Dezvoltatorul norvegian de ruine WestHouse, jucăria imobiliară prin care se spală bani rusești la Constanța?

Compania de dezvoltare imobiliară WestHouse din Constanța, promotor al celebrelor proiecte imobiliare Oasis și Lakeside Residence de la Ovidiu sau Central Apartments din municipiul Constanța, este deținută de un offshore din Bermuda, finanțat de un grup bancar scandinav anchetat în prezent pentru spălare de bani.

Este vorba despre grupul  format din Nordea Bank, Danske Bank și Skandinaviska Enskilda Banken SA (SEB), toate trei investigate încă de anul trecut de autoritățile europene datorită implicării într-o complexă schemă de spălare de bani proveniți din Federația Rusă.

Dacă doriți să înțelegeți mai multe vă invităm să citiți acest material, destul de vast, care apelează la surse locale, naționale și internaționale de informații, analize în teren realizate la Constanța și Ovidiu, acestea fiind încorporate și disponibile în conținutul textului care urmează.

WestHouse lasă în spate niște “fantome imobiliare”

Toți constănțenii au auzit probabil de ansamblul rezidențial Oasis, care trebuia ridicat în localitatea Ovidiu, pe malul lacului Siutghiol, dar nu acum, ci în urmă cu 12 ani! Proiectul aparține grupului de firme WestHouse – RomReal, un business administrat ani la rând de câțiva norvegieni.

Aceștia si-au făcut apariția la Constanța prin 2004-2005, unde au achiziționat suprafețe impresionante de teren, aproximativ 120 de hectare, pe care urmau să fie ridicate mai multe proiecte imobiliare. Fără o justificare pertinentă, mai toate lucrările WestHouse – RomReal fie n-au fost demarate, fie sunt începute dar nefinalizate.

Cel mai bun exemplu este proiectul Oasis, lansat în 2007 și încă nefinalizat după 12 ani, care trebuia să fie compus din 60 de case și trei blocuri. Alături de acesta, mai putem menționa Lakeside Residence (cartierul care va uni Constanța cu Ovidiu) inițiat în martie 2012 și încă nefinalizat după 7 ani.

Pentru acest proiect, societatea Westhouse Group SRL care-l administrează a depus cererea de racordare la utilități (curent electric), tocmai în 2018, în condițiile în care, anumite construcții sunt deja finalizate. Totul se înscrie într-un scenariu morbid, dominat de niște ruine care sunt întreținute anual cu diverse mutări (acorduri de mediu sau alte cereri) care să dea impresia că proiectele sunt vii, când de fapt realitatea e cu totul alta.

În același registru se înscriu și anunțatele proiecte Mamaia North Residential, care urma să fie compus din mai multe blocuri turn, cu 22, 27, 32 şi chiar 42 de etaje, în apropierea complexului Phoenicia, sau, un alt bloc, care urma să fie construit lângă Autogara Tomis III (acolo unde azi se află supermarketul Lidl).

Tot la capitolul “fantome imobiliare” regăsim și Central Apartments, un obiectiv P+6E, situat pe strada Duiliu Zamfirescu din Constanța, demarat în 2008 cu termen de finalizare 2011, dar care, în momentul de față arată așa cum se vede în imaginea alăturată.

Conform reprezentanților WestHouse, la nivelul lui 2009, pentru realizarea Central Apartments se cheltuiseră deja 2 milioane de Euro. După ce și acest proiect s-a blocat, pentru a evita un scandal de proporții, clienții Central Apartments au fost mutați într-un alt bloc ridicat de WestHouse – denumit Corallia Apartments, un imobil cu 5 etaje, aflat pe Bulevardul Mamaia din Constanța.

Așa ajungem la singurele proiecte ale firmei WestHouse finalizate. Doar două. Blocul Corallia Apartments, realizat în perioada 2008-2009, și preluarea Pieței Balada un complex comercial pe 7,188mp, preluat de WestHouse.

În rest, toate afacerile grupului se referă în mare parte la tranzacții cu terenuri, pe care le cumpără, le vând, sau pentru care depun din când în când solicitări de autorizare a unor construcții sau racodarea la utilități.

Una peste alta, în anul 2007, WestHouse – RomReal anunța nu mai puțin de 16 proiecte imobiliare de amploare, în Constanța, București și Brașov, grupul de firme urmând să livreze cca 1500 de unități locative numai până la finalul lui 2014. Au trecut foarte mulți ani de atunci, și după cum se vede norvegienii n-au livrat aproape nimic!

Acționarii fac parte din “mașina de spălat” scandinavă

Grupul despre care discutăm este prezent în România de 14-15 ani, majoritatea activităților sale fiind derulate în localitatea Ovidiu din județul Constanța, și este alcătuit din zeci de societăți, active sau radiate, persoane fizice, cetățeni români și străini.

La nivel public, în față s-a aflat încă de la început un norvegian, pe numele său Kay Tonnes Thorkildsen (decedat în octombrie 2015 la vârsta de 76 de ani), iar în acționariat societatea offshore RomReal Ltd  (fosta RomReal Invest Ltd).

Din pricina faptului că drumurile norvegianului Kay Thorkildsen s-au intersectat cu gașca lui Radu Mazăre, omniprezentă pe piața imobiliară a Constanței, multă lumea credea, în mod eronat spunem noi, că în spatele acestui conglomerat s-ar afla afaceristul Gabriel Sorin Strutinsky. Datele juridice ne prezintă însă o altă realitate.

RomReal Ltd (proprietarul grupului de firme din România) a fost înregistrată la o căsuță poștală din notoriul paradis fiscal Bermuda, pe 3 Octombrie 2005, iar la nivelul anului 2017, aceasta era prezidată de Bjerg Jonas Nikolai, cetățean danez, rezident al Regatului Unit, cu domiciliul într-o zonă exclusivistă a Londrei (chiar în apropierea Kensington Palace).

Societatea s-a numit inițial RomReal Invest Ltd., însă ulterior, denumirea i-a fost schimbată în RomReal Ltd. Sediul social se află în Bermuda,  22 Victoria Street, Hamilton, HM 12, o locație administrată de casa de avocatură Appleby, adresă la care mai sunt declarate cel puțin 6810 entități juridice.

Conform arhivei “Paradise Papers”, expusă public în anul 2017, RomReal Ltd din Bermuda este deținută de o altă persoană juridică, aceasta fiind banca norvegiană Nordea Bank Norge ASA, cu sediul la Oslo.

Informația este confirmată oficial și prin RomReal-Annual-Report-2016 , în pagina 6, al grupului WestHouse din România (fișierul atașat conține doar primele 8 pagini ale raportului).

Acționarul RomReal, adică instituția bancară Nordea din Norvegia este o subsidiară directă a băncii finlandeze Nordea Bank Abp din Helsinki, aceasta fiind al doilea cel mai mare creditor al Nordului, cu sucursale în Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia, și birouri regionale în Brazilia, China, Estonia, Germania, Latvia, Lituania, Luxembourg, Polonia, Rusia (la Moscova), Singapore, Elveția, Marea Britanie (la Londra) și Statele Unite ale Americii (la New York).

Totodată, în rapoartele anuale ale RomReal Ltd., inclusiv în cel pentru anul 2018 (publicat pe 22 februarie 2019), la capitolul “shareholders” (acționariat) regăsim băncile Danske Bank și Skandinaviska Enskilda Banken SA (SEB). Aceste instituții financiar-bancare și de investiții alcătuiesc practic acționariatul WestHouse – RomReal, dar nu singure ci alături de o pleiadă de norvegieni, angajați ai grupului, și niște firmulițe din Norvegia.

Din raportul pe 2018 lipsește însă banca Nordea, care apărea ca acționa în 2016, iar în Raportul pe 2017 servea ca bancă depozitară a grupului RomReal. Conform documentelor “Paradise Papers,” așa cum a arătat  The International Consortium of Investigative Journalists, banca norvegiană Nordea apărea în anii trecuți ca acționar majoritar al RomReal Ltd.

Și, oricât de mult ne-am uita în spate pe rapoartele anuale ale RomReal Ltd, cel puțin până la nivelul lui 2014, băncile Nordea, Danske și SEB sunt prezente, simultan sau separat, în acționariatul acestui offshore din Bermuda.

Banca Nordea – un incubator de firme fantomă

La o simplă căutare pe Google, oricine poate înțelege că în spatele acestui offshore care deține grupul de firme WestHouse din România se află fenomene greu accesibile omului de rând.

Conform scurgerii de informații cunoscută public ca “Paradise Papers”, banca Nordea, cu sprijinul casei de avocatură Appleby, a înființat un număr foarte mare de societăți offshore, prin intermediul cărora a derulat tranzacții deosebit de suspecte, în numele unor persoane și entități juridice din Federația Rusă. În unele cazuri se discută chiar despre apropiați ai președintelui Vladimir Putin.

Astfel, pe 5 Noiembrie 2017, ziarul german “Süddeutsche Zeitung” a dat publicității 13.4 milioane de documente confidențiale, în format electronic , care aparținuseră avocaților de la Appleby și firmelor Estera și Asiaciti Trust, toate trei specializate în înființarea și administrarea companiilor anonime din paradisuri fiscale.

Nordea, anchetată pentru spălare de bani în mai multe state europene

N-a durat mult, și, spre finalul anului trecut, banca Nordea a fost acuzată de implicare în operațiuni de spălare de bani. Astfel, la începutul lunii Octombrie 2018, Autoritatea Suedeză pentru Criminalitatea Economică (EBM sau SECA) a primit un raport din partea fondului de investiții Hermitage Capital Management, din care rezultă că Nordea a acceptat 175 milioane USD, bani proveniți din activități de criminalitate organizată, de la bănci corespondente din Estonia și Lituania.

În ziua următoare, Bill Browder, co-fondatorul Hermitage, avea să declare pentru CNBC, că statele scandinave au creat un mediu permisiv spălării banilor.

La câteva zile de la primul său anunț, finanțistul Bill Browder, anunța, pe 22 octombrie 2018, că deține probe din care rezultă că 405 milioane USD cu origini suspecte au ajuns în conturile băncii Nordea, în perioada în care această instituție financiară își avea sediul central la Stockholm.

Suma, mai mult decât dublă față de cea estimată inițial, face parte dintr-o sesizare trimisă de Browder autorităților finlandeze – în condițiile în care pe data de 1 octombrie 2018 Nordea și-a mutat sediul central din Suedia în Finlanda. Iar lucrurile nu s-au oprit aici.

În urmă cu doar câteva zile, la începutul lunii martie s-a aflat că schema de spălare a banilor a inclus sume mult mai mari. Conform estimărilor, în perioada 2005 – 2017, aproximativ 700 milioane USD ar fi ajuns în conturile Nordea, dintre care 200 de milioane prin sucursala băncii din Finlanda, bani proveniți din surse suspecte.

Conform primelor anchete, aceasta se datorează faptului că instituția bancară administrează conturile a sute de entități juridice fictive, care nu derulează activități economice reale, și ale căror proprietari sunt imposibil de identificat.

Parte din banii spălați sunt rusești, din cercul lui Vladimir Putin

Masiva operațiune de spălare de bani n-a început doar cu un an sau doi în urmă. Povestea absolut debordantă a fost descoperită în aprilie 2013, atunci când, Autoritatea Suedeză pentru Supraveghere Financiară (FI) a amendat banca Nordea, care avea la momentul respectiv sediul central la Stockholm, cu impresionanta sumă de 4.69 million USD.

Suedezii descoperiseră că, Nordea înregistra deficiențe majore în aplicarea reglementărilor interne și cele ale Uniunii Europene privind măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor.

Conform raportului fondului Hermitage, din suma expusă anterior, cca 151 de milioane USD au ajuns în conturile Nordea prin transfer de la Ūkio Bankas, aceasta fiind o bancă din Lituania căreia autoritățile i-au suspendat activitatea, încă din 2 mai 2013, tocmai pentru că efectuase multiple operațiuni din sfera schemelor de spălare de bani. Din pricina acestor problema statul a cerut falimentul băncii.

Printre plătitorii Ūkio Bankas s-a aflat și o entitate juridică din Panama, investigată de autoritățile lituaniene, controlată se pare de violonistul Sergei Roldugin, nimeni altul decât nașul fiicei lui Vladimir Putin.

Și tot Hermitage, prin vocea lui Browder, mai susține că Nordea a realizat un număr semnificativ de tranzacții suspecte, prin utilizarea unor “persoane juridice fictive,” inclusiv pentru suma de 230 milioane USD, bani trași prin Trezoreria Federației Ruse – un furt dezvăluit anterior, în 2007, de avocatul Sergei Magnitsky.

Prin dezvăluirile sale, Bill Browder a reușit să devină atât de vizibil, încât, Vladimir Putin l-a criticat explicit pe Browder la Summitul Rusia din iulie anul trecut, chiar la conferința oficială de presă, în fața președintelui american Donald J. Trump. În aceste circumstanțe, Browder susține că se teme pentru viața sa, finanțistul trăind la Londra însoțit permanent de gărzi de corp.

Danske Bank – 200 de Miliarde spălate!

Coincidență sau nu, tot în 2013, în timp ce Nordea era amendată de suedezi, finanțistul Bill Browder, co-fondator la Hermitage Capital Management, înainta Procurorului de Stat pentru Infracțiuni Economice Internaționale din Danemarca o sesizare prin care-i solicita acestuia să verifice două conturi ale Danske Bank (cea mai mare bancă daneză).

Prin conturile indicate se încasaseră sume suspecte de la filiala Danske din Estonia și de la Ūkio Bankas din Letonia. Sesizarea cu pricina a rămas însă fără ecou, în condițiile în care Danemarca a refuzat la momentul respectiv să decshidă o anchetă împotriva băncii.

Tocmai după patru ani, în iulie 2017, procuratura daneză a început să investigheze operațiunile Danske Bank și numai după ce Bill Browder a adus noi probe privind tranzacțiile suspecte efectuate de această instituție financiară.

Și astfel, spre finalul lui 2017, undeva la jumătatea lunii noiembrie, ancheta a început să scoată la iveală operațiunile de spălare de bani, opt dintre angajații băncii ajungând în fața judecătorilor în iulie 2018. În acest moment investigațiile se află în derulare.

Mai departe, pe 18 și 19 decembrie 2018, poliția din Estonia a reținut 10 foști angajați ai filialei estoniene a Danske Bank, acuzați că ar fi ajutat anumiți clienți să transfere prin conturile băncii sume importante provenite din activități suspecte.

În mod clar, așa cum aveau să sublinieze autoritățile estoniene, nu angajații băncii sunt beneficiarii reali ai banilor spălați, aceștia fiind cel mai probabil doar folosiți în cadrul acestei scheme.

Această situație de o gravitate fără precedent la nivel european a impus alcătuirea unor echipe mixte inter-statale care să coopereze pentru elucidarea acestor imense scheme de spălare a banilor. Agenți FIU din statele scandinave și baltice se află în prezent la aceeași masă pentru a pune la punct câteva soluții de lucru viabile, având în vedere că volumul de informații de analizat este imens.

Ca un prim pas, în Raportul din 6-8 februarie 2019 al “Comitetului Special pentru Fraude Financiare, Evaziunea Fiscală și Evitarea Taxării” al grupului de lucru danezo-estonian se precizează că ”aproximativ 200 de Miliarde de Euro au fost spălate prin intermediul filialei Danske Bank din Estonia”, așa cum a rezultat în urma analizei de risc privind originea fluxurilor financiare, sumele, cetățenia etc. Raportul în cauză este disponibil aici: Report Mission Estonia – Denmark

Banca Skandinaviska implicată în Laundromat-ul Rusesc din Moldova

Dacă până la acest punct am analizat doi dintre acționarii RomReal Ltd., adică Nordea și Danske, investigații recente scot la lumină date despre implicarea în operațiunile descrise a grupului financiar SEB, unui al treilea acționar bancar al RomReal.

Conform unei anchete jurnalistice publicată chiar săptămâna trecută, banca Skandinaviska (parte a grupului SEB) este legată de anchetele din Republica Moldova privind cea mai mare schemă de spălare a banilor din istoria vecinilor noștri de peste Prut.

Informația a fost difuzată la prima mână de Radio Sweden care citează un material al Berlingske.

Discutăm despre “Spălătorul Rusesc” sau “Russian Laundromat” un caz expus încă din 2014 de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) dar care tocmai azi începe să fie probat de autoritățile de resort.

Operațiunile norvegiene din România

În România, compania RomReal Ltd din Bermuda a fost și este implicată într-un număr important, ca să nu spunem impresionant de societăți comerciale cu răspundere limitată, toate cu sediul în județul Constanța, în localitățile Constanța și Ovidiu. O parte dintre acestea sunt încă active, în timp ce altele au fost deja radiate:

Concorde Grup SRL (2002), WestHouse Oasis Residences SRL (2005), WestHouse Group (2005), Investate SRL (2006), WestHouse Invest SRL (2007), toate aceste societăți sunt active fiind administrate de avocatul Adrian Cristea (din Medgidia) și de norvegianul Kjetil Gronskag.

Principala lor activitate se rezumă la tranzacții cu terenuri, intra-grup sau către terți. Administratorii acestora a folosit cu precădere sedii declarate în Constanța, pe Aleea Garofiței Nr.24B (acolo unde se află chiar piața Balada) și pe Strada Cuza Vodă Nr.54 (peste drum de consulatul rus, întâmplător sau nu) sau, într-o magherniță din Ovidiu, pe Strada Cocorilor Nr.4. 

Adresa din Cocorilor se află într-o margine a localității Ovidiu, unde la numărul 4 găsim o casă de locuit despre care nimeni n-ar spune vreodată că poate găzdui sediul unor societăți ce fac parte dintr-un grup atât de select. Imobilul în cauză este prezentat în imaginea alăturată. În mod dubios, dacă vei căuta strada Cocorilor, pe orice hartă online, aceasta a fost în mod eronată denumită ”strada CORARILOR”, făcând astfel greu de găsit locul respectiv.

Pe lângă firmele enumerate, offshore-ul RomReal Ltd din Bermuda a mai fost implicată în alte patru SRL-uri, deja radiate fiind vorba de următoarele: Magic Sail Club SRL (2004), West Limen SRL (2006), West Feriae SRL (2007) și WestHouse One SRL (2007).

Personajul principal al grupului local de firme este Kjetil Gronskag, norvegianul omniprezent în postura de administrator, și care, ocupă în paralel și pozițiile de președinte și director la RomReal Ltd din Bermuda (acționarul grupului românesc) alături de Bjerg – Jonas Nikolai.

Norvegianul de la RomReal Bermuda mai administrează și alte offshore-uri

Și tot acolo, departe de ochii lumii, în Bermuda, norvegianul Kjetil Gronskag mai deține și alte offshore-uri, precum Range Petroleum Ltd, înregistrat la aceeași căsuță poștală ca și RomReal, adică Hamilton HM 12.

Mai departe, offshore-ul Range Petroleum Ltd din Bermuda este acționar, adică deține firmele Harlington Capital Limited și Range Energy Ltd., ambele offshore-uri fiind înmatriculate în Tortola, Insulele Virgine Britanice, entități despre care nimeni nu poate explica, exact cu ce se ocupă.

Cum au ajuns norvegienii în România?

În perioada 2005-2007, două entități juridice și-au dat mâna la Constanța pentru a pune bazele grupului de firme pe care-l putem admira azi în toată splendoarea lui. Este vorba despre RomReal Ltd din Bermuda (denumită înițial RomReal Invest Ltd) și North Bridge Capital Partners Ltd din Marea Britanie. În timp ce firma din Bermuda a jucat rolul de proprietar (acționar) al grupului românesc, societatea britanică și-a asumat, cel puțin scriptic, atribuțiile de manager și consultant.

Artizanii celor două societăți și asocierii acestora pe teritoriul României sunt cetățeni străini, un grup de aproximativ 20 de persoane, din care fac parte englezi, danezi și norvegieni, cu rezidențe în Marea Brianie, Norvegia, Danemarca, Bermuda, Principatul Monaco și Statele Unite ale Americii. 

Iar povestea începe pe 21 octombrie 2004 atunci când, cetățeanul englez Christopher B. Pease (născut în 1958) a înmatriculat la Companies House în Marea Britanie o firmă cu răspundere limitată denumită Waltonplace Limited. Christopher n-a făcut asta singur. El a apelat la serviciile RM Registrars Ltd, o companie specializată în înființarea de societăți în Mare Britanie. Din acest motiv, în Certificate of Incorporation al firmei Waltonplace Limited apar trecuți Emmanuel Cohen zis “Manny” și Violet Cohen (angajați ai RM Registrars).

După doar 9 zile, societatea a fost rebotezată devenind North Bridge Asset Management Limited, iar ulterior, pe data de 15 ianuarie 2007 firmei i-a fost schimbat din nou numele, care în final, de atunci și până azi a rămas North Bridge Capital Partners Limited.

Inițial, societatea a avut un capital social de numai £1000, însă la patru luni de la înființare acesta a fost majorat la £130.000, operațiune pusă la punct de englezul Christopher B. Pease (document atașat).

Așa cum era de așteptat, acționariatul inițial (proprietarii) al acestei firme este și el o adevărată pânză de paianjen, la nivelul lunii martie 2005, acesta fiind alcătuit din următorii: Christopher Berkeley Pease ca persoană fizică, alături de firmele The AIM Research Company Ltd din Marea Britanie (redenumită Bradley Fund Managers Limited – administrată tot de Christopher Berkeley Pease) și North Bridge Capital Partners (adică firma care se deține chiar pe sine însăși – un artificiu juridic posibil și-n țara noastră).

Să nu vă faceți iluzii că englezul nostru acționa în propriul interes: seniorul Christopher Berkeley Pease mai administra în Marea Britanie încă cinci firme pe lângă cele deja enumerate mai sus. 

Iar dacă ar fi să discutăm despre persoane implicate, primul care și-a făcut apariția în actele societății North Bridge Capital Partners Limited a fost, în mod evident, Christopher Berkeley Pease fondatorul, urmat de alt englez Andrew Shegog (6 octombrie 2004), și apoi de norvegienii Jon Gausen (12 Noiembrie 2004) și Kjetil Gronskag, iar ceva mai târziu și de danezul Bjerg Jonas Nikolai.

Pe lângă toate firmele trecute în revistă, norvegienii mai aveau și la ei acasă în administrare o altă rețea de SRL-uri, cu sediul la Oslo, alcătuită din următoarele entități: North Bridge Capital AS, North Bridge Management AS, North Bridge Eiendomsforvaltning AS, North Bridge Boligutvikling AS  și Polestar Agri Advisors Ltd.

Cu se ocupa acest grup la Oslo? Exact cu același obiect de activitate ca și în România, mai exact cu administrarea unor proprietăți imobiliare, în general terenuri, și tranzacționarea acestora.

După ce firma North Bridge Capital Partners a fost pusă în funcțiune, un an mai târziu, același danez Nikolai Bjerg a înființat societatea offshore din Bermuda, pe 3 octombrie 2005, apelând pentru asta la serviciile firmei specializate Appleby. Offshore-ul lui Nikolai din Bermuda este chiar RomReal Invest Ltd, ulterior numele fiindu-i schimbat în RomReal Ltd.

Cele două entități, North Bridge Capital Partners din Marea Britanie și RomReal Bermuda aveau să se întâlnească în perioada 2005 – 2007 la Constanța, unde au țesut o nouă rețea, compusă la nivelul lui 2007-2008 din următoarele entități juridice subsidiare: Westhouse Group SRL, Concorde Group SRL, Investate SRL, Rofrench Connection SRL, Magic Sail SRL, Westhouse Invest SRL, Westhouse One SRL, West Feriae SRL, West Limen SRL, Terra del Sol SRL și Hars SRL.

Aceste firme au constituit practic baza de intrare a grupului descris în România. Aici, pe meleagurile mioritice, partea de management era asigurată de Kjetil Gronskag care ocupa funcția de președinte la RomReal Ltd (același personaj care se află și azi în fruntea grupului de firme din țara noastră), secondat de Bashir Paul Wayne și Kay Tonnes Thorkildsen.

Dintre toți, cel mai bine s-a acomodat în țara noastră norvegianul Kay. Acesta ocupa o poziție secundară în cadrul grupului, în sensul că, el a fost însărcinat exclusiv cu operațiunile din România, primind astfel poziția de șef al grupului local WestHouse (srl-urile românești).

Dacă le numărați veți fi surprinși să observați un efort remarcabil. Pentru a cumpăra teren în România, unde urmau să ridice niște clădiri, acest grup mixt de persoane fizice a pus la lucru aproximativ 15 societăți, offshore și onshore, într-o schemă greu de cartografiat chiar și cu mintea unui investigator priceput. Norvegienii au combinat societăți din statele scandinave, cu firme din Marea Britanie, cu offshore-uri din Bermuda și Insulele Virgine, și în final cu SRL-urile din România. 

Anchetați în 2006 în România pentru spălare de bani

Aciuați la Constanța, în frunte cu Kay Tonnes Thorkildsen (decedat în 2015), norvegienii au intrat spre finalul lui 2006 în vizorul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

În urma unui control efectuat atunci la firmele grupului norvegiano-bermudez, comisariii fostei Gărzii Financiare din Constanța au ajuns la concluzia că achizițiile de terenuri făcute de norvegieni fac parte dintr-o schemă de spălare de bani, cu ramificații internaționale.

A atras atenția și prețul infim cu care norvegienii cumpăraseră terenuri pe malul lacului Siutghiol, de la fostul primar din Ovidiu, Dumitru Bocai, însă îngrijorarea majoră privea sursa banilor investiți. 

Sesizați de finanțele constănțene, cei de la Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor din București au deschis o anchetă dar fără rezultate care să fi ajuns la cunoștința publicului, motiv pentru care, activitățile norvegienilor au continuat nestingherite până în ziua de azi.

Presa locală a relatat despre ancheta autorităților fiscale, dar ca un făcut, numele societății vizate era RomReal Invest Ltd , denumire modificată între timp la Registrul din Bermuda în RomReal Ltd. Din acest motiv, peste ani, nimeni n-a mai putut face legătura între această speță și norvegienii de la Constanța.

Au fost totuși reținute corect numele persoanelor fizice implicate atunci, aceștia fiind Kay Tonnes Thorkildsen (decedat), Jon Gausen și britanicul Shegog Andrew.

Ei bine, norvegianul Jon Gause este și el băgat în administrarea unui conglomerat de firme offshore, în Bermuda și Marea Britanie, acesta fiind acționar la Range Petroleum, un offshore administrat alături de colegul său Kjetil Gronskag – actualul cap al grupului RomReal – WestHouse din România. Gause mai deține, din 2012, firma Gausen & Co Limited înmatriculată în comitatul Hertfordshire, Marea Britanie.

Din această perspectivă, ancheta autorităților române din 2006 devine azi mai actuală ca oricând, în contextul în care, unitățile FIU (Financial Intelligence Unit) din Europa sunt azi în alertă din pricina afluxului financiar de proveniență offshore cu miros rusesc.

RomReal România – 15 ani, zeci de firme și multă hârțogăraie

La doi ani după întrarea în România, în iunie 2007, norvegianul Kay Tonnes Thorkildsen anunța cu surle și trâmbițe listarea RomReal Ltd pe bursa de la Oslo. Pretextul acestei mișcări, așa cum s-a grăbit atunci să explice Kay era “accesul primei companii românești direct la piața de capital norvegiană.”

Omul care i-a sprijinit în acest demers este Gabriel Mihai Buia, senior-executiv specializat în investiții, care avea să lucreze pentru RomReal Ltd în perioada 2006 – 2012 ca membru în Consiliul Director. Înainte de acest job, Buia lucrase la BERD România (2001-2002), Bank Austria Creditanstalt (2002-2005) și Corporate Finance Beratungs GmbH. 

Azi însă, la 12 ani distanță, pare că totul a fost doar o schemă de amăgire, care să justifice acțiunile grupului de firme din România, și probabil să țină în adormire autoritățile. Cât despre Kay, la Constanța se spune că era un tip jovial și de treabă. Să-i fie țărâna ușoară.

WestHouse a prmit o amendă 1,7 milioane de Euro de la ANAF Constanța

Așa cum este prezentat în rapoartele companiei, pentru anul 2018, societatea WestHouse Group care acționează că subsidiară a offshore-ului RomReal din Bermuda, a fost amendată de ANAF cu suma de 1,7 milioane de Euro.

Autoritățile fiscale susțin că banii care se scurg din Bermuda în conturile firmei din România se încadrează legal ca “aport la capitalul social” și nu pot fi considerați “împrumut” intra-grup, așa cum își doresc norvegienii (Raportul de inspecţie fiscală Nr. F-CT 268 din 29.05.2018). 

Din acest motiv, ANAF a impus societății plata sumei de 1,7 milioane de Euro ca impozit pe profit, cu tot cu penalități de întârziere, pentru perioada 1 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2016. (Decizia de Impunere Nr. F-CT 344 din 29.05.2018)

Evident, cei de la WestHouse au contestat pretențiile ANAF și astfel a apărut Dosarul Nr. 318/36/2018 care se află în prezent pe rolul secției de contencios administrativ și fical a Curții de Apel Constanța, acolo unde WestHouse a cerut și obținut pe 18.07.2018 suspendarea provizorie a actelor amintite. 

Norvegienii au atras nume cu rezonanță din România, dar în ce scop?

În păienjenișul brodat de norvegieni în țara noastră, regăsim nume cu rezonanță din sfera afacerilor și politicii: Ileana Lăcrămioara Isărescu – fiica guvernatorului BNR, Mihai Buia – finanțist, fost angajat BERD, Nicoleta Radu – fostă angajată a Colliers și Băneasa Business (fieful lui Puiu Popoviciu), Sorin Gabriel Strutinsky – fostul coleg și asociat al fostului primar Mazăre, Dumitru Bocai – fost primar al localității Ovidiu, Todorel Calapod – fostul primar al Năvodariului (2004 – 2008), Marius Raul Bostan – fostul ministru tehnocrat al Societății Informaționale sau Harris Palaondas – administrator la Sof Medica.

Așa cum aflăm chiar de pe site-ul RomReal, unul dintre membrii Consiliului de Administrație al acestei firme este Ileana Lăcrămioara Isărescu, fiica guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. Conform Economica.Net, Lăcrămioara Isărescu s-a alăturat CA-ului RomReal încă din aprilie 2014, la vârsta de 39 de ani, aceasta lucrând în paralel și pentru IBM România. 

Cel mai probabil, Lăcrămioara Isărescu nici nu știe pe unde se află sediile semi-anonime ale acestor firme din Constanța și Ovidiu, și nici nu este implicată activ în administrarea lor, situație în care ne întrebăm care este oare rolul fiicei guvernatorului în toată această poveste?

Asocierea cu Sorin Strutinsky în Republica Mazăre

Un personaj de referință în zona afacerilor imobiliare din Constanța, a fost și a rămas Sorin Gabriel Strutinsky, fostul coleg și asociat al fostului primar Radu Mazăre. Conform informațiilor publicate de cotidianul Ziua de Constanța, în 2011, norvegianul Kay Tonnes Thorkildsen s-a asociat cu Sorin Gabriel Strutinsky în firma North Bridge Energies SRL (înființată de norvegian la Constanța în 2010).

Domeniul de activtate al SRL-ului este “producția de energie electrică.” Așa cum era de așteptat, specific afacerilor în care este implicat Strutinsky, societatea n-a întreprins nimic legat de energie. Cu toate acestea, Strutinsky a rămas până azi asociat la North Bridge Energies, chiar dacă acesteia i-a fost întreruptă temporar activitatea.

Interesant este faptul că, North Bridge Energies SRL este deținută tot de un offshore, și tot din Bermuda, denumit North Bridge Group Ltd, vecin cu RomReal în Hamilton, la codul poștal HM11 în loc de HM12. Și așa cum indică registrul comerțului din Bermuda, această societate este reprezentată de Shegog Andrew – englezul anchetat pentru spălare de bani în România, alături de grupul de norvegieni, în 2006.

Timp de 8 ani de zile (august 2008 – ianuarie 2016) la North Bridge a lucrat și Harris Palaondas, omul care se ocupă de “relațiile cu investitorii” ale RomReal Ltd (România). Acesta are cetățenie cipriotă, iar pe lângă RomReal mai administrează în țara noastră societatea Sof Medica SRL, firmă care rulează vreo 20 de milioane de Euro anual, specializată în comerțul cu aparatură medicală.

Iar dacă tot vorbim despre aparatură medicală, merită sesizat faptul că, în perioada în care drumurile lui Strutinsky s-au intersectat cu ale norvegianului Kay, societatea Pozitron Medical Investigation SRL (policlinica POZIMED din Constanța) tocmai se racordase la banul public, în 2010, prin Spitalul Județean Constața, unde a primit contractul externalizat de servicii de imagistică.

Conform unei anchete publicată de Atac de Constanța în octombrie 2010, clinica Pozitron a fost fondată de persoanele fizice Mihaela Elvira Gherasim (Tănase după căsătorie) şi Iuliana Botezatu – despre care se știe că sunt interpusele lui Strutinsky.

Așa cum explică ancheta citată, POZIMED funcționa într-un sediu închiriat de la societatea New Home Construct SA deținută atunci în proporție de 99,38% de către Talmage Overseas Ltd, un offshore cipriot  în spatele căruia s-a speculat că s-ar fi aflat afaceristul Sorin Strutinsky.

Cât despre legătura fostului minsitru Marius – Raul Bostan cu norvegianul Kay Tonnes Thorkildsen aceasta a fost descrisă pe larg într-un material publicat de Daniel Befu spre finalului lui 2015 pe România Curată pe care vă invităm să-l citiți aici (click).

Tudorel Calapod, agățat în afacerile norvegienilor offshore

Alt nume atras în combinațiile norvegienilor, și care s-a procopsit și cu un dosar penal la DNA – Serviciul Teritorial Constanţa, este cel al fostului primar de Năvodari, Tudorel Calapod.

Conform rechizitoriului întocmit de procurori, în perioada ianuarie – octombrie 2006, primarul Calapod, consilierii locali Stere Sponte și Marian Surdu, cu sprijinul avaluatorului autorizat Violeta Gulelis, a vândut firmei Hars SRL din Constanța, un teren de 3 hectare, situat pe malul mării la un preț subevaluat.

Condamnați în prima instața la Constanța, toți inculpații, în frunte cu fostul primar Tudore Calapod, au fost achitați pe 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Timișoara. Speța a fost explicată cu lux de amănunte într-o anchetă publicată de București 365 pe care o puteți studia aici (click).

Cert este că, în dosarul cu pricina, apar două societăți, Hars SRL şi Terra Del Sol SRL din Năvodari, ambele preluate de grupul RomReal Bermuda – WestHouse România.

Putem constata astfel că interesul WestHouse și miza din spatele acestei încrengături a fost preluarea a celor două suprafețe de teren din Mamaia Nord “Camping Pescăresc” – prin cele două SRL-uri românești – de la administrația din Năvodari.

Între timp, Terra Del Sol SRL a fost rebotezată, iar acum se numește WestHouse Lakeside și este, cum nu se putea altfel, administrată tot de norvegianul Kjetil Gronskag, și deținută tot de offshore-ul din Bermuda, RomReal Ltd.

Modul în care rușii își spală banii prin băncile europene

Revenind la băncile scandinave, în acest moment autoritățile de resort din diverse state europene anchetează multiple scheme prin care persoane și entități din Rusia, unele apropiate familiei președintelui Vladimir Putin, au reușit să introducă în sistemul financiar european sume imense de bani.

Danske Bank (acționarul RomReal – Bermuda) a înghețat în anul 2013 mai multe conturi aprținând unor firme, după ce a realizat că acestea fuseseră utilizate pentru a spăla banii unor persoane cu greutate din Federația Rusă, printre care membri ai familiei Putin.

O altă schemă, petrecută în perioada 2012 – 2014, supranumită “Spălătoria Automată Azeră” sau “Azerbaijani Laundromat,” se referă la suma de 2,9 Miliarde USD provenită din Azerbaidjan, care și-a făcut intrarea în Europa prin intermediul sucursalei Danske Bank din Estonia. De aici banii au plecat spre societăți din diverse paradisuri fiscale fiind investiți sau cheltuiți. Investigația este în derulare.

Foarte aproape de noi, în Republica Moldova, s-a petrecut o schemă similară de spălare de bani supranumită “Russian Laundromat” care a devenit publică în anul 2014. Pe scurt, Moldindconbank SA cu sediul la Chișinău a acceptat sume imense de bani de la societăți din Rusia care există doar pe hârtie și a căror proprietate nu poate fi urmărită.

Schema a fost utilizată pentru spălarea a 20,8 Miliarde USD iar în topul băncilor care au acceptat banii spălați se află Trasta KomercBanka din Letonia prin filiala cipriotă a băncii, PrivatBank – Letonia, tot prin filiala sa cipriotă și Danske Bank prin Danemarca, Estonia, Lituania, Suedia și Finlanda.