Reprezentanţii companiei Somaco Construct SRL suspectează faptul că instituţia prefectului judeţului Constanţa exercită presiuni verbale asupra primarului Comunei Lumina, pentru a emite un act administrativ contrar punctului de vedere exprimat în scris… tocmai de instituţia prefectului. Aceasta nu-şi poate retracta propriul punctul de vedere, dintr-un motiv cât se poate de simplu: l-a invocat într-un proces, pe care altfel nu avea cum să-l câştige. Acum, prefectul ar vrea să o întoarcă… dar nu cu mâna lui, ci îndemnându-l pe edilul de la Lumina să adopte un act contrar legii, într-o poveste cu implicaţii patrimoniale de milioane de euro.
Miza scandalului: o carieră de milioane de euro
Miza acestui război administrativ este cariera de şisturi verzi de la Sibioara, comuna Lumina, deţinută legal de compania Somaco Construct SRL, în baza licenţei de exploatare 2454/2001 şi a Contractului de Asociere în Participaţiune 2422/2003. În anul 2006, două venerabile doamne, reprezentate convenţional de avocatul Ionel Haşotti, au cerut Judecătoriei Constanţa retrocedarea unui teren de 20 de hectare, care se găsea chiar în inima carierei. Deşi acestea nu au făcut dovada că autorul lor ar fi fost deposedat de teren în mod abuziv la naţionalizarea din 1948, ci doar că un bunic ar fi deţinut la un moment dat terenul potrivit unor documente întocmite în 1908 şi 1915, instanţa de fond (prin judecătoarea Eugenia Jianu, actualmente suspendată din magistratură şi trimisă în judecată pentru luare de mită şi abuz în serviciu, în dosarul primarului de la Năvodari, Nicolae Matei) a apreciat că cererea lor este îndreptăţită.
Judecătoarea Jianu habar n-avea de articolul 4 din Legea 1/2000
Însă aceeaşi instanţă a respins capătul de cerere referitor la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament… în inima carierei. Pentru a proceda în acest fel, judecătoarea Jianu a invocat articolul 2 litera e) din Legea 18/1991 a fondului funciar (care clasifica exploataţiile miniere, petroliere şi carierele în „terenuri cu destinaţie specială”), dar şi Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Cu alte cuvinte, din coroborarea celor două temeiuri de drept, reieşea că terenul nu putea fi restituit pe vechiul amplasament. Dar, în realitate, exista atunci, la fel cum există şi acum, un temei de drept, unic, direct şi foarte explicit, care interzice retrocedarea carierelor, în speţă articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000: „Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, suprafeţe echivalente…”. Iată, aşadar, motivul real pentru care nu se putea retroceda nicio parte din terenul ocupat de expoatarea minieră Sibioara II – Valea cu Izvorul, ci o suprafaţă echivalentă, pe un alt amplasament, neafectat de o licenţă minieră. Dar judecătoarea suspectată acum de acte de corupţie s-a făcut că nu cunoaşte motivul legal, real, ci unul secundar şi oarecum interpretabil, lăsând o portiţă deschisă ca soluţia să fie răsturnată în recurs.
Instanţa de recurs ştia legea… dar pe sărite
Nemulţumite de sentinţa Judecătoriei, moştenitoarele au declarat recurs la Tribunalul Constanţa. Aici, dosarul a fost repartizat unui complet condus de judecătoarea Cristina Duţă, care a consfinţit, prin Decizia Civilă 925/2008, că recurentele-reclamante aveau calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare. Ba mai mult, a admis restituirea unei porţiuni de 16,94 de hectare din inima carierei. În motivare, instanţa de recurs a arătat că Legea 213/1998, aceea invocată ca nuca-n perete de Jianu, s-ar referi la terenurile proprietate publică. Ori în cauză nu s-a făcut dovada că terenul solicitat spre restituire ar aparţine domeniului public al statului. Argumentaţia este de-a dreptul halucinantă, deoarece, aşa cum am arătat, legea referitoare la proprietatea publică nu avea nicio legătură cu speţa. În schimb, legătură directă avea articolul 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, însă instanţa de recurs s-a făcut că nu ştie de existenţa acestuia (deşi a citat cu prisosinţă alte articole ale acestei legi; ce să înţelegem, că onorata instanţă ştia legea pe sărite?).
Cariera nu-i carieră, e o ficţiune!
Mai departe, completul prezidat de judecătoarea Duţă a reţinut, fără nicio verificare, alegaţia moştenitoarelor reprezentate de Haşotti că în perimetrul „a ceea ce constituie «cariera de piatră»” se dispusese, anterior, reconstituirea dreptului de proprietate către alte persoane. Într-adevăr, se dispusese, dar nu în perimetrul carierei, ci undeva în vecinătatea ei, pe suprafeţe cu funcţiune eminamente agricolă, care nu erau incluse în licenţa minieră a firmei Somaco. Singura legătură era aceea că şi cariera şi terenurile agricole din vecinătate retrocedate unor persoane fizice în procedura Legii 18/1991 făceau parte din aceeaşi parcelă cadastrală. Însă de aici şi până la a se reţine că se efectuaseră retrocedări în perimetrul carierei e o cale lungă, pe care instanţa a parcurs-o foarte repede echivalând sofistic parcela cadastrală cu cariera. După acest sofism mizerabil, instanţa s-a referit la raportul de expertiză efectuat încă din faza de fond a procesului. Acel raport, care în mod ticălos nu răspundea obiectivelor stabilite, arăta în fals că terenul solicitat de moştenitoarele reprezentate de Haşotti este liber de sarcini. În rest, niciun cuvânt despre funcţiunea de carieră în exploatare sau despre clădirile administrative, faţă de care expertul ticăloşit fusese lovit de miopie. Asta, ca să înţelegeţi de ce folosea Haşotti formularea peiorativă „ceea ce constituie «cariera de piatră»”. Căci această formulare peiorativă, reţinută necritic şi reprodusă mot a mot de instanţă, arăta cu degetul către minunea de expertiză şi sugerea că la Sibioara nu e nicio carieră în exploatare, ci doar o mare ficţiune.
Degeaba a invocat Comisia Locală Lumina (ea, căci Somaco nu a fost parte în acest proces) că terenul nu este liber de sarcini, că se află în proprietatea publică a comunei şi că face obiectul unui contract de asociere în participaţiune încheiat, hăt, cu ani buni înainte de proces, şi al unei licenţe de exploatare minieră emisă de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Degeaba a arătat că fâşia desenată de expert în vederea retrocedării, care secţiona transversal cariera Somaco, se suprapunea, la capete şi pe alocuri, peste alte proprietăţi private, din proximitatea carierei, dar şi peste groapa de gunoi a comunei (şi ea exceptată, prin lege, de la retrocedare). Instanţa a înlăturat toate aceste considerente, crezându-l pe expertul ticăloşit că terenul e liber de sarcini, că nu este afectat vreunei utilităţi publice sau unei exploatări miniere active.
Un punct de vedere care a produs consecinţe juridice
Această decizie civilă dată prin fraudă la lege în 2008, nu s-a pus în aplicare nici până în momentul de faţă, deşi suntem în anul de graţie 2015, la şapte ani distanţă. În 2011, Instituţia Prefectului a constatat că punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti nu se poate face în acea formă, deoarece ar încălca legea şi dreptul de proprietate, garantat prin Constituţie, al terţilor peste terenurile cărora s-a suprapus schiţa desenată de expertul ticăloşit. În consecinţă, Comisia Judeţeană a emis Hotărârea nr. 266/2011, prin care a stabilit că nu se poate realiza restituirea în acea formă. În 2013, pe când prefect al judeţului s-a pomenit a fi Eugen Bola, Comisia Judeţeană prezidată de acesta a emis Hotărârea nr. 49/20.03.2013, prin care s-a revocat mai vechea hotărâre, din anul 2011. În acest fel, se deschidea calea pentru punerea în aplicare a Sentinţei Civile din 2008, cea care stabilise retrocedarea carierei exceptate prin lege de la retrocedare. Comisia Locală Lumina şi Somaco Construct SRL, în calitate de intervenient în interes alăturat, au cerut la instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa anularea Hotărârii nr. 49/20.03.2013 a Comisiei de la Prefectură. Procesul s-a întins până în 2014 şi a fost câştigat de Instituţia Prefectului. Prin notele scrise depuse la dosar sub numărul 3619/07.04.2014, Prefectul de Constanţa a arătat că a luat cunoştinţă de existenţa Licenţei miniere 2454/2001 a companiei Somaco Construct SRL, opinând că Hotărârea nr. 49 ar fi fost generată tocmai de necesitatea respectării articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000, cel care interzice retrocedarea carierelor în exploatare. „Vă solicităm să luaţi act de faptul că prin adoptarea Hotărârii Comisiei Judeţene Constanţa nr. 49/20.03.2013 s-a urmărit reluarea procedurii legale de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură ce presupune formularea unei propuneri din partea autorităţii legale pe un amplasament (diferit – n.r.) în vederea respectării prevederilor legale în materie, respectiv art. 4 din Legea 1/2000, modificată, şi a dreptului de proprietate al terţilor, inclusiv intervenienţilor.” – concluziona Instituţia Prefectului. Dovedind în acest fel intenţia sa de a respecta legea, prefectul de Constanţa a câştigat procesul de contencios administrativ. Şi mai câştigată a fost compania Somaco Construct SRL, care deşi a pierdut procesul a obţinut o confirmare scrisă că autoritatea urmează să reconstituie dreptul de proprietate al moştenitoarelor reprezentate convenţional de Ionel Haşotti pe un alt amplasament, în aşa fel încât să nu fie încălcată interdicţia legală de retrocedare a carierelor în exploatare. Confirmarea a produs consecinţe juridice, deoarece a stat la baza unei hotărâri judecătoreşti. Nimeni nu o mai poate da la întors, decât cu riscul unei plângeri penale de abuz în serviciu.
Manevrele de la Prefectură şi OCPI
Cu toate acestea, noul prefect de Constanţa, Ion Constantin, înfruntă, pe jumătate, un astfel de risc, exercitând presiuni (doar) verbale asupra Comisiei Locale Lumina de a le pune în posesie pe moştenitoarele reprezentate de Haşotti asupra terenului din trupul carierei, aşa cum suspectează reprezentanţii Somaco Construct SRL. Ca dovadă, proprietarul carierei spune că a notificat Prefectura să-i răspundă dacă îşi păstrează punctul de vedere invocat în procesul de contencios administrativ, însă noul prefect nu a catadicsit să răspundă. De asemenea, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a emis, de-a lungul timpului, puncte de vedere similare, potrivit cărora nu se poate face punerea în posesie a moştenitoarelor reprezentate convenţional de Ionel Haşotti, deoarece schiţa expertului ticăloşit încalecă terenurile unor terţi şi calcă în picioare interdicţia legală de retrocedare a carierelor în exploatare. Notificat de Somaco să precizeze dacă îşi menţine punctele de vedere, Oficiul a uitat să dea un răspuns în termenul legal. Mai mult, chiar semnatarul acestui articol a depus o cerere de informaţii la OCPI în luna ianuarie 2015, însă lumescul Oficiu nu a oferit niciun răspuns, deşi legea îl obliga în acest sens. Opacitatea celor două instituţii este cea care naşte suspiciunea că, în cazul carierei de la Sibioara, se coace la foc mărunt o soluţie ilegală. În acelaşi timp, se coace şi dosarul penal de la DNA, constituit în baza plângerilor penale depuse de Somaco împotriva expertului ticăloşit şi a celorlalte personaje ale poveştii.
[…] Prefectul de Constanţa pune umărul la abuzul de la Sibioara? […]