Ați citit pe site-ul nostru, cel mai probabil, despre cazul SOMACO. Povestea nu e deloc complicată. Un om de afaceri decide, după ani de zile de activitate, să investească într-o carieră de piatră. Investiția îl depășește, așa că decide să apeleze la un credit bancar de patru milioane de euro. Nu se aruncă irațional cu capul înainte, apelează la specialiști, pentru a calcula riscul acestei afaceri. Toți îi spun că investiția merită. Niciunul însă nu avea cum să anticipeze ce a urmat.
La scurt timp după ce cumpără cariera de piatră de la Sibioara, omul de afaceri primește o notificare prin care află că proprietatea sa fusese miza unui proces, prin care s-a decis retrocedarea celei mai importante părți din carieră, către niște babete reprezentate de expertul în retrocedări, Ionel Hasotti.
Omul de afaceri râde. Știe foarte bine că legea e clară: o carieră de piatră nu poate fi retrocedată. Punct. E simplu. Și cum naiba să retrocedezi proprietatea cuiva, fără să-l chemi și pe proprietar în fața instanței?
Și de acolo începe lupta. Cu sistemul. O judecătoare dă o decizie favorabilă celor ce pretind că pământul e al lor și totodată o decizie contrară legii. Apoi află că judecătoarea a fost săltată pentru luare de mită. Dar decizia nu se revocă. Și apoi șirul de decizii ”dubioase” continuă. Omul de afaceri se află totuși într-un caz de retrocedare, pe care știe că un om anume îl poate stopa. Acela este Prefectul. Garantul legalității, omul care veghează ca toate deciziile luate în administrația din județ să fie legale, reprezentantul Guvernului în teritoriu. Dumnezeul care veghează ca tu, plătitorul de taxe și impozite, să nu fii abuzat pe banii tăi.
Doar că la Constanța, prefectul a părut să fie, de fiecare dată, un furuncul pe buba asta coruptă pe care o reprezintă grupul ăsta de interese care vor să confiște o carieră de piatră, în ciuda legii. Și în ciuda bunului simț. Pentru că da, asta avem. Și în acest caz și în multe altele. Un grup infracțional organizat, care nu se dă înapoi de la absolut nimic pentru a-și atinge scopul. Iar prefectul, reprezentantul Guvernului în teritoriu (te bufnește și râsul când spui asta), a fost aproape în fiecare caz un pion pe tabla de șah al acestor nemernici. Iar puștiul ăsta, cel mai recent ocupant al scaunului de Prefect, pare că nici nu mai vrea să se ascundă. Pare că vrea să ”trântească” pe față cazul, fără a-i fi teamă de consecințele penale pe care le-ar putea suporta.
Ioan Albu n-are nici 40 de ani încă. A fost înălțat pe scaunul de Prefect de tăticul din dotare. Care tătic, ori a luat-o razna la bătrânețe, ori efectiv își urăște propriul fiu. Atfel e greu, foarte greu de explicat, de ce naiba l-a pus în acest scaun, când copilul nu e nici măcar capabil să citească de pe foaie câteva cuvinte despre Constanța. Și hai, că l-a făcut de râs, l-a făcut de râs, dar să riști să-ți bagi propriul copil la închisoare, asta e greu de înțeles.
Sau poate la mijloc sunt interese care ne scapă?
Revenind la cazul SOMACO, prefectul Ioan Albu avea de inițiat o acțiune simplă, în fața instanței, pentru a-l ajuta pe proprietarul furat. A inițiat-o, parcă în ciuda tuturor celor implicați, cu trei zile mai târziu decât prevedea termenul legal. Asta deși fusese anunțat insistent când și cum expiră termenul pentru a se adresa instanței. Reprezentantul Guvernului în teritoriu, se adresează instanței târziu, motiv pentru care, evident, cererea îi este respinsă.
Surprins de scandalul apărut în presă, prefectul scrie o hârtie prin care explică instanței că documentele se mișcă lent de la un funcționar la altul, că unii funcționari au fost în concediu medical și roagă frumos instanța să-l ierte pentru întârziere și să înțeleagă că ”i-a mâncat câinele tema”. Numai că depune și această scuză, după termenul prevăzut de lege.
Ceea ce e inadmisibil. Hai, că ai întârziat o dată, o poți arunca pe soartă. Dar să întârzii și cu hârtia prin care îți ceri scuze pentru întârziere, deja e prea mult. Deja pute a aranjament pe față.
Cât de proști să fim, noi toți cei care urmărim acest caz, încât să credem că prefectul întârzie toate acțiunile din cazul SOMACO, întâmplător? Cât de proști ne credeți, domnule prefect? Că dacă vă întrebăm, domnule prefect, cât de prost sunteți să întârziați două cereri la rând către instanță, o luați drept jignire.
Nu, domnule Ioan Albu, aici nu mai poate fi vorba de prostie. Aici pare că Prefectul favorizează niște infractori. În dauna unor oameni cinstiți, care și-au pus speranța în mâinile dumneavoastră. Oameni care n-au întârziat o zi cu plata taxelor, în zeci de ani de zile. Oameni care au dezvoltat afaceri și au dat sute de locuri de muncă. Oameni pe care, mă iertați, vă urinați cu boltă.
Aveți 38 de ani, domnule Prefect, ce ați făcut în viața asta, ca să vă recomande pentru funcția pe care o dețineți? Dreptul la Spiru Haret? Sau poate cineva v-a cocoțat acolo sus, pentru că știa că veți ”întârzia” în luarea măsurilor necesare, favorizând, pe față, grupuri de infractori? Cât mai stați acolo, în funcția de Prefect, domnule Albu? Nu ați avut bunul simț să demisionați după ce a râs o țară întreagă privindu-vă cum nu știți să citiți. Ați devenit o rușine națională și prin dumneavoastră, ne-am făcut de râs și noi. Nu v-a interesat. Ați distrus participarea Prefecturii în cazul Somaco, de până și avocatul Hasotti râde în declarațiile oferite instanței, de cât de tolomac sunteți. Așa ceva, chiar că e rar. Să te folosească și apoi să te ia la mișto.
Cât mai stați în funcție, domnule Prefect? Puteți depune demisia, ea se va accepta indiferent când o depuneți. Din păcate însă, nu aceeași este și soarta cazului SOMACO, pe care l-ați făcut praf. Nu vă e teamă, domnule prefect, că într-o dimineață, pe la ora șase, vor bate niște băieți în ușă pentru a vă întreba cum a fost posibil să întârziați documentele oamenilor, pentru a fi sigur că pierdeți niște procese? Mie mi-ar fi. Altfel, înseamnă că aranjamentul e mult, mult mai bine pus la punct decât ne putem închipui.
