Cum s-a născut afacerea Golful Pescarilor, cu dedicație de la nașul, primar în Agigea, pentru finul, mecanic auto. Prima parte: terenul

Suntem deja la al treilea episod, legat de lupta nebună care se dă la Agigea, între reprezentanții a două companii care dețin restaurantele pescărești din zonă. Noi, cei care locuim în apropiere, le-am vizitat, cel mai probabil pe amândouă.

Primul pe care-l întâlnești este restaurantul lui Matei Datcu. Pescăria lui Matei, mai exact. Patronul are doar 36 de ani și face totul pentru buna funcționare a localului, pe care l-a construit, de la câteva mese, la locația pe care o cunoașteți astăzi. Pe Matei, dacă nu-l găsești la intrare, este cu siguranță undeva în barcă, în largul mării, pescuind alături de oamenii lui, ceea ce vor mânca viitorii clienți.

Reținem un detaliu important. Tânărul Datcu n-a avut pe nimeni care să-l ajute, în ambiția lui nebună de a dezvolta un restaurant pescăresc de calitate. S-a bazat doar pe tradiția de pescari a familiei sale și pe activele pe care părinții lui le-au cumpărat în zonă, în urmă cu mai mulți ani.

Nu aceeași poveste poate fi spusă despre ”afaceriștii” care, observând succesul Pescăriei lui Matei, au decis să se așeze în zonă cu un alt restaurant pescăresc. Golful Pescarilor, căci la el facem referire, evident, s-a născut din ”șmecherii”, pile și mult tupeu. Și mai ales din dorința neînfrânată a primarului de a-și îmbogăți finul, care s-a trezit peste noapte patron de pescărie, deși nu mai avusese legătură cu genul acesta de afacere.

Golful pescarilor s-a născut din pixul magic al primarului din Agigea

Bun! Investigând povestea, ne-a fost clar că succesul Pescăriei lui Matei a atras atenția șmecherilor din zonă. Să construiești, însă, o altă locație, care să concureze familiei Datcu, era aproape imposibil, pentru că terenurile din zonă fuseseră achiziționate de aceștia încă din anul 2003. Terenurile aparținuseră, pe vremea comuniștilor defunctei Întreprinderi Piscicola Constanța iar, după revoluție au aparținut, pe rând noii înființate S.C. Mare Neagră S.A., Condemar SA și în final, așa cum menționam, în 2003 a ajuns la SARDA FISH SRL, firma familiei Datcu. Așa cum am prezentat în episodul trecut, există o adeverință emisă chiar de Primăria Agigea care atestă că această firmă a plătit impozitele datorate pentru terenul din zonă în fiecare an. Documentul atestă că firma SARDA FISH deține un teren de 8.627 mp în proprietate, precum și clădirile construite acolo. Adresa menționată: strada Meduzei nr 4.

De la acest ultim detaliu începe jaful epocal pus la cale de administrația locală din Agigea. Pixul magic al primarului Maricel Cârjaliu a inventat o nouă adresă în zonă. Strada Meduzei nr 6. Pentru această nouă adresă, noile acte menționau că acolo figurează un teren de 8940 mp, care fiind indicat la o adresă nouă, intra astfel în domeniul privat al comunei Agigea. Terenul, apărut din nimic, era de fapt exact proprietatea SARDA Fish, care s-a văzut deposedată de o parte din activele sale exact așa cum bunicii noștri au trăit să vadă cum comuniștii le-au confiscat terenurile moștenite din tată-n fiu.

Pentru a da o aparență de legalitate acestei ”invenții”, primarul a spus votului consilierilor locali hotărârea 92/19.03.2012 prin care noul teren apărut, care se suprapunea cu proprietatea familei Datcu dar și cu plajele din zonă, intra în proprietatea comunei Agigea. Consilierii au votat fără comentarii și uite așa, opera pixului magic al primarului a fost desăvârșită. Atât statul român, care pierdea astfel plajele, cât și familia Datcu, prin Sarda Fish SRL, au pierdut proprietățile din zonă, având doar șansa unui proces, în fața instanței, despre care știm însă cu toții cât durează.

Avem teren, hai și cu firma.

Ați înțeles, astfel, cum s-a desăvârșit primul capitol, din povestea numită ”Cum s-a inventat Golful Pescarilor”. Odată rezolvată problema terenului, a fost nevoie de o societate comercială care să managerieze viitorul restaurant. Așa s-a născut Cherhana Bibanu SRL. De obicei, când ne alegem numele firmei, alegem ori numele proprietarului, ori alegem ceva legat de domeniul de activitate pe care-l vom desfășura. Așa a fost și în cazul firmei care urma să managerieze afacerea Golful Pescarilor. Proprietarii știau deja că vor conduce o cherhana, deși nu dețineau încă terenul necesar. Acesta însă era deja doar un detaliu ce urma să se rezolve ușor, la doar o lună distanță, de la înființarea firmei.

Așadar, Stere Ianis Caracotă, un cunoscut ”retrocedator” de terenuri din județul Constanța, înființează pe 8 martie 2013, firma Cherhana Bibanu SRL, având ca sediu social declarat un spațiu închiriat de la Acvamar Grup SRL, o altă firmă de casă a administrației locale din Agigea, cunoscută pentru că în urmă cu doar trei ani, concesionase lacul din Agigea.

Firma se înființase doar de 30 de zile, atunci când proprietarul a decis să o înscrie la o licitație organizată de Primăria Agigea, pentru concesionarea unui teren de 1700 de mp. Ghiciți unde era terenul scos la licitație? Pe strada Meduzei nr 6, lotul nr 5.

Da, Primăria Agigea a împărțit terenul despre care făceam vorbire în paragrafele de mai sus și l-a scos la licitație. Și uite așa, Caracotă a rezolvat și problema terenului necesar pentru a deveni vecin cu Pescăria lui Matei și a mușca precum bibanul din profitul frumos pe care tânărul antreprenor îndrăznea să-l producă, fără a împărți cu potentații zonei.

O concesiune fericită și ieftină. Un euro pe metru pătrat, pe malul mării

S-a încheiat astfel contractul de concesiune 8879/10.04.2013, între Primăria Agigea și Cherhana Bibanu SRL, urmat de procesul de predare primire al terenul 8880 din aceeași zi. Totul pe mare grabă, după cum se observă. Cât credeți că se obliga să plătească firma nou înființată pentru un teren care e situat totuși pe malul mării? 1700 de euro. Adică fix un euro pe metru pătrat. PE AN. Adică 140 de euro pe lună sau aproximativ 4,6 euro pe zi. Dacă mai găsiți un teren, pe malul mării, de concesionat pe 25 de ani, la prețul respectiv, anunțați-ne și pe noi, pentru că așa afacere, doar să fii extrem de norocos să prinzi. Sau poate să fii prieten cu omul care gândise toată afacerea asta, de la cap la coadă.

Dincolo de obligația financiară, firma Cherhana Bibanu SRL avea ca obligație principală să înceapă o construcție, pe terenul respectiv, în termen de un an. Ce fel de construcție, actele nu specificau, lăsând loc imaginației noilor concesionari. De asemenea, firma concesionară avea obligația să mențină destinația (?!) și dotările terenului.

Intuim că destinația se referea la activitatea de pescuit derulată până atunci, în mod exclusiv, de Sarda Fish. De asemenea, în dotările terenului intrau vinciurile de acostare a bărcilor pescărești. Aceste echipamente se aflau patrimoniul și în posesia efectivă a firmei Sarda Fish. Transmiterea lor în folosința firmei Cherhana Bibanu SRL reprezintă o tulburare de posesie sau, mai pe șleau spus, un furt ordinar.

Un alt detaliu important al contractului este acela prin care Primăria Agigea își lua obligația ca, în cazul în care se decide să vândă terenul, să ofere prima șansă de cumpărare concesionarului Cherhana Bibanu. Fără licitație. Mai e nevoie să spunem ceva?

Finul primarului intră în joc. Se închide bucla.

Avem, așadar, teren, pe malul mării, concesionat unei firme. Pentru ca povestea să capete sens și furtul să aibă o logică, a fost nevoie ca firma Cherhana Bibanu SRL să-și schimbe proprietarul. Lucru care s-a întâmplat în 2014, atunci când, surprinzător, Ianis Caracotă renunță complet la afacere, fără a pretinde bani pentru această renunțare, cedând societatea comercială în favoarea lui Dumitru Stanciu, de meserie mecanic auto, din Agigea. Noul proprietar al firmei ce urma să dezvolte un restaurant pe plaja din Agigea, este, conform pozelor puse pe Facebook, finul lui Bogdan Cârjaliu, fratele primarului din Agigea. De altfel, poza din deschiderea acestui articol îi prezintă pe Cârjaliu și Stanciu chiar în ziua nunții celui de-al doilea, astfel că relația de rudenie dintre cele două familii este incontestabilă. Citind acest detaliu, lucrurile încep să capete sens, nu-i așa? Că doar nu era să fie orchestrat tot acest plan pentru vreun străin, ci pentru ”famiglia” din Agigea. Și lucrurile nu s-au oprit aici.

La-multi-ani-nasule

Malul mării din Agigea, vândut la preț de garsonieră apartament

Nici șase luni nu au așteptat băieții deștepți, implicați în această poveste, pentru a vinde terenul, inițial concesionat. Pe 13 mai 2014, finul lui Cârjaliu, împreună cu un reprezentant al Primăriei Agigea, au semnat actul de vânzare cumpărare 535/13.05.2014, prin care comuna Agigea înstrăina către Cherhana Bibanu lotul de 1700 de metri pătrați. Prețul vânzării, 33.136 euro. Adică un chilipir, pentru o proprietate vândută pe malul mării. Dar, nici nu se putea altfel, doar nu era să-și vândă primarul, lui însuși, la preț mare, nu-i așa?

Vânzarea, un întreg șir de ilegalități

acte

Dincolo de problema prețului, ridicol pentru o asemenea proprietate, atunci când studiezi documentele, te lovești de un șir de ilegalități, vizibile de pe lună.

În primul rând, vânzarea terenului nu putea să aibă loc decât în urma votului a două treimi dintre consilierii locali din Agigea, vot care nu a existat niciodată, pentru că nu s-a pus problema unei hotărâri de Consiliu Local care să mandateze vânzarea. Apoi, în contractul de vânzare cumpărare frapează următoarele fraze ””terenul este în proprietatea mea exclusivă, nu a mai fost înstrăinat, donat, închiriat unei terțe persoane (…) nu este înscris vreun drept de preemțiune asupra terenului, aflându-se în stăpânirea mea în mod continuu de la data dobândirii…” și ””predarea imobilului, adică punerea lui la dispoziția cumpărătoarei, împreună cu tot ce ceea ce este necesar pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei, se face începând de astăzi, data autentificării contractului.”.

Conform acestor fraze, terenul ar fi fost al Primăriei iar mecanicul auto, fin de frate de primar, l-ar cumpăra direct de la administrația locală, fiind omisă complet concesiunea anterioară. Informații, evident, false.

De asemenea, documentele arată că societatea cumpărătoare a achitat prețul de 33.136 de euro înainte de a semna contractul de vânzare cumpărare. Drept dovadă stau mai multe chitanțe și ordine de plată. Prima chitanță emisă de Primăria Agigea poartă data de 5 aprilie 2013. Adică înainte chiar de a concesiona terenul, firma Cherhana Bibanu plătea deja avansul pentru vânzare?

În loc de concluzii.

Aceasta este povestea modului în care niște șmecheri au rezolvat mare parte din planul ”Cum să-mi fac restaurant pe malul mării în Agigea”. La scurt timp, Cherhana Bibanu SRL a devenit Golful Pescarilor SRL iar strada Meduzei a devenit Aleea Golfului. Că doar nu era să devină strada Pescăriei lui Matei, nu-i așa?

VOM REVENI.

Similar Articles

Comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Instagram

Most Popular