Narator,Preotul,Soldat roman,Cerb……………………………………………….Norbert Boda
Narator,Soldat,Bătrânul……………………………………………………………….Robert Danci
Narator,Marinar,Femeie,Nebuna satului,Femeie romană,Femeie getă…Diana Vieriu
Narator,Căprioară,Femeie getă…………………………………………………Diana Orezeanu
Narator,Femeie getă,Bârfitoare…………………………………………………..Iulia Mihalcea
Narator,Gravidă,Femeie getă…………………………………………………Cristina Munteanu
Narator,Soldat roman,Soldat tomitan,Crucificat……………………………….Ionuț Rusu
Narator,Marinar,Cerb,Casă,Sacrificat,Negustor…………………..Alexandru Medveghi
Narator,Mester olar,Bărbat cor…………………………………………………….Teodor Marcu
Narator,Marinar,Mort,Trădător…………………………………………………Alexandru Iacov
Narator,Soldat roman,Mire………………………………………………………..Răzvan Radu
Scenografia : Maria Miu
Muzica: Mircea Kiraly
Coregrafia: Lorant Andras
Manager de proiect/Director general,
Elena Daniela Dumitrescu
Informaţii suplimentare:
ALEXANDER HAUSVATER:
Regizorul Alexander Hausvater s-a născut la București în 1949. La vârsta de zece ani a emigrat cu familia sa în Israel. A studiat la Tel Aviv şi Dublin.
A debutat ca regizor cu spectacolul „Năzdrăvanul Occidentului” în 1971, la Teatrul Național Irlandez din Dublin. Spectacolul a fost interzis, din cauza pudibonderiei de atunci și pentru că se juca în limba celtică.
În 1971, s-a stabilit în Canada, unde a lucrat ca regizor și director de teatru şi de festival.
După Revoluție, În 1990 a revenit în România și a avut un succes răsunător cu „…au pus cătușe florilor” după F. Arrabal. În 1993, tot în România, a pus în scenă „La Țigănci” după Mircea Eliade, ambele texte fiind adaptate de poetul Cristian Popescu. De atunci montează periodic în toată România, dar şi în alte ţări, opera sa teatrală însumând peste 160 de spectacole.
A scris mai multe cărți, a predat la universități din întreaga lume și este unul dintre cei mai prolifici regizori români.
Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 2015. Aici discursul său integral la primirea premiului, un discurs foarte relevant pentru personalitatea şi viziunea regizorului Alexander Hausvater.
Volume semnate Alexander Hausvater:
Ce dacă (volum autobiografic), Editura Integral, 2017
Decameronul (teatru), Editura Tracus Arte, 2008
Tovarășul pionier (teatru), Editura Tracus Arte, 2008
Chopin. Ultima Mazurka (teatru), Editura Tracus Arte, 2008
Athenee Palace Hotel (teatru), Editura Brumar, 2008
Solzhenitsyn (teatru), Playwrights Canada, 1979
MARIN MINCU:
Marin Mincu (1944 – 2009) a fost poet, romancier, critic literar, istoric literar, profesor universitar, desfăşurându-şi activitatea în România (în principal ca profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, între 1990 şi 2009, dar şi în calitate de conducător de doctorate la Universitatea din Bucureşti, în aceeaşi perioadă, până la deces) şi în Italia (la Facultăţile de litere și filozofie ale Universităților din Torino, din Milano şi din Florența, ca lector, conferenţiar şi profesor universitar titular).
Şi-a început cariera la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța, în 1968, ca preparator. În 1971, la numai 27 de ani, a devenit doctor în filologie, cu o teză despre poetul Ion Barbu (publicată ulterior şi devenită volum de referinţă în bibliografia critică despre acest poet), ascensiunea sa până la titlul de profesor universitar fiind rapidă.
Opera sa numără peste 40 de volume (literatură şi critică literară) şi nenumărate studii şi articole în toate revistele literare din România, inclusiv în revista TOMIS din Constanţa, unde M.M. a deţinut o rubrică permanentă din 1968.
Se numără printre fondatorii Universităţii „Ovidius” din Constanţa, în 1990, fiind cel care a deschis drumul către ministrul Educaţiei de la acea vreme, reputatul filosof Mihai Şora. Marin Mincu a propus numele „Ovidius” şi s-a luptat cu succes în scopul de a obţine terenul pentru campus şi finanţarea pentru construcţie.
Ca prim decan al Facultăţii de Litere a obţinut de la minister dreptul universităţii Ovidius de a organiza doctorantură la Constanţa, primul doctor format la Ovidius de către Marin Mincu fiind conferenţiarul Ştefan Cucu care a scris o teză despre „Influenţa lui Ovidius asupra literaturii române”.
Primul titlu de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius a fost decernat în 1994, la iniţiativa lui Marin Mincu, reputatului lingvist Eugen Coşeriu, profesor emerit la Universitatea Tubingen, Germania.
Tot la invitaţia lui Marin Mincu, în 1996 Umberto Eco a vizitat universitatea „Ovidius” şi a ales să primească la Constanţa titlul de Doctor Honoris Causa, primul titlu de acest fel care i-a fost acordat în România, deşi acelaşi titlu îi fusese propus şi de Universitatea din Bucureşti.
Dintre premiile câştigate, Premiul Herder, Premiul internaţional „Eugenio Montale” şi Premiul naţional pentru roman în Italia sunt cele mai prestigioase ale lui Marin Mincu.
Romanul MOARTEA LA TOMIS. JURNALUL LUI OVIDIU:
Urmând procedeul evocării unei figuri istorice prin intermediul unui aşa-zis jurnal al protagonistului, precum în precedentul roman, Jurnalul lui Dracula, Marin Mincu îl înfăţişează aici pe poetul Ovidiu, exilat la Tomis. Rod al unor lecturi critice a operelor lui Ovidiu, romanul este o ficţiune impresionantă, o viaţă posibilă a poetului, din care nu lipsesc conflictele interioare, drama exilului şi, nu în ultimul rând, relaţia cu o femeie, Aia, preoteasă a zeului Zamolxis, care îi oferă poetului o cale spre regăsirea de sine.
Umberto Eco: „Această carte a lui Marin Mincu (pe care nu pot decide dacă s-o numesc roman sau biografie transformată în mit) ne restituie un Ovidiu necunoscut, aflat într-un loc pierdut undeva, de care mulţi au luat cunoştinţă doar pentru că Ovidiu îl ura. Mi s-a întâmplat să citesc manuscrisul lui Mincu exact în locurile despre care vorbeşte, pe malul Mării Negre, unde toţi îşi mai amintesc cu mândrie şi afecţiune de un om care n-ar fi vrut să trăiască printre ei. M-am simţit atras deopotrivă de elegia poetului disperat, cât şi de epopeea geţilor care l-au iubit. Şi chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fermeca în aceeaşi măsură.”
