A fost extrem de clar, încă din primele zile ale alianței, că liberalii și democrații nu vor reuși să coabiteze, la Constanța. Practica a arătat că mult, mult mai bine s-au înțeles liberalii constănțeni cu social democrații decât cu democrații, în ciuda faptului că aceștia din urmă ar fi teoretic frații lor de convingeri și de linie dreaptă, în politică.
Și, poate cel mai bine s-a văzut divergența de opinii între cele două tabere, atunci când a fost vorba de a stabili un candidat pentru Primăria Constanța. În tabăra democrată, lucrurile au fost destul de clare încă de la început. Dictatorul Chiru a fost cel care a dorit să-și asume încă de la început acest rol și, dacă nu apăreau problemele penale, culmea, pornite de la o plângere făcută chiar de liberali, probabil că senatorul avea șanse mari să fie candidatul. Condamnarea apărută însă pe drum a dat aripi liberalilor care s-au zbătut din greu pentru a oferi orice altă variantă. Important a fost, încă de la început, ca într-un context în care există anumite șanse ca Primăria să fie pierdută de stânga social democrată, candidatul SĂ NU FIE DEMOCRAT. Pentru că nu-i așa, grupul care impune un candidat, beneficiază și de fondurile care se vor investi în acesta iar mai apoi, dacă prin vreo minune candidatul respectiv câștigă, acesta poate fi controlat de grupul care l-a susținut.
În timp ce tabăra democrată s-a bătut fără prea mare succes pentru a-l impune pe condamnatul Gigi Chiru, deși avea la îndemână și soluții mai bune, liberalii au ieșit în față cu omul președintelui, finul Robert Boroianu. Acesta urma să fie acoperit de ”fumigena” Ramona Mănescu, europarlamentarul care a venit la Constanța, ne-a mințit că e interesată de o candidatură, pentru ca mai apoi să nu mai apară sau să manifeste vreun interes în această zonă, planul de fum fiind devoalat printr-un interviu dat pe un site obscur, în care declara că Boroianu e omul de care e nevoie la malul mării.
Calculele găștii lui Dragomir au fost însă spulberate de presă, care a arătat că Robert Boroianu are atât de multe schelete în dulap încât nu poate fi omul care să candideze, nici măcar în glumă, la funcția de primar. În plus, prestațiile acestuia în emisiunile televizate au fost atât de slabe, încât până și nașul său a înțeles că e nevoie rapid de o altă soluție.
Așa s-a ajuns din nou la contraamiralul Verghil Chițac, cu care mai existaseră discuții în trecut. Acesta, pe lângă imaginea impecabilă pe care o afișează, are două calități importante. Prima: este un prieten apropiat al liderului PNL Constanța(pare cumva că e o condiție sine qua non pentru a candida din partea liberalilor), cei doi fiind născuți în aceeași comună la doar un an distanță, așadar prieteni de mici copii.
A doua condiție, Vergil Chițac vine la pachet cu banii mogulului Gabriel Comănescu. De altfel, atunci când posibilitatea ca amiralul să candideze a fost afișată în fața colegilor liberali, rectorul ANMB a fost indicat ca fiind recomandat de ”un prieten bun al partidului”.
Și din acel moment, putem spune că s-a declanșat o întreagă mascaradă. Mai întâi s-a inoculat ideea unui sondaj de opinie, în care să fie incluși toți candidații, pentru a se stabili cine e acela care va candida. Pe lângă veșnicul Chiru, urmau să fie testate și variantele Boroianu, Tararache și alte variante mai puțin interesante precum și, surpriză, rectorul Vergil Chițac, chiar dacă acesta nu-și manifestase încă interesul pentru o carieră politică. În acel moment, cu un pic de înțelepciune, tabăra lui Dragomir ar fi putut să mai introducă în listă câteva nume de personalități din Constanța, pentru a verifica interesul oamenilor dar, evident, intenția a fost clară: Vergil Chițac, ajutat de imaginea impecabilă a unui marinar de carieră, trebuia să iasă cel mai bine din sondaj. Sondajul s-a tot făcut și amânat de câteva ori, de ne-am plictisit cu toții așteptând să vedem ce e cu el. Probabil că nu ieșeau bine cifrele. Nu știm ce s-a întâmplat în spatele ușilor închise.
Cert e că, înainte chiar de a ne prezenta rezultatele testării, președintele PNL, Alina Gorghiu, mai bate un cui în sicriul democrației de partid de la malul mării și anunță ea, înainte de toată lumea, că la Constanța e pregătit chiar Vergil Chițac. Și-atunci, pentru ce tot acest circ?
Astăzi, într-un nou episod din acest veritabil sitcom, liberalii anunță printr-un comunicat de presă că amiralul Chițac reiese, în urma sondajului, ca fiind candidatul potrivit pentru primăria Constanța. Într-o frază halucinantă și plină de contradicții liberalii anunță că:
În urma cercetării sociologice, Vergil Chițac obține cea mai bună performanță pe dimensiunea de imagine, are o bună percepție în societate, o imagine pozitivă, întrunind cel mai mare procent de atribute de imagine asociate și elemente de disociere. Punctul slab este notorietatea scăzută (19.5%), intenția de vot exprimată fiind de 12,6%. Atributele și imaginea pozitiv-neutră în comunitate asigură candidatului un potențial mare de creștere. Înscrierea oficială în competiția electorală și programul electoral adresat tuturor constănțenilor, alături de calitățile personale, pot asigura câștigarea alegerilor pentru Primăria Constanța, chiar dacă în acest moment candidatul PSD este mai bine plasat în sondaje.
Pentru noi, fraza asta înseamnă că, oamenii care au sondat terenul și au întrebat cele 1000 de persoane (da, doar atât), pe cine vor ca primar pentru Constanța au prezentat de fapt un profil și nu un nume, pentru că nu-i așa, chiar ei recunosc, pe Vergil Chițac nu-l cunoaște nimeni. Și-atunci, ne vedem nevoiți să întrebăm, dacă ieșeam în stradă și, alături de un nume schimbat, întrebam constănțenii dacă vor să voteze profilul lui Sorin Oprescu, impecabil până la recentele probleme penale, oare ce ni s-ar fi răspuns?
În concluzie, vom avea așadar încă un miel dus la tăiere de către liberalii constănțeni și mogulul Gabriel Comănescu. Încă un candidat trimis în fața lumii pentru a pierde, la fel ca în 2012. Banii mogulului sunt buni, conviețuirea cu social democrații va curge și după alegeri la fel de bine iar în toată această ecuație democrații constănțeni vor fi cei care vor pierde cel mai mult, gruparea lor erodându-se până la punctul în care vor înceta să mai existe, după o rundă electorală în care nu vor conta.
