Cand nu sunt spectacole, la Teatrul de Stat Constanța se pune în scenă piesa IPOCRIZIA

Timp de câteva luni, în 2017, am făcut parte din echipa care se ocupa de comunicarea Teatrului de Stat Constanța cu publicul. O misiune grea, pe care am împărțit-o cu încă doi colegi și la care am renunțat de bunăvoie, atunci când a expirat contractul pe care-l semnasem. Am renunțat, nu pentru că banii erau puțini (în jur de 1000 de lei), nici pentru că eram obligat să-mi sacrific fiecare weekend pentru a fi prezent la piesele de teatru (asta a fost partea cea mai plăcută), ci pentru că activitatea din instituție era atât de haotică, încât efectiv am simțit, și eu și colegii mei, că nu avem șanse să facem ceva constructiv.

La una dintre rarele întâlniri pe care am reușit să le avem cu doamna director, care nu venea la birou decât după prânz și doar în zilele în care reușea să doarmă bine (era ceva în funcție de energiile de acasă, nu au sens detaliile), am fost întrebați dacă suntem de acord ca o anumită domniță să fie angajată în instituție, pentru a redacta comunicatele de presă. Întrebarea venea într-un context în care domnișoara, în calitatea ei de jurnalist, o înjurase serios pe madame director iar angajarea ei i-ar mai fi domolit tonul critic care nu-i plăcea deloc șefei.

Votul a fost simplu, unul a zis un NU categoric, celălalt coleg al meu a zis un DA cu jumătate de gură, iar votul meu a fost DA, fiind convins și atunci și chiar și acum că femeia știe să facă o critică de teatru pertinentă iar angajarea ei nu putea fi decât un beneficiu pentru Teatrul de Stat. Am zis da, deși beneficiasem și eu de gura spurcată a jurnalistei. M-am gândit la binele instituției și am lăsat deoparte ranchiuna personală, așa cum cred că e normal să faci.

Din primul moment în care a fost angajată, jurnalista devenită om al teatrului și-a făcut o misiune din a ne determina pe noi, ăștia cu comunicarea, să dispărem cât mai repede din peisaj. Din fericire pentru ea, n-a fost nevoie de mult efort, pentru că așa cum spuneam, nu ne mai doream niciunul să colaborăm cu teatrul, pentru că devenise clar că niciuna dintre ideile noastre nu va fi pusă în practică.

A trecut ceva timp, până ieri, când jurnalista, acum responsabilă pentru comunicarea Teatrului, trimite un comunicat de presă în care spune că orice madmoazelă care n-are chef de striptease masculin în luna martie, poate alege în schimb teatrul, ca alternativă. Mie mi s-a părut și încă mi se pare greșită alegerea de cuvinte, așa că am recomandat în scris să caute un public mai avizat, pentru Teatrul de Stat. E părerea mea și încă mi-o mențin.

Nici n-am apucat bine să public articolul în care criticam comunicatul de la Teatru, că pe adresa TUTUROR ziarelor din Constanța, ba chiar și a unora din București, sosește un comunicat kilometric, drept răspuns la critica mea, în care se încearcă desființarea mea, ca fiind un analfabet, ahtiat după postul de comunicator al teatrului, pe care nu-l merit.

Și, pentru că am lămurit deja că nu-mi doresc un post pe care l-am avut și de care am făcut tot posibilul să scap cât mai repede, deși doamna director știe bine că s-a insistat să rămân, vreau totuși să vă arăt altceva.

În finalul comunicatului răspuns, trimis către presa mondială, există următorul pasaj: – În ciuda lipsei sale de fair play, îl invităm pe domnul Hapurnea la teatru, pentru a vedea cu ochii săi materializarea alternativei culturale pe care o oferim inclusiv amatoarelor de dansuri erotice și sperăm să nu se simtă ofensat de prezența acestora din urmă la teatru.

Adică, mai clar, doamna comunicator mă invită la teatru să văd marea piesă Testosteron, în care joacă șapte actori, printre care și fratele doamnei director, Adrian Dumitrescu, pe care noi îl considerăm un actor foarte bun. Totuși, haideți să vedem ce scria, nu cu foarte mult timp în urmă doamna jurnalistă care apără cu pieptul gol Teatrul de Stat, pe blogul personal, acum abandonat de ceva vreme.

Iată:

”Iar fratele său din viaţa reală – cumnatul, deci, al domnului Cristian Zgabercea -, Adrian Dumitrescu este cel mai prost actor din spectacol. Distribuit în rolul Trigorin – scriitorul mai tânăr care concubinează cu Irina Nicolaevna – acest Dumitrescu nu este capabil să rostească credibil nici măcar o replică monosilabică. Cea mai semnificativă gafă a fost când, scoţând carneţelul şi creionul, a comunicat publicului că a găsit un subiect bun pentru o „poveŞTIRE”!!! Corect!, i-aş spune, cunoscându-i ocupaţia de bază, de prezentator de ştiri la TV Neptun. Du-te şi caută poveŞTIRI, dar scuteşte-ne de prezenţa pe scenă, unde nu ai ce căuta!”

Și putem continua …