Doamnei director al liceului Mihai Eminescu: Nu distrugeți un copil bun din rațiuni de marketing

UPDATE: Cum a salvat deputatul Mihai Tararache eleva de la Colegiul Mihai Eminescu

 

În ultimele zile, am asistat la modul în care, o parte dintre jurnaliștii constănțeni au călcat sistematic în picioare o elevă de 18 ani de la liceul Mihai Eminescu, acuzată de câțiva colegi răzbunători că practică videochatul. În goana după senzațional, jurnaliștii au omis faptul că eleva este înscrisă la cel mai greu profil, acolo unde excelează având note dintre cele mai bune, la fel cum au omis faptul că o mare parte dintre acuzațiile aduse de colegi, precum ”e fugită de acasă, vrea să atragă și alte eleve” sunt pure invenții. A contat doar traficul, numărul mare de cititori pe care un asemenea articol, ajutat cu epitete de genul ”expertă în videochat”, îl va aduce. NIMENI nu a încercat să dea o mână de ajutor acestei eleve, care, aflată la o vârstă fragedă a fost expusă unei greșeli, pentru care va plăti acum tot restul vieții.

Doamnă director, Camelia Ciurescu, în urmă cu 20 de ani, am ales chiar eu să fiu elev al Colegiului Mihai Eminescu din Constanța. Am fost mândru să fiu elev al acestei instituții, nefiind la îndemâna oricui să ajungă la un asemenea liceu cu pretenții.

Odată ajuns elev al liceului pe care îl conduceți acum, aveam să aflu că viața unui băiat sărac într-un anturaj de elevi cu o situație financiară foarte bună nu este ușoară. Au fost zeci de zile în care aș fi făcut orice să mă pot ridica la nivelul colegilor mei, au fost zeci de zile în care m-am luptat cu frustrarea că eu sunt sărac iar ei bogați. Îmi imaginez, doamna director că exact prin asta trece și eleva Alexandra, care se luptă acum, datorită unei greșeli mărunte, cu cea mai mare traumă a vieții ei.

În ultimul an de liceu, doamnă Ciurescu, am trecut printr-o traumă oribilă, pe care n-am s-o descriu aici, dar care m-a ținut, din nefericire, de multe ori, departe de băncile liceului, exact într-un moment în care aveam nevoie să fiu acolo pentru a mă pregăti pentru bacalaureat. Am cerut în acel moment, înțelegere conducerii liceului însă nu am găsit-o. Cu doar trei luni înainte de bacalaureat, consiliul liceului a luat decizia că eu trebuie să fiu transferat la alt liceu, în caz contrar urmând să repet anul școlar.

Ca să nu lungesc inutil povestea am să vă spun că am găsit înțelegere atunci, acolo unde mă așteptam mai puțin, la doamna inspector general al ISJ, pe atunci Monica Niciporuc. Doamna inspector m-a ascultat, a înțeles și a făcut în așa fel încât să-mi pot termina studiile liniștit. Doamna Niciporuc a ales să nu adauge încă o traumă la ceea ce suferisem deja. Și  iată-mă, doamnă director, sunt un om pe picioarele mele, am evoluat, nu am ajuns un infractor.

De un singur lucru n-am putut să scap de 15 ani, doamna director, și aici îmi asum o mărturisire personală pe care în mod normal n-aș face-o. Periodic, visez cum, rușinat, trebuie să intru în clasa colegilor mai mici cu un an, eu repetentul Hapurnea. Un elev bun dar rămas cu stigmatul de repetent, pentru tot restul vieții. Înțelegeți, doamnă Ciurescu, prin ce trece eleva Alexandra, un copil cu medii mari, în aceste momente? Și pentru ce? Pentru că niște colegi au vrut răzbunare? Pentru că jurnaliștii au pus presiune? Ce se va întâmpla cu fata asta dacă va fi nevoită să termine studiile la liceul CFR sau SNC într-un mediu profund viciat? Ce se va întâmpla cu ea, peste ani, când va trebui să explice de ce a început liceul într-un loc și l-a terminat în alt loc?

N-o cunosc pe această elevă, doamnă Ciurescu, dar vă știu pe dumneavoastră. Și știu că așa cum doamna Niciporuc m-a salvat pe mine, stă în puterea dumneavoastră să schimbați cursul unei vieții care se poate afla acum în pragul unei traume incredibile.

Vă rog, doamnă director, să nu distrugeți un elev bun, din simple rațiuni de marketing. Vă asigur că liceul dumneavoastră nu va fi ocolit de pretendenți, pentru simplul motiv că o elevă de 18 ani a făcut o greșeală minoră.

Vă mulțumesc și sper să luați decizia potrivită.

Dorian Hapurnea, jurnalist.

Similar Articles

Comments

  1. Nu sta bre in puterea nimanui….asa am crescut invatati ca sta in puterea altuia pentru ce urmeaza sa facem noi.Daca zic mai dai in pula mea de directori atrag asupra mea idei ca sunt un sclav care nu stie sa vorbeasca si cauta mascareala fata de profesori,directori si asa mai departe.Exista fisuri in orice loc,in orice structura indiferent de natura ei.Poti face ce vrei pe lumea asta,poti sa fii cine vrei(de acordat dimensiunea potrivita pentru ce spun),poti multe.Asa ca mai dai in pula mea de “judecatori” indiferent care e statutul lor,viata merge inainte,si merge blana fara costumatii astia.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Instagram

Most Popular