Statul român a reglementat situația lacurilor de pe teritoriul țării, prin legea 107/1996. Apoi, în conformitate cu legea 42/2010, consiliile locale riverane lacurilor devin administrator al ochiului de apă. Inițiatorii nu s-au gândit însă, în momentul în care au implementat această lege, că se vor găsi primari care își vor extinde teritoriul și peste malul lacului, care aparține de drept statului.
Așa s-a întâmplat și la Primăria Năvodari, care a confiscat întreg malul lacului Siutghiol, exploatându-l și înstrăinându-l, după caz, fără nici cea mai mică jenă, de parcă ar fi fost proprietar.
Inițial, Nicolae Matei a propus consilierilor locali o inventariere. Ce-i drept, ca să poți fura, trebuie întâi să știi ce mai e de furat. Iar inventarierea s-a transformat în însușire. Chipurile pentru a construi un drum în acea zonă. Sanchi! Drumul nu s-a mai făcut vreodată, dar terenurile au devenit proprietatea Năvodariului. Pe măria sa, statul român, nu l-a întrebat nimeni, nimic. Între timp, bucăți importante din acest teren, ce măsoară nu mai puțin de 6,5 hectare, s-au vândut. Și nu doar atât. Vorbim de multe lucrări de consolidare ce au născut terenuri, înstrăinate rapid. Pe bani puțini dar probabil pe șpăgi groase.
Și tot o șpagă cerută dar refuzată a fost motivul pentru care statul și-a dat seama că e furat. Un om de afaceri a fost taxat cu două milioane de euro, pe motiv că a folosit un teren de pe malul lacului Siutghiol. Omul de afaceri spune că în realitate i s-au cerut șpagă pentru ca terenul rezultat să-i fie vândut, dar a refuzat, fapt ce a stârnit furia primarului care a dorit să se răzbune. Așa s-a ajuns la această taxă exagerată. Și așa s-a ajuns la o sumedenie de procese între omul de afaceri și primărie.
Cert este că din procesele născute pentru a anula această impunere fiscală aberantă, s-a născut intenția statului de a-și recupera terenurile confiscate. Și de aici, numai belele pentru Primăria Năvodari.
Primii s-au sesizat cei de la Comisia de Abuzuri a Senatului care au cerut lămuriri, legat de taxa de două milioane de euro. Nu le-au primit, așa că au cerut inspectorilor Curții de Conturi să viziteze Primăria Năvodari. În urma controlului a rezultat un raport de peste 100 de pagini, plin cu abuzurile săvârșite de autoritățile locale. În urma acestui raport, Agenția Națională Apele Române și Ministerul Finanțelor au deschis o acțiune în instanță, pentru a cere terenurile proprietate a statului, înapoi. Și bineînțeles, lacul, care parcă devenise cada lui Matei.
Astfel, adevărul a ieșit la iveală ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește și devine din ce în ce mai mare. Iar reprezentanții Apelor Române au plecat de la cazul taxei abuzive dar nu s-au limitat la el ci au luat în vedere faptul că tot malul lacului a fost scos la vânzare de Matei și ai lui, astfel că au cerut instanței revendicarea a întregului mal. Vorbim de aproximativ 6.5 hectare și zeci de lucrări de consolidare, pe care Primăria le-a înstrăinat oricui și-a dorit și și-a permis o casă sau după caz un hotel pe malul lacului și acceptat să pupe inelul, generos, așa cum spuneam că un om de afaceri a refuzat să facă.
Din momentul în care a început acest proces, în luna octombrie a anului trecut, au curs deja șapte termene în fața instanței. Am asistat la fiecare dintre ele, pentru că în opinia noastră, acesta este cel mai spectaculos dosar aflat pe rolul instanței, judecând după dimensiunea jafului ce a avut loc.
Până în prezent, am văzut doar o încercare disperată a avocaților angajați de Primăria Năvodari de amânare a unui sfârșit inevitabil. Știu și ei că nimeni nu-i mai poate salva de adevărul care a început să iasă la lumină. La termenul trecut, părțile, ANAR și MF, au cerut instanței să solicite Oficiului de Cadastru situația întregului mal. Aceeași solicitare a fost trimisă și Primăriei Năvodari. Cererea instanței a rămas fără răspuns, deocamdată, în ambele cazuri. Ceea ce nu ne miră, pentru că în momentul în care vor apărea documentele, va deveni limpede ca lumina zilei că administrația lui Matei a vândut către prietenii grupului infracțional cuveta lacului, fără a avea acest drept. Iar acești prieteni nu suntem noi, sau alți oameni simpli din Constanța ci sunt prietenii potentați care au pus umărul la jaf.
Mai mult decât atât, la cea mai recentă înfățișare în fața instanței, Apele Române și Ministerul Finanțelor au cerut documente legate de TOT malul lacului, aflat în Năvodari. Dacă ați fi văzut disperarea cu care avocatul Primăriei Năvodari s-a luptat pentru ca această solicitare să fie respinsă, ați fi înțeles la fel ca noi că documentele vor arăta un jaf epocal, cum nu s-a mai văzut în România.
Nu mai nutrim speranțe că oamenii care au tras sforile pentru ca acest caz să se soluționeze în favoarea hoților, vor ajunge în fața instanței. Știm însă, urmărind cazul, că solicitările statului român de a vedea documentele prin care malul lacului Siutghiol a fost intabulat, vor releva surprize de proporții. Cumpărătorii de bună credință care se vor trezi fără proprietăți vor fi invitați să-i mulțumească frumos lui Nicolae Matei, care le-a vândut terenurile, lăsându-i să creadă că povestea este cât se poate de legală. Cât despre noi, vom fi în sală la fiecare înfățișare și vom urmări ceea ce noi credem că este procesul momentului, la nivel de județul Constanța.
