Urmăriți, probabil, la fel ca mulți dintre noi, în această perioadă, deznodământul celebrului dosar al retrocedărilor, care se află la final, sentința urmând să fie pronunțată de judecători în următoarea lună. Dosarul în care Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu și toată gruparea lor de bandiți sunt acuzați că au retrocedat către ”prieteni” câteva milioane de metri pătrați de teren din Constanța, judecat timp de mai bine de nouă ani, instrumentează fără doar și poate cel mai mare abuz care s-a petrecut pe meleagurile dobrogene. Din fericire însă, judecătorii nu s-au lăsat influențați, urmând ca în scurt timp fiecare inculpat implicat în acest caz să-și primească pedeapsa.
Această poveste nu este însă singura de acest fel. Povestea carierei de piatră de la Sibioara este, pentru noi, jurnaliștii de investigație, un abuz poate mai mare decât cel al retrocedărilor lui Mazăre, pentru că în acest caz sunt implicați de la avocați, executori judecătorești, judecători, primari, prefecți și funcționari publici. Toți aceștia și-au dat mâna pentru a deposeda un om de afaceri de o proprietate pe care o deținea cât se poate de legal. Iar dezinteresul cu care procurorii tratează acest caz în care legea a fost pur și simplu călcată în picioare fără jenă, te face să te întrebi: cum a fost posibil? Pentru că da, comparativ cu modul de a acționa al grupării Mazăre, care s-a străduit să acționeze la limita legii, în cazul carierei de la Sibioara, legea s-a încălcat flagrant, fără frică, de către majoritatea celor implicați în poveste. În caz că nu ați citit deja povestea, pe care am relatat-o atât noi, cât și mulți dintre jurnaliștii locali sau chiar din București, se cuvine să punctăm desfășurarea acestui caz, pentru ca la final să vă oferim câteva detalii noi despre modul în care s-a construit această înscenare incredibilă.
Ce au în comun cele mai mari abuzuri prin care proprietarii de bună credință ale terenurilor au fost văduviți de ceea ce li se cuvenea? Avocatul. Același avocat, celebrul Ionel Hasotti, s-a ocupat de ambele spețe. Și, precum bine s-a văzut, specialistul în retrocedări n-a precupețit niciun efort pentru a transfera sute de hectare de teren în proprietatea clienților săi, chiar și atunci când dovezile arătau clar că aceștia nu sunt beneficiarii de drept ai terenurilor.
În 2005, omul de afaceri Grigore Comănescu riscă tot ce are și împrumută de la bancă suma de patru milioane de euro, credit pentru care încă plătește rate și astăzi, pentru a achiziționa o companie ce primise dreptul de a exploata cariera de piatră de la Sibioara. Totul bine și frumos, doar că patru ani mai târziu, la poarta companiei lui Comănescu se prezintă un executor judecătoresc care aduce la cunoștință faptul că în urmă cu un an, 20 de hectare de teren care treceau exact prin cariera de piatră în cauză, au fost retrocedate către moștenitorii celui ce ar fi fost proprietar prin perioada interbelică. Nu doar că nimeni nu-l chemase în instanță pe Grigore Comănescu, pentru a-l confrunta cu situația și a-i da dreptul să conteste cererea de retrocedare, ba mai mult, avocatul moștenitorilor, celebrul Ionel Hasotti a susținut în fața judecătorilor că pe terenul respectiv NU EXISTĂ O CARIERĂ DE PIATRĂ. Și da, judecătorii l-au crezut pe cuvânt. Hasotti s-a folosit de această minciună pentru că legea spune clar că un teren nu se poate retrocedat cât timp pe suprafața lui există o exploatare minieră. Și cum avocatul, susținut și de primarul comunei Lumina, care, culmea, primea periodic piatră din cariera respectivă, au convins instanța că terenul e gol și pustiu, s-a produs primul mare abuz al acestei povești, instanța acceptând să retrocedeze terenul respectiv către clienții lui Hasotti.
Compania Somaco Construct, a contestat în instanță decizia aberantă a primilor judecători și a avut câștig de cauză. Pentru cei mai puțin cunoscători, un proces se judecă pe fondul problemei iar dacă la final nu ești mulțumit de pronunțare, mai ai calea unui apel sau al unui recurs. După această a doua pronunțare, sentința devine definitivă și irevocabilă, adică nu mai poate fi contestată. Grigore Comănescu le-a câștigat pe ambele. Caz închis ai putea spune, însă nu uitați că vorbim despre niște băieți deștepți care nu dau doi bani pe lege. Avocatul Ionel Hasotti a făcut recurs la o decizie judecătorească ce fusese deja în recurs iar judecătoarea i-a dat câștig de cauză și a revocat hotărârea irevocabilă. Un caz unic în justiția românească, prin modul în care legea a fost ignorată complet.
Și de aici, șirul abuzurilior a continuat. O judecătoare a Tribunalului Constanța a decis sistarea operațiunilor miniere din cariera de la Sibioara, dând din nou de pâmânt cu legea care spune clar: nu poți retroceda terenuri pe care au loc exploatări miniere și nu poți sista activitatea unei companii în asemenea cazuri. Judecătorul a mers chiar mai departe și a cerut evacuarea tuturor echipamentelor miniere din zonă și demolarea clădirilor de pe terenul de 20 de hectare la care se face referire în acest caz. Credeți că judecătorii s-au oprit aici? Nu! S-au stabilit chiar și daune reparatorii. Adică, ai avut clădiri și echipamente pe terenul domnilor, plătești nenică! Inițial 50 de lei pe zi, apoi chiar la 500 de lei pe zi.
Și, după ce timp de mai mulți ani de zile, niciun oficial n-a avut curaj să semneze punerea în posesie către moștenitori a terenului, fiind destul de clar că ar fi semnat un bilet către pușcărie, avocatul Ionel Hasotti a apelat la serviciile executorului Vasile Dâncu, un colaborator fidel al său, pentru a executa compania Somaco Construct, în baza daunelor stabilite de instanță.
Stând în birou, pentru că în cariera de piatră n-a binevoit niciodată să se prezinte, executorul cunoscut mediei constănțene pentru că a fost condamnat la un an de pușcărie pentru neglijență în serviciu, a calculat daune de 1,2 milioane de lei, în ciuda faptului că Grigore Comănescu a explicat de fiecare dată că pe terenul indicat NU EXISTĂ CLĂDIRI. Și-atunci, cum să plătești daune pentru niște clădiri care n-au existat niciodată?
Vă întrebați probabil de unde știm că Vasile Deacu nu a fost prezent în cariera de la Sibioara? Păi, în primul rând, ar fi constatat cu ochii lui că respectivele clădiri pentru care se cer daune retroactive, nu există. Iar în al doilea rând, în carieră am fost noi, împreună cu mai mulți colegi de presă, pentru această vizită fiind nevoiți să completăm mai multe cereri, știut fiind faptul că în zonă se lucrează cu explozibili, zona fiind o veritabilă fortăreață pentru oricine dorește acces. Cerere pe care Vasile Deacu n-a depus-o niciodată.
Pentru a nu exista dubii asupra acestei povești, l-am rugat pe Grigore Comănescu să ne arate situația de la fața locului. După completarea tuturor documentelor necesare, ne-am deplasat alături de omul de afaceri, alături de mai mulți colegi de presă, pentru a vedea cum stau lucrurile la fața locului. Patronul Somaco Construct ne-a pus la dispoziție mai multe imagini din dronă dar și hărțile necesare pentru a identifica terenul pe care-l cer presupușii moștenitori. Teren pe care, ne-am convins, nu există și n-au existat niciodată clădiri. Există în schimb daune, fictive și calculate fictiv. Într-o poveste cât se poate de fictivă.
Mergând înspre zona respectivă, am constatat că undeva în margine, zăceau munți întregi de gunoaie, resturi menajere și tone întregi de resturi de construcții aduse aici de cine știe cine. Terenul aparține acelorași ”moștenitori” care au retrocedat și groapa de gunoi a comunei. Un alt abuz, gropile de gunoi fiind și ele imposibil de retrocedat, conform legii. Acolo unde s-a putut retroceda către Hasotti și ai lui clienți o carieră de piatră, ce mai contează o groapă de gunoi? Nu contează, doar că, legea și cei ce au grijă de respectarea legii ar trebui să-i oblige pe noii proprietari să curețe zona, fiind vorba de hectare întregi infestate de gunoi.
Doar că respectarea legii nu intră în atribuțiile acestor indivizi care par să practice împreună un nou joc de societate, numit ”cum mi-am bătut joc de lege și nimeni nu m-a tras la răspundere”. Vom reveni!