Constanta.RO

Ce nu face o judecătoare coruptă pentru a pune umărul la un tun imobiliar

0

Judecătoarea Jianu a devenit cunoscută opiniei publice după ce DNA-ul a trimis-o în judecată, pe 28 noiembrie 2014, sub acuzaţiile de luare de mită şi abuz în serviciu. La acea vreme, domnia sa era ditamai preşedinta secţiei a II-a civile a Tribunalului Constanţa. În exerciţiul funcţiunii, răspundea de falimente. Însă faptele pentru care este acum judecată şi care, iată, o bagă în faliment profesional, erau mai vechi. Anume, din perioada în care se ocupa de retrocedări la Judecătoria Constanţa. În această calitate, în anul 2010, Corina Eugenia Jianu a soluţionat, în doar şase luni de zile, un dosar de fond funciar, repede şi prost. Atât de prost, încât soluţia magistratei a găurit patrimoniul oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro.

Tertipul triplei învestiri

Reclamanta din acel litigiu, pe numele ei Victoria Căpăţână, depusese o cerere de chemare în judecată a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Năvodari, cerând obligarea acesteia la retrocedarea unui teren AGRICOL în suprafaţă de 11,2 hectare. Peste ani, în 30 august 2014, procurorul Andrei Bodean de la DNA Constanţa – cel care a descoperit aceste fapte de corupţie – avea să opineze că tripla învestire a instanţei a fost doar un tertip folosit de Căpăţână pentru a-şi alege judecătoarea. Căci după ce două din cele trei cauze au ajuns la Jianu, un dosar a fost închis pe excepţia de litispedenţă, iar altul prin cererea reclamantei de renunţare la judecată. Şi astfel a rămas pe rol doar dosarul în care avea să se petreacă ciuruirea patrimoniului oraşului Năvodari cu peste nouă milioane de euro, cu judecătoarea Jianu la butoane.

Reclamanta a desenat o hartă cu terenurile de lângă Promenadă

Încă de la debutul procesului, Victoria Căpăţână a depus la dosar o hartă întocmită de ea, din care reieşea că undeva pe malul mării, în nordul staţiunii Mamaia, ar fi fost liberă şi disponibilă pentru retrocedare o fâşie lăbărţată de-a lungul viitoarei şosele de coastă (strada Promenada aflată în stadiul de proiectare), în suprafaţă de 112.000 mp. Reclamanta avea drept de retrocedare asupra unui teren agricol, dar harta prezentată de ea se referea la terenuri intravilane. Contrar tuturor evidenţelor, judecătoarea s-a făcut că nu înţelege diferenţa (de milioane de euro) dintre terenurile arabile din creierul câmpului şi cele intravilane de pe malul mării. Mai mult, a încuviinţat întocmirea unei expertize tehnice judiciare exclusiv pe baza înscrisurilor reclamantei, numind fără tragere la sorţi şi fără acordul pârâtei tocmai pe expertul indicat de Victoria Căpăţână. Mai departe, a ignorat cu desăvârşire o adresă a Primăriei Năvodari, prin care această instituţie arăta că deţine un teren arabil pe care era dispusă să îl retrocedeze de îndată, pe fostul islaz al oraşului. După numai o lună, expertul desemnat prin încălcarea flagrantă a procedurii a depus la dosar un ciot de expertiză, motivând că nu poate prezenta un studiu complet din cauză că Primăria Năvodari ar fi refuzat să-i pună la dispoziţie informaţiile solicitate. Citind expertiza făcută pe genunchi, aşa incompletă cum era, Jianu a admis acţiunea Victoriei Căpăţână şi a dispus ca aceasta să intre în posesia terenului pe care-l desenase de-a lungul Promenadei. Aşadar, nu pe câmp, în arătură, unde i s-ar fi cuvenit de drept, ci direct pe malul mării!

Şpaga judecătoarei: 500 mp pe malul mării, la un preţ de 16 ori mai mic

Comisia Locală Năvodari, care nu ridicase nicio obiecţiune faţă de aşa-zisa expertiză, a declarat recurs, dar a uitat să-l motiveze în termen. În consecinţă, hotărârea dată de Jianu prin fraudă la lege a rămas irevocabilă. Înainte de pronunţarea sentinţei civile, Căpăţână vânduse o cotă indiviză de 64,28% din terenul pe care avea să îl câştige către Viviana Rădulescu şi Adrian Constantin Marin. După pronunţare, cei trei proprietari în indiviziune au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care se angajau să vândă o felie de patru hectare din terenul retrocedat către Isidor Gurgu, cumnatul (fără forme legale) al primarului din Năvodari, Nicolae Matei. Aşa se explică de ce primăria lui Matei nu a motivat la timp cererea de recurs, făcând procesul pierdut, în mod golăneşte. O bună parte din terenul dobândit de Căpâţână a ajuns şi la Simona Sârbu, avocata care reuşise să-l scoată din puşcărie pe Nicolae Matei, în primul său dosar de corupţie (cel în care era acuzat că încercase să-l mituiască pe Valentin Burlacu, fostul şef al IPJ Constanţa, cu două terenuri retrocedate într-un mod similar).

La şase luni de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti, fiica judecătoarei Jianu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu firma Top Vision SRL, deţinută de acelaşi Nicolae Matei, achiziţionând un teren de 500 mp, în zona turistică a Năvodariului. Preţul: 8.560 de lei!!! Aşa cum aveau să demonstreze experţii DNA-ului, preţul de piaţă al terenului era, în realitate, de 16 ori şi ceva mai mare. Desigur, dacă terenul s-ar fi aflat în creierii câmpului, preţul ar fi fost corect. Procurorul de caz a opinat că această vânzare subevaluată ar constitui, de fapt, mita oferită judecătoarei, în schimbul soluţionării abuzive a dosarului de judecată al Victoriei Căpăţână.

Consecinţe

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele din domeniul retrocedărilor frauduloase, al licitaţiilor imobiliare trucate în favoarea cumnatului său şi al finanţării ilegale a clubului de fotbal Săgeata Năvodari (situaţie în care a încheiat un protocol de finanţare cu o asociaţie care nici nu exista de drept, neavând personalitate juridică), Nicolae Matei s-a întors în spatele gratiilor. Cea care l-a ajutat să-şi împropietărească rudele, retrocedând teren intravilan în loc de agricol, a fost între timp trimisă în judecată şi suspendată din magistratură. Scoasă în afara sistemului, Jianu nu mai poate să nenorocească pe nimeni. Însă rămân în urma sa şi alte cazuri la fel de controversate. Astfel, în decursul anilor 2007 şi 2008, judecătoarea a pronunţat alte două hotărâri aberante, care au ajutat o persoană să pretindă dreptul de retrocedare al unor terenuri ocupate de active productive aflate în posesia legală a unor terţi. Cu alte cuvinte, a oferit temei tentativei respectivei persoane de a pune mâna pe active extrem de valoroase la care nu era îndreptăţită, unul din ele fiind de ordinul milioanelor de euro.

Retrocedare pe acte false la Kogălniceanu

În Dosarul 344/212/2006, Jianu a pronunţat Sentinţa Civilă nr. 3328/23.03.2007, la capătul unui proces iniţiat de numita Elena Mitrofan în contradictoriu cu Comisia Locală Mihail Kogălniceanu. Femeia pretinsese că, în calitate de moştenitoare a autorului Tudorancea Tudorancea, ar fi avut dreptul la retrocedarea unui teren de 2.900 mp, care s-ar fi aflat chiar în curtea Hotelului Emi din localitatea menţionată. În curtea respectivă şi nicăieri în altă parte! Comisia Locală Kogălniceanu o trimisese la plimbare, în 2006, pe considerentul că nu făcea dovada vechiului amplasament şi nici pe aceea de persoană îndreptăţită. Mitrofan depusese la Comisia Locală două versiuni sensibil diferite ale unui singur act emis în 1949, care ar fi atestat că statul ar fi preluat de la familia ei un teren agricol de 2.900 mp. Aţi citit bine: două versiuni sensibil diferite ale aceluaşi act! Am putea crede că, în procesul de fotocopiere, semnăturile şi-au schimbat forma sau (de ce nu?) că respectivele copii diferite ale unui act unic au fost, de fapt, rezultatul unei manopere frauduloase. Cu toate acestea, judecătoarea Jianu a respins critica adusă de Comisia Locală Kogălniceanu cu privire la „modificările” existente în actul Elenei Mitrofan, pe considerentul că, atenţie!!!, „pârâta nu a declarat în fals acest act şi nu a administrat alte probe prin care să stabilească existenţa sau inexistenţa calităţii de persoană îndreptăţită la reconstituire în ceea ce o priveşte pe reclamantă”. Mai departe, în baza actului nedeclarat în fals (dar fals sadea!), a declaraţiilor unui singur martor audiat la proces şi a unei expertize tehnice extrajudiciare, judecătoarea a conchis că Elena Mitrofan este îndreptăţită la retrocedare, obligând în acest sens Comisia Locală Kogălniceanu să o pună în posesie, fie pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane, fie pe un teren echivalent. Orice comentariu e de prisos!

Halucinantul caz Sibioara

După un an, Jianu a pronunţat o altă sentinţă civilă favorabilă Elenei Mitrofan. Astfel, în Dosarul 4664/212/2006, Mitrofan a solicitat împreună cu numita Margareta Muscalu, în calitate de succesoare ale autorului comun Nicolae Sandu Tudorancea (de meserie plugar), un teren de 20 de hectare. Au arătat cele două că bunicul lor deţinuse o carieră de granit, chiar pe locul în care în zilele noastre se găseşte cariera de piatră Sibioara-Valea cu Izvorul a firmei Somaco Construct SRL Constanţa. Aşadar, chiar în incinta carierei de milioane de euro şi nicăieri în altă parte! Anterior, Comisia Locală Lumina şi apoi Comisia Judeţeană Constanţa respinseseră cererile celor două, pe motiv că acestea nu făceau dovada calităţii de persoane îndreptăţuite la retrocedare, din câteva motive simple. În primul rând nu deţineau o dovadă cu privire la dobândirea terenului în cauză de către bunicul lor comun Nicolae Sandu Tudorancea, în anul 1894. Şi nu deţineau nicio dovadă cu privire la naţionalizarea terenului după 1950. Apoi, nu aveau martori pe toate cele patru laturi ale proprietăţii – aşa cum prevedea legea în situaţia absenţei documentelor. În plus, martorii aduşi aveau între 10 şi 12 ani la momentul decesului lui Tudorancea (survenit în 1942), astfel încât declaraţiile lor erau necredibile. În sfârşit, la baza cererii de retrocedare au mai fost depuse şi nişte acte (de data aceasta într-o singură versiune!): un contract de asociere în vederea exploatării miniere din 1908 încheiat de Tudorancea cu inginerul G.G. Vernescu şi cu vecinul său Ciuceanu Coman; un contract de concesiune minieră din 1915 încheiat cu numitul Alexandru S Zisso; un certificat emis de Primăria Comunei Sibioara în 1925 cu privire la încadrarea terenului lui Nicolae Tudorancea în categoria de folosinţă „islaz”; trei chitanţe din 1950, care atestau plata unor taxe de către numitul Aurel Tudorancea, fiul autorului şi tatăl celor două moştenitoare.

Jianu a numărat anii în sens invers, ca înainte de Hristos

Dacă presupunem că actele mai sus descrise se refereau la acelaşi teren, ar trebui să admitem că acesta a fost utilizat în perioada 1908-1925 drept carieră de granit, iar în perioada 1925-1950 drept islaz sau teren agricol. Aşa am putea crede, dacă ar fi să respectăm cronologia. Contrar acestei logici comune, Jianu a făcut ca anii să curgă invers, ca înainte de Hristos, de vreme ce a afirmat, în considerentele Sentinţei Civile 7474, pe care a pronunţat-o la capătul procesului, la data de 25 aprilie 2008, că terenul a fost întâi (1925) islaz şi a devenit apoi (1908) carieră. Da, aţi citit bine: în mintea judecătoarei anii curg în sens invers, ca înaintea erei noastre. După această logică strâmbă, un copil născut în anul 2000 ar putea deveni prim-ministru în 1970.

În consecinţa acestui sofism mizerabil, Jianu a admis acţiunea reclamantelor, atestând calitatea acestora de persoane îndreptăţite la retrocedare. Totuşi, nu le-a dat satisfacţie până la capăt, reţinând că terenul afectat exploataţiei miniere Sibioara nu putea fi restituit în natură, fiind exceptat prin lege de la aceasta. După ce Jianu a „interpretat” probele ca înainte de Hristos, s-a găsit la Tribunal o altă judecătoare care a „interpretat” şi legile, în aşa fel încât să retrocedeze terenul, altfel neretrocedabil, al carierei. Dar deja această ispravă va trebui să o lăsăm pentru un material viitor. Va urma!




About Author

Lasa un raspuns