Grigore Comănescu despre colaborarea cu Van Oord: ”Din prima zi, pe tot parcursul contractului, ni s-au pus piedici și ni s-au impus condiții aberante. La final nu vor nici să plătească”

Continuăm astăzi povestea neplăcută care stă în spatele măririi plajelor din Constanța. Deși înțelegem poziția celor care se bucură de plajele mai largi, nedorind să vadă adevărul urât din spatele acestor lucrări, insistăm totuși pe subiect, pentru că nu considerăm normal ca o firmă olandeză să fie primită regește în România, să beneficieze de cele mai bune condiții de lucru și de sume imense de bani din partea beneficiarului iar în schimb, aceasta să umilească subcontractorii români prin condiții aberante, piedici zilnice și plăți întârziate la nesfârșit, așa cum știm deja că a pățit firma Comprest Util Constanța.

Pentru a doua parte a acestei povești am discutat chiar cu patronul  Comprest Util, Grigore Comănescu. Omul de afaceri a acceptat într-un final să ne ofere un interviu, după ce ne-a refuzat de mai multe ori, considerând inițial că bunul simț și discreția ar trebui să guverneze această situație și să ducă la rezolvarea ei.

”Ne-au pus piedici încă din prima zi”

”Inițial am încheiat patru contracte de subantrepriză cu SCT- București SA, în calitatea sa de membru al Asocierii „Van Oord Dredging and Marine Contractors B.V. – SCT- Bucuresti SA”, asociere care câștigase licitația privind lucrarea: “Protecția și reabilitarea zonei sudice a litoralului românesc al Mării Negre, în Zona Tomis Nord, Tomis Sud, Tomis Centru si Eforie Nord”. Când a văzut Van Oord că suntem subcontractori, i-au obligat pe SCT să schimbe denumirea contractului și să opereze modificări în conținutul acestuia referitor la calitatea societății Comprest Util la această lucrare, respectiv din cea de executant (subantreprenor) în cea de furnizor de materiale cu punere în operă. O altă Mărie, dar cu aceeași pălărie. Mai mult Van Oord le-a impus celor de la SCT să rezilieze două din cele patru contracte și să rămână spre execuție de  către Comprest Util, numai cele din Zona Tomis Nord și Zona Tomis Centru.

Astfel, deși în acte am figurat ca și furnizor de materiale cu punere în operă, în realitate am prestat activități specifice contractelor de antrepriză și subantrepriză, așa cum erau denumite inițial, fapt pentru care, la momentul respectiv, nu am facut mare caz din acest lucru, întrucat punerea în operă era echivalentul antreprizei.  În baza acestor contracte am livrat, din producție proprie, materiale de construcții (piatră de diferite dimensiuni), am fabricat Acropode și betoane de diferite mărci, am executat lucrări de construire prin montajul acestora pentru edificarea digurilor, precum și punerea în operă a betonului deasupra acestora. Diguri pe care astăzi se plimba și le fotografiază toată lumea, fără a ști cine a participat efectiv la edificarea acestora. De fapt acesta a fost și scopul real al Van Oord, ca să nu apară cumva vreo firmă românească, și cu atât mai mult Comprest Util SRL, ca participant major la realizarea acestei lucrări. Denigrarea, batjocura și discreditarea firmelor românești este obiectiv prioritar pentru Van Oord. De ce spun participant major, deoarece din volumul lucrărilor contractate și executate, cele realizate de către Comprest Util SRL au depășit 75% din valoarea acestor contracte, restul de aproximativ 25%”, fiind preluate de la SCT- Bucuresti SA si executate de către Van Oord.

Cât despre SCT București, pe parcurs, am început să observăm că asociatul companiei Van Oord, SCT era aproape falimentar. Nu aveau bani nici de motorină pentru mașini, am plătit noi. Am suportat și cheltuielile de licențiere a prefabricatelor, cu unul dintre cele mai renumite instituții din lume, CLI, din Franța. Am obținut licența pentru producerea tuturor prefabricatelor, pentru toate cele patru contracte: Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie. Prefabricatele de un metru au fost prototip și francezii ne-au felicitat pentru că, pentru prima dată în istoria lor, o firmă a reușit să facă aceste prefabricate de înaltă performanță.”, ne-a explicat patronul Comprest.

Motive și invenții pentru a frâna zelul companiei Comprest Util

” Am fost cu inginerul, reprezentantul consultanței, cu reprezentanții Van Oord și ai Apelor Române, precum și cei de la SCT în cariere. Aceiași oameni, cărora le dădusem 1,7 milioane de tone de piatră în 6 luni, la extinderea digului de larg, fapt pentru care ne-au premiat cu 1,9 milioane lei, pentru că am livrat această cantitate cu trei luni mai devreme, aceiași oameni din partea Van Oordului spuneau acum că nu există piatră. Carierele noastre sunt imense, sunt de o capacitate fantastică. Putem exploata 20.000 de tone pe zi. Noi mai avem rezerve de cel puțin 40 de milioane de tone, și lor le trebuia în jur de 700.000 de tone, ceea ce pentru noi era un nimic. Noi ne-am dus toate lucrările la bun sfârșit, la o calitate care nu a fost niciodată reproșată de nimeni. Datorită problemelor grave financiare pe care le avea SCT am oprit de două ori lucrările. Odată pe 22 decembrie 2014 și am pornit pe 27 ianuarie 2015, după ce am semnat contractul tripartidic, când Van Oord a preluat toate obligațiile de plată pentru toată lucrarea. Totul a fost bine și frumos, ne-a plătit o parte din bani, dar și materialele, pe parcurs, urmând ca diferența de bani să ne-o dea la finalul lucrărilor. Am oprit însă lucrările din nou în iulie 2015. Atunci, SCT a ieșit din insolvență. Când Van Oord a văzut acest lucru, a spus că nu mai are obligația să ne plătească. Atunci am făcut un act adițional la contractul tripartidic. Van Oord ne-a dat un program de lucru pe care trebuia să îl respectăm. Am terminat cu o lună și jumătate, respectiv două luni mai devreme, în funcție de dig. În loc să ne felicite, cum ne-a felicitat la digul de larg, a uitat să ne dea banii. Am ținut utilaje și oameni două luni și jumătate degeaba, până s-au clarificat plățile – așa am pierdut circa 15% din valoarea contractului. Dacă nu aveam predarea de amplasament, ne dădeau de mult afară.”, povestește Grigore Comănescu.

Utilajele altora în sarcina Comprest. Inginerul proiectului a ”tras”cu olandezii

”Van Oord ne-a băgat utilaje pe gât.Da, am plătit noi pentru utilajele lor. Ne-au forțat să le plătim, prin SCT. Inginerul a acceptat inițial oferta noastră de utilaje. Cei de la Van Oord însă, când au văzut că n-au ce să facă cu utilajele lor, ne-au obligat să le închiriem de la ei, la niște prețuri fantastic de mari de genul a 20.000 – 30.000 de euro pe săptămână de utilaj. Am cumpărat GPS-uri de 200.00 de euro, am dat banii degeaba, am rămas cu ele. Van Oord avea multe utilaje, au rămas cu ele de la extinderea digului. Ne-au oprit scafandrii noștri, cu care avem contract, au adus ei experți din Belgia, care au costat de 5 ori mai mult. Noi plăteam toate astea, pentru că era lucrarea noastră. Ideea era ca firmele românești specializate (scafandri) să nu poată accede la astfel de lucrări, deși erau bine echipate și au executat lucrările fără probleme, însă tebuiau înlăturate ca și concurență. Pierderea a fost doar a Comprestului, deoarece noi plăteam toate astea,Am acceptat aceste lucruri pentru că nu aveam ce să facem. SCT accepta pentru că avea profit de 25%, noi lucram cu maxim 10%. Ni l-au mâncat și pe ăla. Acum nu ne-au plătit nici banii. Am consolarea că măcar ne-am plătit angajații. În loc să găsești o colaborare între antreprenor, beneficiar și inginerul de proiect, ne-am trezit că inginerul apăra interesele Van Oordului. Supărător este că inginerul, consultantul, adică Romair, are obligație prin lege să apere beneficiarul, să urmărească lucrările, să fie de calitate, să fie cât mai economice și să facă toate procesele verbale la timp. Inginerul a putut să spună că noi nu existăm, într-o adresă la Apele Române, deși el a venit în verificări la producția de prefabricate, în fiecare zi se făceau procesele verbale pe teren, etc. Când am oprit lucrările, inginerul trebuia să ia o măsură, să intervină imediat pentru reluarea lucrărilor. Nu a luat niciuna. A așteptat să vadă ce are de spus Van Oord.”, spune omul de afaceri constănțean.

Nu vreau circ, dar ne vom lua materialele înapoi dacă nu vom avea de ales

”Putem să luăm înapoi materialele folosite, atât timp cât chemăm beneficiarul. Acesta poate chiar face parte din proces, pentru că a fost înștiințat. Van Oord și-a luat toți banii, ba mai mult, a luat o suplimentare de 17 milioane de euro numai pentru nisip. Inițial erau 3 milioane și ceva de tone de nisip, s-a ajuns la cinci. Proiectul a fost neexplicabil și cu multe greșeli. De exemplu, digurile, care au o lungime de 400 – 450 de metri, nu au fost prevăzute cu refugii. Le-am făcut noi, la 50 de metri, pentru că așa prevede legea din România. Am lucrat suplimentar cel puțin 25% din valoarea contractului. Am notificat acest lucru către Van Oord și SCT, avem adrese că toate aceste lucrări se vor plăti. Nici măcar nu ne-au băgat în seamă. Acum, Van Oord nu mai recunoaște că am lucrat acolo. Nouă ni s-a predat amplasamentul și noi nu l-am predat înapoi, deși am terminat lucrarea. SCT a intrat în insolvență, dar ar fi trebuit să ne cheme Van Oord. Ne-au mai chemat când a intrat SCT în insolvență, au plătit, am făcut contracte tripartide, dar acum au uitat să achite ultima factură, de 4 milioane de lei.”, consideră Grigore Comănescu.

La final, lucrări cu 25 % peste cele stabilite, terminate cu două luni mai repede dar neplătite

Sunt primul investitor privat din domeniul construcției de betoane și prefabricate, din 1992 pe piață. Am 700 de angajați. Cu o astfel de situație nu m-am mai întâlnit. Nu am putut să îi înțeleg. I-am susținut trei ani de zile, când s-au judecat pentru licitația digului de larg din portul Constanța, stăteam de vorbă săptămânal. Am ajuns în situația în care cred că, dacă nu aveam partea scrisă, nu ne mai recunoștea. Nu vă mai spun că au venit cu falsuri, cu orice ca să ne rupă din contract. Sunt diabolici. Lucrurile se vor rezolva în instanță. Mă deranjează comportamentul acestei firme, pentru că nu este prima dată când se întâmplă asta. Am avut impresia că este una dintre cele mai mari firme din Europa și chiar mă bucuram, la început, că lucrăm cu firme puternice și serioase, dar m-am convins că aceste firme, majoritatea multinanționalelor care vin în România, nu fac decât să ne păcălească, să lucreze numai în favoarea lor, să transfere cât mai mulți bani afară, fără să îi controleze nimeni, și chiar susținuți atât de politicieni, cât și de organele competente ale statului. Este o realitate. Firmele românești sunt pe cale de dispariție. Nu suntem plătiți, nu primim garanții. Nu e prima dată când pățim așa. Am pățit-o cu Van Oord și în primul contract pe care l-am avut în portul Constanța. Ne-am judecat trei ani. După ce au câștigat, mi-au rupt contractul, ne-au plătit numai 25-30% din valoarea contractului. După ce au spus că suntem cei mai puternici din România, și din punct de vedere al calității, și al cantității, ne-am trezit că ne-au rupt contractul. Firmele străine sunt ascultate, sunt primite la masă, le sunt create toate condițiile, iar pe noi numai ne obstrucționează.” a încheiat patronul Comprest Util.