În urmă cu câteva luni, semnalam printr-o serie de articole, însoțite de poze, starea deplorabilă în care se află secția Pediatrie a Spitalului Județean Constanța. La acel moment, directorul Danuț Căpățână s-a limitat la a ține o conferință de presă, la care culmea, noi cei care am semnalat problemele nu am fost chemați. În cadrul acelei conferințe, directorul SCUJ Constanța a admis că există probleme legate de acea secție a spitalului, dând vina pe lipsa de fonduri necesară renovării. În luna ianuarie a acestui an, o nouă mămică povestește coșmarul pe care l-a trăit atunci când a fost nevoită să se interneze în secția de Pediatrie, alături de băiețelul său. Pozele pe care doamna Mihaela Tincu Mustață le-a făcut, arată că nimic nu s-a schimbat în secția de Pediatrie, condițiile fiind aceleași, deplorabile, infecte și deosebit de periculoase pentru viața oricărui bebeluș care are ghinionul de a ajunge acolo.
Cerem încă o dată, dacă mai e nevoie, DEMISIA echipei de conducere a Spitalului Județean Constanța, care dincolo de scandalurile de corupție în care este implicată, continuă să dea dovadă de o INCOMPETENȚĂ crasă. Domnule Dănuț Căpățână, e cazul să dați dovadă de o fărâmă de onoare și să părăsiți postul pe care îl ocupați, nemeritat.
Interlocutoarea noastră ne-a informat că are de gând să organizeze, în curând, un protest, în urma căruia să reușească să convingă autoritățile să ia măsuri în privința acestei secții a spitalului, vitală pentru sănătatea copiilor noștri. Iată povestea doamnei Mihaela Tincu Mustață, însoțită de poze, pe care le puteți vedea în slide-showul de deasupra articolului dar și la finalul textului.
”Pe 10 ianuarie 2015,am avut ghinionul de a fi internată cu fiul meu, pentru prima dată în viață, în secția de pediatrie a Spitalului Județean Constanța. Au fost nouă zile de coșmar. L-am internat pentru otită medie cronică supurată cu perforație de timpan, la care s-a mai adăugat și o enterocolită de toată frumusețea, contactată pe timpul șederii în spital.
Toată secția de pediatrie este un focar de infecție, majoritatea copiilor internați pentru diverse boli contactează și enterocolita care bântuie ca o fantomă prin toată secția și oricât de mult te-ai dezinfecta nu ai cum să o eviți. Majoritatea mamelor umblă pe holuri după asistente să le arate pampersul copilului. E chiar umilitor să faci acest lucru de nenumărate ori într-o zi și să fii mințit în față că este doar efectul antibioticelor desi știi foarte bine să faci diferența între o simplă diaree și o enterocolită.
Conducerea spitalului este la curent cu această problemă însă neagă cu vehemență existența unei epidemii de enterocolită, dând vina pe efectul antibioticelor care produc diaree, probabil din teama de a nu exista consecințe. Am observant că fiecare cadru medical trăieste cu teamă și nimeni nu are curajul să vorbească deschis sau să schimbe ceva. Ar trebui ca toată secția să intre în carantină, să se dezinfecteze și să se renoveze, iar mamele care au probleme de sănătate cu copiii lor, să evite să ajungă în această secție.
Pe aceeași sectie sunt cazuri de rotavirus, cazuri de scabie care sunt în același salon cu cei de bronșită sau viroză, pe care am contactat-o și eu la rândul meu în aceste nouă zile de spitalizare. Zile de coșmar în care nu se putea dormi de plânsetul copiilor bolnavi, de țipetele infirmierelor sătule de condițiile infecte de muncă, ajunse cu nervii la pamânt. De certurile cotidiene ce au loc pe holul spitalului între mame și personalul medical. Se urla pur și simplu de disperare însă nimeni nu are curajul să semnaleze neregulile din această secție.
Întrebările adresate personalului medical,referitoare la condițiile din spital,au provocat de asemenea o stare de panică în cabinete. Se tem de cei care pun întrebări și își cer drepturile. Începuseră să îmi monitorizeze mișcările. Mi-au interzis să fac poze biberoanelor în care le era adus laptele copiilor. Deși venisem cu lapte de acasă, am fost nevoită să-i dau lapte din spital pentru că era preparat cu mucilagiu de orez, ceea ce nu puteam eu prepara în acele condiții. Nu mai spun că, de multe ori, găseam sticluța goală pentru că alte mame aveau grijă să își facă plinul pt copiii lor și furau pur și simplu laptele altor bebeluși desi pe fiecare sticlă scria clar numele și numărul camerei, iar fiecare sticluță era preparată special pentru fiecare copil în parte…
Majoritatea mamelor au învațat personalul medical la ȘPAGĂ, dădeau bani pe fiecare tură însă dacă aveau nevoie să li se administreze un medicament de urgență erau nevoite să aștepte și să insiste.Nu am vrut să dau nimănui nimic. Nici măcar un singur leu, pentru că este dreptul meu de român să beneficiez de asistență și de tratament gratuit în cadrul spitalului.”
