Ați văzut, desigur, unii în imagini, unii chiar de la fața locului, plajele lărgite din Constanța. Lucrările au fost prezentate ca un mare succes al companiei olandeze Van Oord, dar în realitate ascund o multitudine de nereguli și de subcontractori pe care marele consorțiu internațional a uitat efectiv să-i mai plătească. Pentru că, nu-i așa, e simplu să te dai marele protector al unei Europe în care hoții de români nu au loc, în timp ce una dintre marile companii ale țării tale dă țeapă constructorilor români, care au acceptat cu bună credință să-i facă treaba.
Scurt istoric. Cum și-a țepuit Van Oord partenerii, fără jenă
Povestea conflictului deschis între compania olandeză și subcontractorii români a mai fost scrisă. Facem un scurt istoric, pentru cei nefamiliarizați cu toată istoria.
Comprest Util SRL a fost cooptată în cadrul proiectului de extindere a plajelor Tomis Nord şi Tomis Centru, prin îndiguiri şi înnisipări artificiale, pe 8 noiembrie 2013, când societatea a semnat contractele de furnizare de materiale cu punere în operă nr. 14 şi 15, cu SCT Bucureşti SA (parte a Consorţiului Van Oord – SCTB). Dincolo de rolul formal atribuit, de furnizor de materiale, Comprest Util a executat, de fapt, lucrări specifice subantreprizei. 75% din digurile de mal au fost realizate de firma constănţeană. De-a lungul celor peste doi ani de execuţie a lucrărilor, deşi prestaţiile Comprest Util erau prompte şi de înaltă calitate tehnică (certificată, ca atare, de un prestigios institut din Franţa) şi deşi statul român deconta la timp etapele încheiate în cadrul proiectului de extindere a plajelor, societatea locală era amânată la plată, dusă cu vorba şi trasă în piept. Principalul responsabil pentru această stare de fapt era SCT Bucureşti SA, contractorul direct al serviciilor Comprest Util. La un moment dat, pe fondul unei conduite similare, compania condusă de Horia Simu a intrat în procedură de insolvenţă, la cererea altor firme amânate la plată şi ţepuite fără scrupule. În acest context, petrecut la finele anului 2014, Comprest Util a cerut garanţii ferme cu privire la plata materialelor furnizate şi puse în operă, oprind temporar lucrările de la diguri. Incidentul a produs panică la cel mai înalt nivel al Companiei Naţionale Apele Române, întrucât întârzierea lucrărilor ar fi putut conduce la pierderea finanţării europene din care a fost susţinută această operă magnifică de extindere a plajelor. Pentru a întâmpina aceste consecinţe dezastruoase, Compania a mediat conflictul părţilor şi a impus găsirea unei soluţii.
În linii mari, soluţia a constat în adoptarea unui Acord Tripartit, pe 27 ianuarie 2015, între Van Oord, SCTB şi Comprest Util, a Actului Adiţional nr. 15 la Contractul de Consorţiu dintre Van Oord şi SCTB şi a Actului Adiţional nr. 2569 din 10 decembrie 2015 la cele două contracte dintre SCTB şi Comprest Util. Potrivit documentelor mai sus menţionate, plăţile materialelor furnizate şi puse în operă de Comprest Util cădeau în sarcina directă a Van Oord. În mod concret, firma constănţeană continua să factureze materialele către contractorul ei direct SCTB, care la rândul său întocmea instrucţionări de plată către Van Oord. Cercul se închidea, după ce olandezii achitau instrucţionările către furnizorul local, constănţean. O prevedere expresă din Acordul Tripartit stipula că Van Oord devenea proprietarul pietrei puse în operă abia după efectuarea plăţilor aferente către Comprest Util. Pe 29 decembrie 2015, olandezii mai aveau de plată 3.950.026,16 lei către Comprest Util. (Ordinea.ro)
În sala de judecată se întâmplă lucruri ciudate
Ca ultimă soluție, Comprest Util SRL și-a căutat dreptatea în fața instanței, acolo unde a deschis mai multe acțiuni pentru a-și recupera banii de la compania olandeză. Care companie a încercat, de-alungul procesului, să se apere, spunând, printre altele, că a virat banii în contul asociatului SCT București și că de-acolo ar trebui Comprest să-și recupereze datoria.
Numai că minciuna a fost devoalată de faptul că, la scurt timp după ce Comprest a cerut în fața instanței insolvența companiei Van Oord, același lucru l-a făcut și S.C.T București, care a arătat cu documente că se poate înscrie în hora firmelor țepuite de olandezi.
Procesul a ajuns în prezent la finalul primei părți, instanța urmând să se pronunțe pe fondul cauzei. Ne-am aflat și noi în sală la ultima ședință de judecată, acolo unde am asistat la prezența în sală a două personaje obișnuite ale articolelor noastre, atunci când scriem despre pățaniile grupului de firme Somaco – Comprest.
În timp ce asistam la proces, ultimul de pe ordinea de zi a instanței, în sală a intrat Maria Veriotti. Cândva judecător, chiar președinte al secției comerciale și contencios administrativ al Curții de Apel, acum avocat, doamna în cauză nu este deloc străină de compania olandeză Van Oord, căreia i-a pus la dispoziție, prin chirie, o clădire pe care o deține, pe perioada în care olandezii și-au desfășurat activitatea în Constanța. Curios, nu-i așa, cum olandezii au folosit exact clădirea unui fost judecător pentru birouri. Ai spune că știau că urmează să aibă probleme în justiție și aveau nevoie de influența cuiva care cunoaște bine sistemul judiciar din interior. Totuși, în afară de relația de afaceri cu Van Oord, doamna Maria Veriotti nu are nicio legătură cu cazul, în acest caz întrebarea fiind cât se poate de legitimă, ce căuta doamna în sala de judecată?
Și, în timp ce ne miram de prezența doamnei în sală, la fața locului a apărut și celebrul avocat Ionel Hasotti. Repetăm, era ultima cauză pe ordinea de zi, nu exista posibilitatea ca musafirii surpriză să fie acolo pentru altă poveste. Teoretic, Ionel Hasotti nu are nici cea mai mică legătură cu disputa dintre Comprest și Van Oord. Am putea explica prezența în sală a avocatului doar prin faptul că acesta e implicat în mai multe procese cu grupul de firme Somaco și urmărește atent să vadă ce face ”dușmanul” său, eventual chiar să-i facă un semn discret judecătorului?
Speculăm, desigur, până una alta, prezența în sală a celor doi e complet nejustificată și poate ridică reale semne de întrebare. Cel mai probabil lucrurile se vor lămuri odată cu sentința pe care o va da judecătorul. Vom reveni.
