Constănțenii au plâns o săptămână pentru că au fost privați, în mod abuziv, de apa caldă. Dincolo de această realitate recentă a zilelor noastre, ne plângem zilnic, oricum. De abuzurile politicienilor, de salariile mici pe care le primim deși muncim mult, de modul impertinent și sfidător în care suntem tratați de vreo funcționară pe la un ghișeu, plătită din taxele noastre. Găsim, zi de zi, motive să ne plângem.
Ce ai face, însă, tu, cititorule, dacă într-o zi viața ta s-ar transforma în filmul ăla american în care un întreg sistem corupt se urcă pe viața unui om, cu intenția clară de a-i distruge, lent, existența?
Omul de afaceri Grigore Comănescu a aflat ce înseamnă să fii protagonistul acestui scenariu, doar că în cazul lui a fost și este vorba de realitate, nu de film.
Când afli într-o zi că proprietatea ta … nu mai este a ta
Grigore Comănescu nu este afaceristul acela îmbogățit prin cumetrii politice și afaceri ”aranjate” cu instituții de stat. A muncit toată viața lui, începând din tinerețe, atunci când amenaja apartamente, până când, după ani de muncă, împreună cu toată familia lui, a reușit să convingă băncile să-i ofere un împrumut de patru milioane de euro, bani cu care a achiziționat cariera de piatră de la Sibioara. Vorbim despre un credit care se plătește și în prezent, deși cariera și-a găsit alt proprietar, după un jaf, exact cum spuneam, ca în filmele americane.
În 2009, Grigore Comănescu, proprietar al firmei SOMACO Construct, s-a trezit în poarta carierei pe care o exploata legal, cu un executor judecătoresc. Acesta l-a înștiințat că în urmă cu un an o parte importantă din carieră a fost retrocedată, prin hotărârea Tribunalului Constanța. Un fapt uluitor, ținând cont că litera legii spune clar: asemenea exploatări miniere nu se pot retroceda. Sistemul intrase însă în funcțiune. Comănescu plătea pentru independență, pentru că nu se ploconise în fața stăpânilor județului. Știm cu toții că oamenii de afaceri importanți ai zonei au fost obligați să cedeze părți importante din firme, către interpuși care reprezentau șmecherii vremurilor. Grigore Comănescu n-a acceptat să-și vândă părți din munca de-o viață iar acum sistemul se răzbuna crunt. Primul pas fusese făcut prin această retrocedare făcută ca un anus contra naturii. O retrocedare în care nimeni nu chemase reprezentanții firmei păgubite în fața instanței.
În 2009, avocații companiei SOMACO au început un război ce nu s-a terminat nici astăzi cu un avocat care a fost implicat în toate retrocedările importante din județul Constanța, celebrul Ionel Hasotti. Prezența acestui domn în prima linie a războiului declanșat a arătat, încă de la început, cât de determinați au fost șmecherii din ”sistemul” constănțean să-l distrugă pe Comănescu și să-l lase pe drumuri.
Ionel Hasotti a reinventat sistemul judecătoresc. Cum revoci o decizie irevocabilă?
Compania lui Grigore Comănescu a contestat retrocedarea și a câștigat primele două bătălii importante în acest război. Judecătorul Mircea Dinică a respectat litera legii, admițând faptul că o asemenea retrocedare nu se putea face. ”Sistemul” însă a răspuns brutal. Decizia judecătorului a fost atacată cu recurs iar judecătorul a fost dat afară din magistratură fiind acuzat că ar fi hărțuit sexual o grefieră. Viața omului a fost complet distrusă. Soția l-a părăsit iar acesta lucrează în prezent ca zilier în Franța. Revenind la începutul textului, repunem în scenă un scenariu sumbru, dincolo de grijile zilnice, să vă ferească Dumnezeu de furia unui asemenea sistem corupt, în fața căruia n-ați avea nicio șansă.
Grigore Comănescu a avut însă resursele materiale și mai ales psihice pentru a duce un asemenea război. Iar instanța i-a dat dreptate și în recurs, menținând prima decizie. Juridic vorbind, acest lucru însemna că povestea s-a încheiat, pentru că în fața unei decizii irevocabile nu există cale de atac. Pentru ”sistem” însă nimic nu e de nedesfăcut. Ionel Hasotti a făcut „recurs” la recurs, iar o judecătoare cu un nume la fel de aromân ca acela al avocatului, Vanghelița Tase, i-a acceptat cererea și a întors cazul la 180 de grade, bifând o premieră în justiția românească, recursul la recurs. Ceva ce nici pe vremea lui Ceaușescu nu s-a văzut, deși doamna Tase a prins acele vremuri ca tânăr judecător.
Și nu, nu e singurul caz în care doamna Vanghelița Tase s-a făcut remarcată. În 2009, doamna judecător a decis că jurnalista Feri Predescu trebuie să-i plătească primarului Radu Mazăre despăgubiri de 50.000 lei, pentru niște comentarii absolut banale făcute în direct la Realitatea TV. Asta după ce, inițial, Tribunalul îi dăduse dreptate jurnalistei.
Anii au trecut. Deciziile judecătorești … din ce în ce mai aberante
După recursul la recurs, dosarul s-a întors la tribunal iar deciziile aberante s-au ținut lanț. Firma SOMACO a fost terfelită de judecători, fiind obligată să sisteze operațiunile miniere (fără motive clare, stipulate de lege), să demoleze mai multe construcții care nu au existat în zonă niciodată și să evacueze echipamentele cu care, în teorie, se opera. Apoi, șirul a continuat cu o decizie care impunea daune financiare zilnice, către noii proprietari ai terenului ce nu puteau intra în posesie. Și această decizie a fost contestată de reprezentanții SOMACO. Rezultatul procesului? Daunele stabilite anterior au fost majorate.
Campionatul județean de jafuri. Etapa expertizelor
Sistemul s-a șubrezit în ultima perioadă. Vârfurile sale au ajuns ba în Madagascar, ba la pușcărie. În peisaj au rămas însă băieții ăștia buni la toate, executanții, salahorii jafului. Lui Hasotti și ai lui le-a luat totuși câțiva ani pentru a intra în posesia terenului dobândit prin decizii judecătorești dubioase. Așa că, băieții au căutat soluții pentru a compensa timpul pierdut și au ajuns să obțină daune de jumătate de milion de euro de la Prefectură și Primăria Lumina.
Și aici au fost însă probleme. Expertul chemat să stabilească daunele le calculase la preț de … petrol și gaze, deși vorbim despre piatră. Adică la o valoare de zece ori mai mare. Așa s-a ajuns ca expertiza care dusese la acele daune să fie anulată.
Suntem în anul 2016. După prima încercare eșuată de a pune mâna pe daune generoase, Hasotti aduce artileria grea și-l introduce în scenă pe prietenul și colaboratorul său, executorul Vasile Deacu. Un personaj cu greutate, un fost vicepreședinte al Uniunii Executorilor Judecătorești, condamnat inițial la un an de închisoare cu suspendare și mai apoi achitat, Deacu a fost adus în această poveste cu rolul de a calcula daunele pe care SOMACO le datorează pentru că n-ar fi demolat clădirile de pe proprietatea retrocedată. O aberație de zile mari, pentru că aceste clădiri n-au existat niciodată. Și pentru că executorul nu avea dreptul să facă asemenea calcule, acest rol revenind instanței.
Reprezentanții SOMACO n-au stat degeaba, reacționând prompt și cerând înscrierea în fals a documentelor aduse de Deacu, obligându-l pe Hasotti să ia o măsură disperată și să ceară ca procesul să se mute, fiind nemulțumit de instanța care nu părea a mișca la ordinul băieților deștepți.
Mișcarea a reușit. A durat luni bune până s-a găsit o altă instanță, fiind aleasă cea de la Babadag. La fel de multe luni a durat și alegerea unui nou expert care să ateste dacă au existat clădiri în perimetrul respectiv, dacă s-a exploatat zona și dacă au fost utilaje acolo.
Ce a făcut expertul? În primul rând a tras de timp cât a putut. Abia la sfârșitul lui mai, luna 2018, a cerut Primăriei Lumina să îi transmită dacă au fost emise autorizații de construcție/demolare pentru clădiri, în zona retrocedată. Primăria s-a mișcat prompt și trei săptămâni mai târziu a răspuns simplu. NU pe toată linia. Nu fuseseră clădiri acolo.
Apoi, expertul își dovedește reaua credință, cerând instanței încă un termen, pe motiv că nu primise datele cerute de la ANRM. Această cerere în fața instanței a fost făcută pe 27 iunie. În realitate însă, expertul vieții nu ceruse nimic de la ANRM, documentele arătând că s-a adresat acestei instituții abia două luni mai târziu, când a cerut să i se spună dacă în zonă s-a exploatat minier. ANRM a răspuns în aceeași zi. Răspunsul era același: NU.
Continuând pe aceeași linie, expertul Eftimie Dumitru depune la instanță un raport în care spune că harta în baza căreia s-a făcut retrocedarea, veche de 120 de ani, avea o eroare de 100 de metri pe punct. Adică terenul retrocedat putea fi unde a fost indicat sau la o distanță de kilometri. În final, raportul expertului se încheie cu trei concluzii seci care spun, simplu ”nu știu, nu pot, nu-mi dau seama”. Adică un raport inutil.
În disperare de cauză, în 25 septembrie, avocatul Ionel Hasotti ia o măsură incredibilă, pe care ar fi evitat-o orice alt avocat. Pune pe masa instanței un raport al primului expert, ăla care credea că piatra și petrolul valorează cam la fel. Un raport în care expertul își dă cu părerea despre caz, fără ca instanța să-i fi cerut acest lucru și fiți atenți: un raport pe care instanțele apucaseră să-l anuleze, în trecut. Cât tupeu să ai să aduci probe deja anulate de judecători? Bine, ce mai e un raport anulat, când tu ai retrocedat o carieră, spunând instanței că pe terenul respectiv nu există o carieră.
Organele penale au intrat pe fir
De unde vine disperarea acestui ”păpușar” de judecători? Tocmai din faptul că în poveste au intrat procurorii, oamenii pe care nu-i poate influența. În cauză a fost deschis dosarul penal 277/p/2017. În acest dosar sunt cercetate tocmai expertizele comandate de Ionel Hasotti cu ajutorul prietenului executor Deacu.
Pe 2 august, un reprezentant al Parchetului, însoțit de un inspector antifraudă din cadrul aceleiași instituții, alături de mai mulți polițiști judiciari au poposit în cariera de la Sibioara. Raportul întocmit la fața locului arată foarte clar că în cariera de la Sibioara nu au existat construcțiile pentru care s-au stabilit daune de jumătate de milion de euro și nici vorbă de exploatare minieră de la falsa retrocedare încoace. Despre acest raport, însă, vom reveni cu un material separat.
Cam așa s-a scris cazul carierei de la Sibioara până în prezent, un caz pe care-l urmărim atent de câțiva ani deja și pe care vom continua să-l urmărim, până când se va face dreptate. Dacă se va face, pentru că la cum au decurs lucrurile, nu mai știi la ce să te aștepți.
Vom reveni.
