Ce i-au mai făcut organele judiciare lui Nicolae Matei

În timp ce poliţiştii de la Bucureşti încărcau într-un autobuz elevii minori pentru a-i duce la audieri în faţa unui procuror care cerceta fraudele de la Bac, colegii lor de la Constanţa se comiteau într-un comportament anticonstituţional similar. Astfel, pe 3 iulie 2013, în urma unei descinderi de mare răsunet, IPJ Constanţa a transmis un comunicat oficial presei, anunţând că se continuă „documentarea activităţii infracţionale a lui Nicolae Matei (primarul oraşului Năvodari – n.r.) şi a altor persoane, cercetate pentru infracţiuni de conflict de interese (şi complicitate), abuz în serviciu contra intereselor publice, evaziune fiscală şi spălare de bani”.

Cel puţin două elemente arată că această comunicare nu este una uzuală. În primul rând, din respect faţă de principiul prezumţiei de nevinovăţie, Poliţia comunică, în condiţii normale, doar iniţialele persoanelor cercetate. Puţinele abateri de la această regulă, comise de-a lungul anilor, s-au lăsat cu despăgubiri usturătoare. Cel mai viu în memoria opiniei publice este cazul celor 29 de poliţiştilor rutierişti cercetaţi într-un dosar penal pentru luare de mită, ale căror nume au fost „vărsate” în presă, în anul 2011. Cei 29 au dat în judecată autoritatea judiciară, invocând faptul că s-au făcut publice date cu caracter confindenţial şi, totodată, că au fost prezentaţi drept infractori înainte de a exista o soluţie definitivă a instanţei de judecată. La urmă, au câştigat daune morale de 7,5 miliarde de lei vechi. Iar cazul nu este chiar singular. Tocmai din acest motiv, regula nedivulgării datelor de identitate ale persoanelor cercetate penal părea un fel de punct cardinal în conduita de comunicare a Poliţiei. Cu toate acestea, în seara zilei de 3 iulie, s-a întâmplat un fel de răsturnare a polilor magnetici, IPJ-ul înţelegând să comunice că se continuă documentarea activităţii infracţionale a lui Nicolae Matei, prin descinderi la nouă societăţi comerciale, la domiciliile administratorilor şi ale unor persoane din cadrul Primăriei Năvodari.

Al doilea element care face neuzuală comunicarea de pomină a Poliţiei este faptul că aceasta a fost transmisă presei din adresa de e-mail „dispeceratipj@gmail.com”. Or, la 1 iulie 2013, ziariştii acreditaţi la IPJ Constanţa au fost informaţi oficial că toate comunicările acestei instituţii vor fi expediate, cu data menţionată, din adresa „presa.ipjcta@gmail.com”. Cine să-i mai înţeleagă?

Percheziţie domiciliară, dar şi corporală, în dosarul „statuia lui Mihai Viteazu”

Descinderile în forţă de la Năvodari au legătură cu un dosar de conflict de interese instrumentat de Parchetul Curţii de Apel Constanţa. Potrivit lui Matei, la baza acestuia se află un denunţ depus de Iurin Pancencu, cumnatul omului de afaceri Grigore Comănescu de la Comprest Util SRL şi fost candidat la funcţia de primar al oraşului Năvodari, la alegerile locale din iunie 2012. Pancencu ar fi denunţat faptul că una din firmele primarului din Năvodari ar fi fabricat, pe bani publici, statuia lui Mihai Viteazu amplasată în Parcul Ion Dobre din localitate. Matei se apără spunând că firma lui nici nu are capacitatea tehnică de a fabrica o asemenea statuie. Mai mult, spune că Primăria Năvodari a înaintat, în decembrie 2012, fişa de achiziţie publică Parchetului şi toate actele care au stat la baza amplasării statuii în parc. După şapte luni şi mai bine, poliţiştii au venit să caute alte acte şi dovezi, folosind în acest scop inclusiv percheziţia corporală. La urmă, i-au zugrăvit, din cuvinte, un portret de infractor, pe care l-au comunicat presei. Aşa, ca să nu uite opinia publică despre cele şase luni în care Matei a stat la pârnaie, în dosarul în care n-a luat (cum fac de regulă primarii), ci a dat mită. Departe de noi să-l apărăm în vreun fel pe Matei, e treaba lui să o facă, după cum e treaba organelor judiciare să demonstreze vinovăţia sa. Dar, tare am vrea să ştim dacă percheziţia, domiciliară şi corporală, a fost autorizată de instanţă. Căci, după cum se vede, la IPJ există probleme de comunicare, astfel că n-ar strica, la fel ca în cazul autobuzului de la Bac, să ştim dacă a existat sau nu mandatul.

Adrian Carlescu