În noaptea de miercuri spre joi, 15-16 decembrie 2017, omul de afaceri Avraham Morgenstern a fost prins de Policía Federal Argentina (PFA) pe străzile din Buenos Aires. Prin intermediul firmei SHAPIR STRUCTURES, unde era administrator, “Mister Avi” s-a ocupat ani la rând cu asfaltările din Constanța, sub mandatul echipei Mazăre-Făgădău, dar și cu ridicarea campusului social “Henri Coandă.” În momentul reținerii, “Mister Avi” făcea jogging, noaptea, pe străzile din capitala republicii Argentina.
Povestea noastră începe în America Latină, și se termină pe coasta de Sud a Africii, în Madagascar.
De ce fug aleșii noștri în America Latină ?
Între Constanța și America Latină există o relație specială: ani la rând fostul primar Radu Mazăre și-a petrecut mai toate concediile (și n-au fost puține) în Brazilia. Acolo și-a cărat și o bună parte din averea “agonisită cu greu.”
O anchetă jurnalistică avea să demonstreze, în 2016, că și președintele PSD, Liviu Dragnea preferă tot Brazilia, unde a mers de 16 ori în 3 ani, în intervalul 2013 – 2016. Dragnea susține însă că el nu are afaceri în Brazilia, și că povestea este doar o “scorneală” de-a lui George Soros.
Și colegul său de partid, Viorel Hrebenciuc s-a acomodat de minune în America Latină. Așa cum s-a aflat, tot în anul 2016, după izbucnirea scandalului “The Panama Papers”, Hrebenciuc deține societatea offshore “Dezvoltarea Destinului” (Destiny Development Inc.) înființată în Republica Panama.
Din Brazilia în Madagascar, cu bani împrumutați de la “gagici”
Pentru că locul devenise neîncăpător, spre finalul carierei sale politice, fostul primar Radu Mazăre și-a mutat operațiunile economice pe Coasta Africii, în Madagascar.
În anul 2016, frații Mazăre aveau să explice în fața Curții Supreme, că banii investiți în Brazilia și Madagascar aparțineau de fapt lui Elan Schwartzenberg și Emei Gavrilă (fosta concubina a lui Alexandru Mazăre, din perioada 1998 – 2011) – o glumă sinistră.
Așa s-au ridicat afacerile românești din America Latină și Africa, după o rețetă clară și întotdeauna pe banii altora. Gașca lui Mazăre s-a folosit de toate tipurile de “săgeți”, de la rude până la prieteni, în timp ce Liviu Dragnea se laudă cu “fostul său coleg de facultate” Mugurel Gheorghiaș. Avem deci politicieni săraci, dar cu gusturi fine.
Americanii în parteneriat cu un oraș condus de copia lui Fidel Castro
Una dintre primele afaceri ale găștii lui Radu Mazăre din anii ’90 a fost clubul “Copacabana” din stașiunea Mamaia, nume împrumutat de la celebrul cartier din Rio de Janeiro.
Așa cum avea să explice și ziarul Info-Sud-Est, chiar și Excelența Sa Jeronimo Moscardo de Souza, fostul ambasador al Braziliei la București obișnuia, în 1999, să-și piardă nopțile pe plajă, la localul lui Mazăre, despre care spunea că dezvoltă “un program cultural” menit să “consolideze relațiile bilaterale dintre cele două țări.” Și s-au consolidat…
În timp ce tânărul primar, Radu Ștefan Mazăre, începuse să impună modelul sud-american la Constanța, contextul național era cu totul altul: România era interesată de dezvoltarea colaborării și strângerea relațiilor cu Statele Unite, și nu în mod special cu Brazilia, sau altă țară din America Latină.
Tocmai “Parteneriatului Strategic” dintre România şi SUA, lansat pe 11 iulie 1997, avea să pună Constanța pe harta geostrategică a lumii – în mod special după avenimentele de la 11 Septembrie 2001. Așa se facă ce, din anul 2003, armata americană a ales să utilizeze baza aeriană din Mihail Kogălniceanu, de lângă Constanța, precum și alte facilități din zonă, pentru diferite operațiuni de natură militară.
Vă dați seama ce surpriză au avut americanii când au dat peste un primar, cu apucături de dictator sud american, un fel de copia lui Castro și modelul său sovietic?
La început au fost palmierii …
În primul său mandat de primar, Radu Mazre a dat dispoziție ca în stațiunea Mamaia să fie plantați palmieri. Pentru că experimentul n-a prins rădăcini, s-a trecut ulterior la palmieri în ghivece. Este doar o glumă au spus mulți, dar acesta era doar începutul.
Radu Mazăre, primarul orașului Constanța, avea să se lanseze apoi într-o bizară campanie de imagine, îndreptată chipurile împotriva “procurorilor lui Băsescu” despre care spunea că sunt niște “slugoi.”
Aparent deranjat de anchetele justiției, ținuta sa civilă a fost înlocuită definitiv cu una de armată – similară uniformelor purtate de Fidel Castro.
Cu bocanci negri bine lustruiți, și haine verzi croite pe măsură, primarul Constanței părea mai degrabă desprins de pe platourile de filmare, decât la conducerea unui oraș.
Ținuta sa era întregită cu o beretă roșie pe care se putea observa steaua în cinci colțuri – simbolul universal al comunismului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, soldații ruși susțineau că aceste cinci colțuri reprezintă de fapt ele cinci continente, pe care Moscova și-a propus să le cucerească.
Pe lângă toate acestea, din recuzita lui Radu Mazăre n-au lipsit nici celebrele trabucurile cubanze, pe care obișnuia să le consume la vedere, cu fiecare prilej – chiar și la conferințele de presă.
Și, de parcă nu era suficient, Radu Mazăre și-a făcut apariția pe străzile Constanței, la volanul unui jeep model CJ-5 Willys. Să nu vă închipuiți că măcar de data aceasta alegerea edilului a fost una întâmplătoare.
Și aici avem o istorie cu tâlc: În zorii “Revoluției Cubaneze”, din ianuarie 1959, liderul paramilitar Fidel Castro și-a făcut triumfala intrare în Havana, exact la bordul acestui model de autovehicul. La momentul respectiv, Castro a apreciat valoarea acestei mașini și ca echipament militar, dar și pentru caracteristicile recomandate deplasărilor în zonele rurale ale Cubei.
Liderul de la Havana primise aceste jeep-uri, în 1959, sub formă de donație de la compania „Willys Overland Export Corp” pentru susținerea reformei agricole. În schimb, despre exemplarul lui Mazăre n-am aflat nic până azi de unde și cum a fost procurat, la mai bine de 48 de ani distanță de la “revoluția cubaneză.”
Mujer Combatiente și Partidul
Nu a durat mult până când ținuta revoluționară purtată de Mazăre să devină obligatorie în rândurile adepților din partid. Astfel, întreaga organizație a tineretului social democrat (TSD) din Constanța s-a tras la uniformă de sorginte cubaneză, iar primarul Mazăre și-a echipat trupa de animatoare, asemenea brigăzilor de “Mujer Combatiente” ale Cubei revoluționare.
Într-un final, cu uniforme, jeep-uri militare, trabucuri cubaneze și gărzi patriotice, din anul 2012, Radu Mazăre a trecut la “Carnavalul de la Mamaia” – copie fidelă a Carnavalului din la Rio de Janeiro.
Fetele au fost suite în “care alegorice” în frunte cu “El Comandante” de Constanța. Cu siguranță Radu Mazăre s-a distrat pe cinste, în timp ce lumea civilizată privea consternată întreaga mascaradă.
Campania lui Radu Mazăre, o imensă greșeală de imagine
Pentru că merită să învățăm din greșelile trecutului, trebuie să amintim aici câteva repere istorice, ce întregesc imaginea lui Fidel Castro la nivel mondial.
- Gruparea fraților Castro supranumită “Mișcarea de la 26 Iulie” a ajuns la putere în Cuba printr-o revoluție fabricată în laboratoarele serviciilor secrete ruse. Raul Castro și medicul argentinian Ernesto Rafael “Che” Guevara erau doi comuniști sadea, cu ample legături în Rusia sovietică. “Che” Guevara era marxist convins, șef al unei unități paramilitare care acționa pe spațiul Americii Latine, și care s-a alăturat fraților Castro în 1956, în Mexic.
- Ca și Radu Mazăre, Castro se lupta cu “sistemul” însă nu într-o țară democratică precum România anilor 2000, ci într-o Cuba aflată sub dictatura generalului Batista, la finalul anilor ‘50.
În ciuda evidențelor, Fidel declara la început că doctrina sa nu este “nici Marxistă și nici comunistă, ci o democrație reprezentativă și justiție socială.” Cu toate acestea în mai 1962 acest dictator avea să arunce în aer pacea mondială. Castro a permis rușilor să monteze câteva baze de rachete nucleare în Cuba moment în care americanii și-au pus problema declanșării unui conflict de proporții. Președintele Kennedy a decis atunci instituirea “DEFCON 2” – a doua cea mai ridicată stare de alertă – în timp ce planeta se pregătea pentru o nenorocire.
- Episodul cunoscut drept “criza rachetelor din Cuba” a fost tranșat pe 27 Octombrie 1962, atunci când prim-ministrul rus Nikita Hrușciov i-a propus un acord lui Kennedy: rușii au fost dispuși să-și retragă rachetele nucleare din Cuba, dacă și America își retrăgea rachetele de la bazele din Turcia. Kennedy a acceptat înțelegerea.
- Fidel Castro s-a opus acestui acord, însă nimeni nu l-a mai băgat în seamă pe “revoluționarul” de la Havana. Înțelegerea mai prevedea ca Statele Unite să garanteze că nu vor invada Cuba în viitor. Așa a rămas Fidel la putere pe insulă, neatins întreaga sa viață de mâna unchiului Sam.
- Drept consolare, dar și pentru a sfida, în vara lui 1963, Fidel a fost invitat la Moscova unde a primit titlul de “Erou al Uniunii Sovietice” – cea mai înaltă distincție oferită de ruși la acel moment.
Merită să ne mai întrebăm, cum au perceput oare partenerii noștri de la Kogălniceanu, această campanie ostășească cu arome cubaneze de la Constanța? Știa Radu Mazăre că embargoul impus de Kennedy asupra Cubei, în 1962, era încă în vigoare? A fost totul intenționat?
Pericolul modelelor din America Latină
Poate cel mai simplu a creionat imaginea Americii Latine ziaristul Jorge Ramos, care a explicat ce înseamnă “realismul magic” specific statelor sud-americane:
„Da, cei din America Latină visează mai mult. Când trăiești în sărăcie, atunci când președintele îți este numit de alții, atunci când ucid pe cineva și nimeni nu este pus sub acuzare, și atunci când doar câțiva se îmbogățesc, desigur că visezi. Nu este o coincidență faptul că realismul magic se întâmplă în America Latină, pentru că visurile și aspirațiile noastre fac parte din viață.”
Acesta a fost experimentul “Constanța Libre”realizat cu sprijinul direct al unor actori amatori precum: Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Sorin Strutinsky, Valentin Ionescu, și alții, casting-ul fiind unul prea lung pentru acest material.
