Jurnaliștii ziarului online Ordinea.ro au scos la iveală, printr-un material excelent, publicat săptămâna trecută, modul dezastruos în care au știut administratorii comunei Agigea să exploateze pescuitul din zonă, organizați într-o asociație (numită FLAG) care în loc să promoveze pescarii din zonă, a înțeles doar să folosească puținele fonduri europene obținute pentru a umple buzunarele câtorva băieți deștepți, apropiați ai primarului Maricel Carjaliu.

Mergând mai departe, pe firul acestei investigații, am pus cap la cap toate informațiile strânse din zonă, atât de echipa Constanta.ro cât și de jurnaliștii de la Ordinea.ro, ajungând să înțelegem că, sub umbrela unei asociații care ar trebui să promoveze pescuitul, FLAG SUD, Maricel Cîrjaliu și oamenii lui plănuiesc de fapt să construiască o nouă afacere, mai exact o pensiune pescărească.

După ani de zile în care am arătat, prin mai multe anchete bine documentate, că afacerea Golful Pescarilor este de fapt restaurantul familiei primarului din Agigea, vă putem dezvălui acum că se pun bazele celui de-al doilea restaurant de pește al famigliei.

Afacerea ce va umple buzunarele găștii Cîrjaliu se va dezvolta pe un teren primit ”cadou” de la Primăria Agigea, chiar pe malul lacului, și va fi plătită din bani europeni, fiind de fapt cea mai notabilă realizare a asociației pescărești din zonă. Iar pentru ca afacerea să devină una atractivă, Primăria Agigea sparge toți banii pe care-i are, pentru a construi un cartier de vile în jurul noii pensiuni.

Asta în timp ce comuna Agigea zace murdară, neamenajată și uitată de primar și oamenii lui.

Când ai noroc, viața te transformă. Cum a ajuns fiul frizerului Bolat pion într-o afacere de milioane

Se pare că la Agigea, dacă nu ai un Bolat în ograda ta, nu ești un primar bun. Fostul primar al comunei, Ion Ioniță a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru acte de corupție. Alături de el, doamna Mery Gean Bolat, funcționar în Primăria Agigea, condamnată la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru complicitate la abuz în serviciu, fals, uz de fals și alte astfel de nemernicii.

Succesorul lui Ioniță, fostul milițian Maricel Cîrjaliu, și-a luat și el un Bolat în ogradă. Pe tânărul Belghiz Bolat, mai exact, fiul frizerului din Agigea. Tânărul Belghiz a participat activ la campaniile electorale susținute de candidatul Maricel, fiind recompensat de primarul din Agigea și gașca acestuia, cu funcții bine plătite, din banul public, fie că vorbim despre funcția de director adjunct la asociația FLAG SUD sau cea pe care o ocupă în prezent, director al AGIGEASERV, adică firma prin care se fac lucrările primăriei Agigea în comună.

În 2009, presa locală anunța faptul că la Agigea, frizerul Genghiz Bolat și soția sa au ales să doneze Primăriei o suprafață de 3800 de metri pătrați, fără a avea nicio pretenție în schimbul acestui gest. Vorbim de o suprafață de teren pe care o putem evalua, la repezeală, undeva în jurul sumei de 100.000 de euro. Pentru frizerul din Agigea nu era însă o problemă, fiind, așa cum vom vedea, unul dintre cei mai profilici proprietari de terenuri din zonă. Important era viitorul politic al fiului său, care viitor s-a dezvoltat armonios începând cu acel an.

Lângă 18 terenuri, 3 case și un apartament, merge și o concesiune

Parcursul lui Belghiz Bolat, odată cooptat în gașca primarului Maricel Cârjaliu este unul fabulos, tânărul fiu de frizer ajungând, la nici 30 de ani, un  pion principal în noua afacere a găștii Cîrjaliu. Această creștere perpetuă a directorului AgigeaServ se vede cel mai bine din declarațiile de avere depuse.

În 2011, Belghiz Bolat nota în declarația de avere că în anul precedent lucrase la RAJDP, fusese consilier local la Agigea și devenise directorul firmei AgigeaServ, SRL-ul controlat de administrația locală din zonă. La doar 27 de ani, fiul de frizer era deja pe o pantă ascendentă în cariera politică.

De altfel, tot declarațiile depuse ne spun că Belghiz Bolat reușea să fie vicepreședinte atât la organizația UDTTMR Agigea cât și la PSD Agigea. În 17 ani de presă n-am întâlnit niciun personaj politic care să cumuleze funcții în două partide.

Trei ani mai târziu, un eveniment tragic are loc în existența tânărului director Belghiz Bolat, mama sa murind fulgerător. Tristul eveniment scoate însă la iveală bogăția pe care familia sa o deținea, funcția pe care o deține obligându-l pe Bolat să declare tot ce a moștenit de la mama sa, împreună cu familia.

Astfel, conform declarațiilor de avere depuse în anii ce au urmat decesului, directorul AgigeaServ a moștenit 18 terenuri intravilane, trei case de locuit și un apartament. De unde a deținut familia unui simplu frizer asemenea proprietăți e greu de spus.

Cert este că în 2017 directorul preferat al lui Carjaliu donează tot, cel mai probabil tatălui său. Și case și apartament și terenuri. Tot.

De ce? Pentru ca în același an să primească, de la Primăria Agigea, pentru care lucrează, un teren în concesiune, de 300 de mp. O spune, negru pe alb, declarația de avere depusă de Belghiz Bolat în 2018. O imoralitate de zile mari, dacă ne întrebați pe noi. Să deții 18 terenuri, trei case și un apartament și să mai ceri în concesiune un teren care aparține comunei și ar putea fi dat unor oameni care au cu adevărat nevoie de el, asta da ipocrizie. Și ipocrizia nu se oprește aici.

Concesiune și pentru soția directorului Belghiz Bolat

Tot în 2018, directorul AgigeaServ, Belghiz Bolat, notează în declarația de avere că s-a însurat cu frumoasa Ionela Cătălina.

O tânără de 28 de ani pe care directorul din Agigea o iubește atât de mult, încât se decide s-o folosească drept săgeată într-una dintre noile combinații puse la cale de gașca de infractori din Agigea.

Știm deja că Belghiz Bolat este angajat la FLAG Sud, adică asociația pescarilor din sudul litoralului. Dacă verifici care este singurul proiect finanțat de Uniunea Europeană, prin Flag Sud, în ultimii ani, afli că firma Aybo Turism și Pescuit SRL a primit 8.8 milioane de lei, fonduri nerambursabile, pentru a construi pe malul lacului din Agigea o pensiune pescărească.

Asociat unic în firma Aybo Turism și Pescuit SRL este Ionela Cătălina Bolat. Soția directorului din Primăria Agigea. Firma are sediul social pe strada Nicolae Iorga, acolo unde locuiesc cei doi.

Și, pentru ca întreg proiectul să fie ”construit” pe bani publici, nici terenul pe care se va ridica pensiunea AyBo nu este proprietatea familiei Bolat ci este, din nou, concesionat de la Primăria Agigea.

Pe malul lacului se dezvoltă un cartier de vile. În jurul pensiunii AyBo

Proiectul s-a mișcat deja foarte rapid. Firma Ionelei Bolat a primit încă de anul trecut aviz de la Mediu, pentru a-și ridica o pensiune pe malul lacului. Noul restaurant pescăresc, pentru că despre asta vorbim în realitate, se va numi Aybo, numele fiind deja supus procedurilor pentru a fi înregistrat la OSIM.

În tot acest timp, Primăria Agigea a pus umărul consistent la dezvoltarea zonei de pe malul lacului, pentru a se asigura că în jurul noului restaurant va exista o zonă atractivă. Terenul a fost lotizat și concesionat rapid doritorilor. În zonă s-au făcut proiecte pentru a fi trase utilități, indiferent că vorbim de apă, curent sau chiar gaz. În timp ce Agigea și Lazu putrezesc sub mizerie, domeniul de pe malul lacului este tratat cu maximă prioritate. Din păcate, interesul nu ține de Agigea ci, evident, de afacerea găștii din Primărie.

În loc de concluzii: unde ne sunt procurorii? Cum trece un asemenea caz de corupție neobservat?

Să recapitulăm. Avem un director angajat al Primăriei Agigea care a deținut 18 terenuri, 3 case și un apartament, le-a donat pe toate și a cerut o concesiune de la exact Primăria pentru care lucrează. Apoi, soția acestui director, prin firma în care este asociat unic, solicită fonduri europene de la Asociația Flag Sud condusă de primarul Maricel Cîrjaliu, adică șeful soțului. Iar pentru ca proiectul să aibă șanse de reușită, își construiește proiectul pe un teren concesionat, tot de la Primăria Agigea, într-o zonă spectaculoasă, pe malul lacului, zonă care e dezvoltată și amenajată rapid de Primărie, pentru a se asigura succesul maxim noii afaceri.

Iar procurorii dorm.

Orașul Constanța se poate bate cu orice alt mare oraș din România. Nu la capitole precum bunăstare, politicieni competenți, rezultate economice deosebite sau alte asemenea, ci la capitolul corupție. Știind că trăim într-un oraș portuar, cu zonă litorală dar și cu o istorie fascinantă, încă vizibilă în arhitectura clădirilor vechi, v-ați pus deseori întrebarea, de ce nu progresăm, noi, constănțenii? Răspunsul e simplu. Pentru că de peste 20 de ani, mare parte din acest județ a fost confiscat de niște băieți deștepți, care deturnează toate resursele către propriile lor firme și/sau familii.

Epicentrul corupției dobrogene este, fără doar și poate, Constanța. Dar flagelul s-a întins ca o molimă și în orașele din județ. Poți să desfășori o afacere nederanjat în Mangalia sau stațiunile din sudul litoralului? Ai ce afacere să desfășori în Medgidia sau Cernavodă, orașe aflate într-un declin înfiorător?

În 2012, Grigore Comănescu a simțit pe pielea lui cât de mult i-a furat puterea pe băieții deștepți din Năvodari. Nicolae Matei și camarila lui controlau totul. Doar că nici afaceristul la care facem referire nu era vreun naiv, și uite așa s-au ciocnit două nuci tari. Un primar care și-a folosit toată puterea politică pe care o avea la dispoziție și un afacerist care n-a vrut, în ruptul capului, să dea o șpagă generoasă care, privind în urmă acum, l-ar fi scutit de niște ani buni în care a învățat pe dinafară cum arată o sală de judecată.

Ce s-a întâmplat, de fapt? Grigore Comănescu a construit, pe malul lacului Siutghiol, un complex hotelier, dar a constatat, la câteva luni după finalizarea construcției, că apele lacului îi pun în pericol investiția, erodând malul și inundând subsolul.

A cerut, reprezentanților Apelor Române să consolideze malul, pentru a-și proteja construcția. Dar, pentru că instituția în cauză nu beneficia de fonduri pentru o asemenea investiție, afaceristul a primit aviz pentru a efectua lucrările din banii proprii. Un demers legal, avizat și documentat, pentru care firma SOMACO avea să plătească scump.

Între timp, însă, șmecherii ce conduceau politic orașul Năvodari au sesizat că în urma consolidării malului, zona mlăștinoasă s-a transformat într-un frumos teren, numai bun de intabulat și vândut doritorilor. Astfel, printr-o inventariere extrem de dubioasă, legitimată prin votul consiliului local obedient, mai multe hectare de pe malul lacului au fost trecute în proprietatea orașului Năvodari.

Limitându-ne la bucățica noastră, vă putem spune că ddată ”furat” terenul, Nicolae Matei s-a gândit să-l vândă, dar era foarte clar că singurul interesat nu poate fi decât afaceristul ce deținea complexul hotelier de lângă teren. Doar că acesta, știind că terenul nu aparține de drept Primăriei Năvodari, a refuzat propunerea indecentă.

Refuzul l-a enervat la culme pe Nicolae Matei, care într-un acces de prostie, nervi și megalomanie, a decretat că firma deținătoare a complexului hotelier, Somaco Construct, a folosit terenul fără permisiune, și a calculat RETROACTIV, pentru perioada 2010-2012, o taxă de folosință de .. țineți-vă bine, DOUĂ MILIOANE DE EURO.

Desigur, când Matei a impus o asemenea taxă, știa un lucru pe care cei mai mulți nu-l știu. Că decizia lui va fi susținută în instanță, de judecătorii potriviți. Iar cine a urmărit cazul în care e cercetat Matei, pentru că ar fi mituit o judecătoare cu terenuri pe malul mării, înțelege bine de ce o nemernicie precum taxa aceasta aberantă nu e desființată de instanțe de mai bine de șapte ani de zile.

Ce n-a știut Matei la acea vreme, este că Grigore Comănescu avea de gând să se lupte cu tot ce are, pentru a îndrepta golănia. Afaceristul a sesizat toate instituțiile abilitate, pentru a corecta situația. Așa a ajuns Comisia de Abuzuri a Senatului să trimită în control Curtea de Conturi a României la Primăria Năvodari, pentru a verifica veridicitatea situației.

A rezultat un raport de peste 110 pagini, care releva zeci de cazuri în care administrația condusă de Nicolae Matei încălcase legea și discriminase anumiți agenți economici. Cea mai mare parte a raportului descria cazul SOMACO, dând dreptate firmei ce fusese ”amendată” cu cea mai mare taxă din lume.

Cel mai important, însă, este că acest control al Curții de Conturi a deschis ochii reprezentanților statului român, care s-au decis, într-un final, să recupereze de la Primăria Năvodari terenurile confiscate prin inventarieri ilegale, fără ca acestea să fi aparținut vreodată administrației locale.

Firma SOMACO a găsit astfel aliați puternici, în avocații Apelor Române și cei ai Ministerului Finanțelor, în lupta împotriva Primăriei Năvodari, care nu recunoaște nici la acest moment absurditatea, dar chiar și așa, pe parcursul procesului, pe care l-am urmărit la fiecare înfățișare, chiar din sală, obtuzitatea unor magistrați care au refuzat să țină cu adevărul, a fost vizibilă.

Am scris deja despre procurorul, magistrat al statului român, care contesta dreptul statului român de a-și apăra cauza. O situație aproape imposibil de văzut, în sălile de judecată.

Ciudată situația asta a procurorului, dacă ținem cont că inițial, în caz a fost desemnat un procuror care și-a înțeles greșit rolul, pozând într-un avocat al Primăriei Năvodari, deși asta a însemnat că a trebuit să se împotrivească instituțiilor statului român, același stat român care-i plătește salariul.

Ieri, am asistat la un nou episod din acest proces. A fost din nou un consens în pledoariile avocaților SOMACO, Apele Române și Ministerul Finanțelor, care au cerut instanței rejudecarea cazului. Chiar și procurorul de caz a fost de acord cu solicitarea, cerând judecătorilor să admită contestația și să trimită cazul spre rejudecare. O poziție corectă, în sprijinul statului român, și pentru care tânăra doamnă procuror merită aplaudată pentru curaj, mai ales că este foarte tânără. Un magistrat care știe să-și respecte meseria e întotdeauna un semn bun, pentru justiția din România.

De cealaltă parte a baricadei, doamna avocat ce reprezintă Primăria Năvodari, s-a luptat ca o leoaică (știe domnul Matei la ce ne referim) pentru a-și impune punctul de vedere. Într-o lipsă de argumente acută, doamna avocat a depășit puțin limitele realității, încercând să convingă instanța că terenul taxat cu două milioane de euro era de fapt ”plaja privată„ a afaceristului Grigore Comănescu, nu un teren oarecare.

Deși tot dumneaei a explicat instanței, până la acest termen, că ”folosința” pentru care s-a impus o taxă de două milioane de euro a constat în ”grămezi de materiale neconsolidate”. Păi, trecem de la plajă la munte și înapoi, doamna avocat. Mai mult, nisipul pe care doamna avocat îl transformă în plajă a fost stropit frecvent de către angajații SOMACO cu un erbicid puternic, pentru a împiedica vegetația sălbatică de pe mal să se mai dezvolte și a păstra locul curat și igienizat. Cum să trimiți turiștii la plajă pe un nisip otrăvit, doamna avocat?

Mai mult, doamna avocat a vorbit despre faptul că turiștii cazați la complexul hotelier patronat de SOMACO s-ar fi plimbat cu bărcuțele pe lac, uitând însă să menționeze că această activitate a fost autorizată chiar de Primăria Năvodari. Desigur, lacuna din memoria avocatei nu a fost întâmplătoare. În lipsa detaliului care arăta legalitatea plimbărilor cu bărcuța, orice judecător ar putea pricepe că Grigore Comănescu și-a tras o bucată de lac și a exploatat-o spre binele turiștilor pe care complexul său hotelier i-a găzduit.

Când, de fapt, realitatea că e că fostul primarul Nicolae Matei și-a tras mai multe hectare de mal de lac, pe care le-a vândut oricui a fost interesat să cumpere, ieftin și repede. De aici și disperarea doamnei avocat. În momentul în care furtul va fi devoalat în adevărata lui frumusețe, vor fi foarte mulți cumpărători de bună credință care-i vor cere daune lui Nicu de la Năvodari. Și-atunci să vezi procese!

Noi vom continua să urmărim această poveste mioritică, din sala de tribunal, la fiecare termen, pentru că, așa cum am mai spus-o, o poveste atât de fascinantă precum taxa de două milioane de euro instituită din răutate, la Năvodari, nu există în istoria Constanței.