Soarta stațiunii Mamaia este pecetluită: ea se transformă, de la o zi la alta, într-un cartier de blocuri, mărginit de mare și lacul Siutghiol. În locul stufului, unde altă dată păsările își cuibăreau ouăle, pe malul frumosului lac vara aceasta au “răsărit” noi monștri ai betonului armat, gata să sufoce și ultima formă de viață.
În imaginea alăturată putem vedea un nou mastodont al genului arhitectonicii de Constanța în “Era Post-Mazăre”, adică o construcție nepotrivită, în locul și mai nepotrivit, dar autorizată așa cum se cuvine de administrația locală și celelate autorități.
Se numește “PANORAMIS” și este un bloc, viitoare unitate de cazare, care și-a primit autorizația de construire în septembrie 2018. Lucrările au fost demarate în februarie 2019, iar blocul trebuie să fie gata până pe 11 februarie 2022, dar este foarte probabil ca lucrarea să fie finalizată mult mai devreme.
Beneficiar al acestei construcții este societatea Gazzo Premium SRL din Constanța, deținută de omul de afaceri Sterică Paris. De ani de zile, firma lui Paris livrează butelii cu gaz direct la domiciliu, în Constanța, precum și-n localitățile limitrofe. Afacerea merge bine, și este și normal, dacă ne gândim că județul nostru este doar într-o mică proporție racordat la rețeaua de gaze naturale.
Managementul Gazzo Premium este asigurat chiar de către asociatul unic Sterică Paris, alături de co-administratorul său, Costică Grosu.
Pe lângă afacerea cu butelii, cei doi sunt băgați într-o puzderie de firme: Grosu se ocupă de comerț și produse de patiserie, în timp ce Paris face bani din vânzarea “combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi” alături de afaceristul Petre Marinescu, dar se mai ocupă și de cafenele și comerț în asociere cu Dan Mihalache, majoritatea firmelor sale având sediul pe strada Mihăileanu Nr. 45 din Constanța.
Revenind la firma Gazzo Premium, atunci când îți arunci o privire peste situațiile financiare declarate ale acestei societăți, nu poți să nu observi cum de la un an la altul cifra de afaceri crește, în timp ce rata profitului rămâne neschimbată, ca să nu spunem înțepenită la FIX 1%.
Probabil așa trebuie să fie, așa o da la socoteala contabilă în fiecare an, de vreo șapte ani încoace, mai ales că profitul este încă taxabil în România.
În concluzie, la Constanșa gazul se transformă în blocuri care sufocă lacul, peisajul, acel uban care ne-a mai rămas: o socoteală mai proastă nici că se putea. Așa se întâmplă când punem banii înaintea omului, a naturii, a vieții în esență.
